Interviu acordat de E.S. dr. Gjorge Ivanov, preşedintele Republicii Macedonia pentru ziarul COTIDIANUL
Macedonia a suferit destul şi încă mai suferă din cauza politicii Greciei
Gjorge Ivanov: Macedonia nu a fost ferită în totalitate de traumele destrămării fostei Iugoslavii
Excelenţa voastră, vă aflaţi la Bucureşti într-o vizită oficială. Care credeţi că sunt părţile bune ale relaţiilor bilaterale macedoneno-române şi unde credeţi că ar mai fi de lucrat?
Macedonia şi România sunt două ţări ce au o dezvoltare asemănătoare şi priorităţi identice în ceea ce priveşte reformele şi de aceea ne simţim apropiate. După mine, o prioritate absolută este întărirea cooperării economice, găsirea de noi forme de cooperare, încurajarea comunităţilor economice în a avea contacte directe prin intermediul carora să găsească un interesul comun şi să atragă investiţii în ambele direcţii. Nivelul acestei cooperări nu oglindeşte realiatea, mai exact nivelul înalt al relaţiilor politice. Noi avem că interes comun să ne extindem şi să ne diversificăm situaţia economică folosind procesele de integrare europeană şi compensând astfel anii lungi de încetinire din sistemul trecut. În acelaşi timp, trebuie să continuăm să urmărim situaţia din regiune şi să reacţionăm pentru un impact deplin asupra societăţii noastre democratice prin influenţa Uniunii Europene şi a NATO spre asigurarea condiţiilor stabile pentru dezvoltarea economică. Regiunea lărgită a Europei de Sud-Est are încă puncte nevralgice, dar trebuie să avem o bună comunicare pentru a ajuta la mersul său înainte. Suntem dispuşi să cooperăm pentru că Republica Macedonia apreciază şi respectă în mod deosebit prietenia României. Legăturile puternice le menţinem prin întâlniri la cel mai înalt nivel având plăcerea să-l primesc pe preşedintele Băsescu în Macedonia. Acordul de prietenie dintre Macedonia şi România a fost semnat acum 10 ani, în aceeaşi perioadă fiind semnat un şir de acorduri de cooperare în divrse domenii.
De la declararea independenţei în septembrie 1991, odată cu destrămarea fostei Iugoslavii, macedonenii au trecut prin momente grele. Vorbiţi-ne pe scurt despre acea perioadă şi despre învăţămintele ei.
Macedonia nu a fost ferită în totalitate de traumele destrămării fostei Iugoslavii, însă mulţumită politicii principiale, am reuşit să ne distanţăm de distrugerile provocate de focarele marilor războie din celelalte părţi ale ţării. Noi, în schimb, am format un stat independent, am construit un nou consens între multele comunităţi etnice şi religioase din Macedonia, am transformat economia dintr-una planificată într-una de piaţă şi am început procesul de integrare în Uniunea Europeană şi NATO. Acesta este un proces complex, iar în acea perioadă Macedonia a avut suişuri şi coborâşuri. O lecţie pe care am învăţat-o este aceea că trebuie să ne bazăm pe tradiţiile existente şi pe experienţa macedonenilor în loc să încercăm să inventăm sau să impunem noi idei. În societatea noastră existau tradiţii de convieţuire şi colaborare indiferent de apartenenţa politică sau religioasă, prin respect reciproc; exista tradiţia muncii, investiţiei şi construirii unui viitor mai bun pentru copiii noştri; exista tradiţia valorilor familiale. Aceste tradiţii au fost manipulate sau suprimate, dar noi am reuşit să le reînnoim consolidându-ne astfel statul şi politica. Astăzi, în baza tradiţiilor noastre seculare şi a lecţiilor învăţate, Republica Macedonia este un stat exemplar nu doar în regiune, ci şi în lume, fiind un exemplu de toleranţă, pe modelul democraţiei multietnice, al succesului misiunilor de pace, după umanismul confirmat în 1999 în timpul crizei refugiaţilor kosovari, după contribuţia la stabilitatea şi pacea regiunii şi din multe alte multe motive.
Republica Macedonia a făcut, domnule preşedinte Gjorge Ivanov, o serie întreagă de concesii pentru a se înscrie în rândul ţărilor civilizate, de la modificarea stemei naţionale, drepturi speciale acordate minorităţii albaneze şi până la acceptarea unei noi denumiri a ţării şi chiar renunţări teritoriale. Nu a fost un parcurs uşor. În ce stadiu se află acum tratativele pentru una dintre cele mai mari probleme ale Macedoniei în relaţiile internaţionale: titulatura oficială a ţării pe care o conduceţi?
