MARI ROMANI IN REGATUL UNIT!

O lămurire obligatorie în legătură cu primul Sir

Mari români în Marea Britanie

 

George Iacobescu şi Ana Aslan

O ştire "de vacanţă" a invadat presa online: "Sir George Iacobescu, primul român făcut cavaler de regina Marii Britanii". În cea mai pură şi specifică manieră a nechemaţilor în presa autohtonă: jumătate adevăr, jumătate minciună.
George Iacobescu nu este primul cetăţean britanic de origine română înnobilat de Coroana Britanică. Dar antipresa din România nu ştie. Ea pluteşte în marea propriei ignoranţe, a lenei pentru studiu şi documentare, a iresponsabilităţii cu care se aruncă în spaţiul comunicării publice ştiri-sentinţă, fără a fi verificate.
Îmbucurător ne apare, însă, motivul pentru care şi cel de al doilea român a devenit Cavaler al Ordinului Imperial Britanic. Contribuţiile meritorii la prosperitatea economică a Regatului Unit.
Primul român cetăţean britanic care a primit titlul de "Sir" a fost Mihai Cârciog, unchiul cunoscutului patron de presă, cu acelaşi nume, care la începutul anilor '90 a înfiinţat, împreună cu Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu ş.a., revistele "Expres", "Expres Magazin", "Infractorul", "Telegraf" - Constanţa, "Academia Caţavencu", "Cuvântul", „VIP", posturile Tele 7abc, SOTI Neptun, TV89 Timişoara şi cotidianul "Evenimentul zilei".
Mihai Cârciog unchiul a părăsit România imediat după cel de al Doilea Război Mondial, împreună cu acea parte a high life-lui care a luat drumul exilului în Marea Britanie.
În vreme ce exilaţii de "bani gata" îşi consumau banii adunaţi pentru "zilele negre" făcând politichie anticomunistă prin cluburile londoneze înţesate de refugiaţii politici est-europeni, Mihai Cârciog şi-a pus pe picioare o afacere. A început să colecteze şi să valorifice fierul vechi, existent din belşug în ruinele şi distrugerile provocate de bombardamentele germane, dar şi extrem de necesar relansării industriilor.
Afacerea a mers bine şi s-a dezvoltat într-o reţea naţională. Ulterior, colectarea s-a specializat pe domeniul mult mai profitabil al metalelor neferoase.
Când statisticile au arătat că industria britanică se bazează pe un procent însemnat de metale neferoase provenit de la reţeaua de colectare a întreprinzătorului, de acum industriaşul Mihai Cărciog a fost înnobilat de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Sir Mihai Cârciog avea bunul obicei să adune la reşedinţa sa membri ai comunităţii româneşti din exil şi să le ofere, cu prilejul unor evenimente specifice, un banchet de mare ţinută. În asemenea ocazii, gazda etala servicii de masă de colecţie şi tacâmuri din aur masiv. După servirea mesei, îşi invita oaspeţii în salonul pentru cafea, coniac şi trabucuri, timp în care valeţii inventariu tacâmurile, piesă cu piesă. Când i se comunica "inventar complet", Sir Mihai Cârciog mulţumea invitaţilor pentru prezenţă şi, de regulă, anticipa următoarea reuniune.
Următoarea înnobilare, includerea în "The List of Dames Commander of the Order of the British Empire", a fost preconizată, într-un scenariu pregătit de Intelligence Service, pentru savanta română Ana Aslan.
Prin numeroase surse de înalt nivel, selectate dintre şefii de stat, prim-ministri şi alte înalte personalităţi străine, preponderent din Commonwealth, care au fost pacienţi ai Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Ana Aslan", Intelligence Service a pregătit atragerea savantei Ana Aslan în Marea Britanie, scontând că oferta, mai mult decât generoasă, ce-i va fi făcută, nu ar putea fi refuzată.
Cu prilejul unui eveniment ştiinţific internaţional organizat la Londra, anume pregătit pentru ca Ana Aslan să fie cea mai importantă personalitate ştiinţifică prezentă, acesteia i s-au rezervat o primire şi atenţii cu totul speciale. I s-a pus la dispoziţie suita Deluxe King dintr-un hotel londonez de mare renume internaţional. Fiindu-i cunoscută preferinţa pentru orhidee, pe coridorul de acces spre suită şi în interioarele acesteia a fost organizată o expoziţie de sute de specii de orhidee, fără a se repeta vreun exemplar...
În ambianţa imperială a reşedinţei savantei, a avut loc vizita unui important personaj din lumea serviciilor secrete britanice, cu o solidă carte de vizită şi în establishmentul guvernului britanic, precum şi un cunoscător al problemelor româneşti. Sigur pe termenii ofertei, acesta i-a propus Anei Aslan să preia, de la proiectarea pe planşetă până la inaugurare şi după aceea pentru totdeauna, conducerea proiectului unui institut internaţional de gerontologie şi geriartrie, cu obiectivul de atingere a speranţei maxime de viaţă a omului, estimată ştiinţific la 120 de ani. Singura condiţie a ofertantului era ca savanta să devină cetăţean britanic şi să se stabilească definitiv în Anglia.
Ana Aslan, ca şi cum nu ar fi auzit propunerea, a început să vorbească despre bucuria produsă de marea de orhidee care i-a inundat apartamentul şi să comenteze, bine documentată, despre fiecare specie rară, până când interlocutorul s-a plictisit.
Imediat după îndeplinirea părţii oficioase a vizitei sale la Londra, savanta a renunţat la următoarele două zile de sejur şi a cerut reprezentantului Tarom să-i propună o altă variantă de întoarcere la Bucureşti.
Fără îndoială, ideea realizării unui institut internaţional de prevenire a îmbătrânirii şi de găsire a căilor extinderii speranţei de viaţă a omului a venit în întâmpinarea aspiraţiilor savantei şi ea nu ar fi refuzat oferta dacă termenii acesteia nu ar fi impus condiţiile pe care le-a considerat umilitoare şi instigatoare la trădare, de părăsire a României şi solicitare a cetăţeniei britanice
Savanta a afirmat că a deranjat-o foarte tare maniera în care s-a acţionat, fiindu-i ignorate îndatoririle de loialitate faţă de patria în care s-a format ca specialist şi al cărei nume l-a făcut prestigios în întreaga lume, prin brandul"Ana Aslan".
Dacă nu s-ar fi dorit specularea politică internaţională a cazului şi miza de imagine, cererea adresată Anei Aslan putea să parvină pe canale oficiale şi în termeni negociabili între guvernele şi instituţiile ştiinţifice ale părţilor implicate.
În loc de