Ceea ce a surprins foare mult Macedonia în timpul declarării independenţei faţă de Iugoslavia a fost politica foarte fermă de neacceptare din partea Greciei. Este vorba de politica ce nu are o bază în realitate, dimpotrivă, aceasta este o politică ce ţine de populism, de vechi rivalităiţ şi de accentuarea litigiilor simbolice într-un moment când ne era necesară o colaborare concretă. Macedonia ar fi avut dificultăţi în drumul său către dezvoltarea economică şi fără împotrivirea Greciei, dar cu această împotrivire drumul nostru a devenit încă şi mai greu. După declararea independenţei, Grecia a reacţionat mulţi ani printr-un embargou economic, ceea ce pentru noi a fost foarte dificil din cauza însemnătăţii pe care a avut-o pentru economia noastră accesul la porturile greceşti. Grecia a început blocada politică asupra Macedoniei făcând o mobilizare a întregii sale capacităţi diplomatice cu scopul de a arăta Macedonia ca pe o ameninţare pentru regiune şi pentru stabilitatea sa. Pentru noi, de la bun început, a fost determinant ca relaţiile cu vecinii să fie construite în cadrul integrării, legăturilor reciproce şi cooperării, pentru a deveni membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, nefiind vorba de nicio confruntare. Din păcate, noi am suferit destul şi încă mai suferim din cauza politicii Greciei. În afară de aceasta este vorba de o chestiune neprincipială, fiindcă noi insistăm că Macedonia are dreptul să se autoidentifice şi că nu este o ameninţare pentru nicio ţară; noi avem abordări constructive pentru menţiunile Greciei. Şi într-adevăr am făcut câteva concesii cum ar fi schimbarea drapelului Republicii Macedonia prin schimbarea simbolului doar pentru că Grecia a considerat că este nepotrivit. În acelaşi timp am schimbat Constituţia Republicii Macedonia pentru ca în mod direct să ne ferim de eventualele pretenţii teritoriale faţă de vecini, deşi, repet, aceasta nu a fost şi nu va fi parte a politicii Macedoniei. Aceste măsuri nu au făcut ca cealaltă parte să aibă o reacţie de bunăvoinţă şi deschidere către compromis. Macedonia şi Grecia au semnat în anul 1995 o Convenţie provizorie care a servit ca bază a relaţiilor noastre reciproce, prevăzând cadrul necesar pentru o comunicare normală, pentru purtarea unui dialog referitor la litigiu, iar la Articolul 11, menţionând angajamentul Greciei de a nu ne împiedica să devenim membru al instituţiilor internaţionale sub titulatura de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Macedonia, cu această titulatură, a devenit membră a ONU, a Consiliului Europei şi a multor altor organizaţii. Însă Grecia, sub precedentul Guvern condus Costas Caramanlis, a decis să rupă această Convenţie, iar în anul 2008, la Summitul NATO de la Bucureşti, şi-a folosit dreptul de veto pentru a împiedica intrarea noastră în această organizaţie. Croaţia şi Albania, celelalte două state candidate, au fost primite şi numai Macedonia a fost împiedicată doar din cauza împotrivirii Greciei. Gândiţi-vă ce situaţie paradoxală aveam, toată absurditatea a început cu scuza că suntem o ameninţare la securitatea Greciei şi a regiunii. Au trecut 20 de ani în care noi am arătat exact contrariul. În final, pentru a permite intrarea în NATO, aşa cum s-a obligat prin Convenţia provizorie, Grecia ar fi înlăturat şi această, repet, absurdă şi iraţională "ameninţare", dacă exista un om rezonabil în această lume care să înţeleagă sau să creadă asta. De atunci Grecia s-a împotrivit şi pentru începerea negocierilor Macedoniei spre a deveni membră a Uniunii Europene, chiar dacă Comisia Europeană doi ani la rând a apreciat că Macedonia îndeplineşte condiţiile pentru începerea negocierilor. În acest moment, Macedonia aşteaptă decizia Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga pentru nerespectarea de către Grecia a Articolului 11 din Convenţia provizorie. De asemenea, avem contacte permanente la nivel înalt cu premierul Papandreu, cu care am deschis şi aceste chestiuni. Până acum, repet, situaţia nu s-a schimbat.
Care este stadiul negocierilor de aderare a Republicii Macedonia la NATO şi la UE?
Macedonia a fost apreciată ca stat care a îndeplinit criteriile necesare pentru a deveni membră a NATO la Summitul de la Bucureşti. Concluziile Summitului sunt clare, Macedonia va deveni membră imediat ce vor fi îndepărtate chestiunile ridicate de Grecia, neexistând de fapt alte criterii care trebuie îndeplinite. Până atunci, Macedonia rămâne partener consacrat al NATO, soldaţii noştri participând la forţele de menţinere a păcii în Afganistan şi Bosnia, exact ca şi cum am fi stat membru NATO. Noi ne-am adus contribuţia la promovarea scopurilor strategice ale NATO în regiune contribuind şi la menţinerea securităţii şi cu toate acestea nu suntem stat cu drepturi depline din cauza problemei iraţionale a unei ţări membre. În ceea ce priveşte UE, Macedonia este ferm decisă că viitorul nostru în plan politic şi economic stă în integrarea în Uniune. Noi suntem stat candidat din 2005, dar din 2009 Comisia Europeană în rapoartele sale anuale cuprinzătoare şi detaliate a evaluat că îndeplinim condiţiile pentru începerea negocierilor. Din nou, Grecia şi-a folosit dreptul de veto în Consiliul Europei pentru a bloca această decizie. Noi am conlucrat intensiv cu Uniunea Europeană în multe reforme, acest dialog având o mare prioritate pentru noi. Din 2010 cetăţenii macedoneni au posibilitatea de a călători fără viză în statele din spaţiul Schengen, am anulat barierele vamale şi de altă natură pentru comerţul cu Uniunea, partenerii noştri sunt membri ai respectivelor familii europene şi din toate punctele de vedere lucrăm pentru integrarea noastră între celelalte state din Uniunea Europeană, dar iar ne confruntăm cu un obstacol formal, care este Grecia.
Care sunt zonele din negocierile ţării dumneavoastră pentru aderarea la structurile europene şi euro-atlantice în care credeţi că aţi putea beneficia de experienţa României în această privinţă?
Noi suntem recunoscători pentru posibilitatea de a colabora pe acest plan în special în domenii în care putem folosi experienţa dumneavoastră. În lupta sa împotriva corupţiei, Macedonia a făcut deja apel la experienţa doamnei Monica Macovei. Macedonia apreciază suportul pentru o mai bună cunoaştere şi reprezentare în instituţiile Uniunii Europene, cu scopul de a folosi cât mai bine oportunităţile care sunt oferite de procesele de integrare, acestea fiind parte a discuţiilor din timpul vizitei mele în România.
Despre relaţiile Macedoniei cu vecinii săi ce ne puteţi spune?
Macedonia duce o politică a deschiderii şi a cooperării cu vecinii. Noi ne dedicăm cooperării regionale, menţinem relaţii bilaterale foarte apropiate şi lucrăm la găsirea posibilităţilor concrete de cooperare. În mandatul meu m-am dedicat întâlnirilor dese şi intensive cu preşedinţii din regiune şi pot arăta că, cu excepţia Greciei, am reuşit să construim contacte de prietenie şi colaborare. Rezultatele se văd. Macedonia este unica ţară din fosta Iugoslavie care nu are chestiuni deschise în ceea ce priveşte graniţele, încheind această chestiune, şi nu nou formata Republica Kosovo. Am semnat Acorduri de prietenie, de cooperare economică şi comerţ liber, în curs aflându-se iniţiativa de acord privind extrădarea persoanelor căutate prin care încurajăm toate ţările din regiune să ducă o luptă decisivă împotriva criminalităţii. Buna cooperare între statele din regiune este necesară şi pentru regiunea lărgită, pentru Europa Centrală, pentru întreaga Uniune Europeană.
România şi Macedonia au o veche tradiţie de bune relaţii, în ţara dumneavoastră vorbindu-se curent graiuri înrudite cu româna: aromâna sau macedoromâna şi megleno-româna. Cum aţi caracteriza istoria comună a românilor şi a macedonenilor?
Venind aici am avut posibilitatea să îmi amnintesc episoadele de început ale trecutului nostru comun, încă din Evul Mediu, când macedonenii au găsit în România protecţia din neliniştitul Balcan. Preoţi şi renascentişti au creat în România, iar combatanţii macedoneni au luat parte la eliberarea şi formarea României independente. După cel de al Doilea Război Mondial, România a fost una dintre ţările care au ajutat refugiaţii macedoneni din Grecia, oferindu-le adăpost din progrom. Astăzi, noi apreciem respectul pe care România îl arată comunităţii macedonene, prin acceptarea şi ajutarea la menţinera limbii şi a tradiţiilor noastre culturale, dar şi faptul că există un loc de deputat prevăzut pentru macedoneni, dar şi un lung şir de gesturi de bunăvoinţă. Această vizită va fi o ocazie să acord Lianei Dumitrescu, remarcantă reprezentantă a macedonenilor din România, un ordin post-mortem, pentru modul în care şi-a dedicat viaţa, prea repede încheiată, promovării ţării mele.
Sunteţi şi universitar, licenţiat în ştiinţe politice şi filozofie, domnule profesor Ivanov. Mai aveţi acum o legătură cu catedra?
Eu rămân legat de studenţii mei şi încerc atât cât pot să menţin legăturile pe care le am cu catedra. Cu ocazia acestei vizite îmi va fi decernat titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea Dimitrie Cantemir. În disertaţia cu această ocazie "Prin Pax Balcanica către Pax Europeana" am subliniat bogatele şi până acum insuficient descoperitele legături culturale, religioase, umanitare şi iluministe care există între popoarele noastre.
România nu a recunoscut independenţa unui stat vecin Macedoniei - Kosovo. Această poziţie a României afecteză în vreun fel relaţiile dintre Bucureşti şi Skopje sau lupta împotriva crimei organizate în regiunea Balcanilor?
Un număr de state membre ale Uniunii Europene, printre care şi Romania, nu au recunoscut Kosovo. Macedonia, ca stat vecin, consideră că independenţa statului Kosovo va facilita stabilitatea ulterioară a regiunii prin construirea instituţiilor şi a statului de drept. Macedonia, printr-o abordare sinceră şi o înţelegere a diferenţelor reciproce, are cu Republica Serbia o nemaipomenit de apropiată colaborare chiar şi după recunoaşterea de către Macedonia a Republicii Kosovo, aşa că şi cooperarea cu România nu poate să iasă din discuţie.
Bruxelles-ul a pus sub semnul întrebării dreptul macedonenilor de a călători fără viză în UE, dobândit în 2009, din cauza numărului mare de azilanţi provenind din Macedonia şi Serbia. Care sunt măsurile pe care le-aţi luat pentru a rezolva această problemă şi în ce măsură ea poate afecta procesul aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen?
Mulţi ani în fosta Iugoslavie, macedonenii aveau posibilitatatea de a călători liberi prin Europa, un drept normal care, din păcate, ne-a fost luat în anii '90 şi în primul deceniu al acestui secol. Trebuie să arăt că regimul vizelor delimitează cu succes studenţii, oamenii de afaceri, turiştii şi numărul mare de alţi macedoneni care au dorinţa legitimă de a vizita Europa. După eliminarea regimului vizelor, evaluările şi realizările sunt în mare măsură pozitive. Macedonia a pus în aplicare un mare număr de reforme importante, care pot fi luate ca model şi de alte state balcanice atingând un nivel de invidiat în controlul graniţelor şi în modernizarea legislaţiei care şi în viitor va servi drept susţinere pentru graniţele europene de sud. Din păcate am fost martorii faptului că unui mic număr de cetăţeni ai Macedoniei, Serbiei şi mai nou şi Bosniei le-au fost furnizate informaţii false privind dreptul lor de a obţine azil în ţările europene şi chiar referitor la unele privilegii care reies din simpla aplicare. Se înţelege, este vorba despre aventurism, şi din păcate aceşti oameni îşi duc şi copiii în străinătate, riscând viitoare interziceri de călătorie. Trebuie să repet, este vorba despre un număr într-adevăr mic de oameni care nu pot obţine azil pentru că Macedonia este un stat democratic ce respectă drepturile cetăţenilor sai, iar printr-o procedură simplă aceşti cetăţeni în cel mai scurt timp se întorc acasă. De partea noastră, îi informăm pe cetăţeni să nu se supună dezinformării, să nu intre în aventuri, aşa că nu cred că dreptul la libera circulaţie, care are importante şi pozitive efecte, va ieşi din discuţie.
Răzvan Ciubotaru
Cristian Oprea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu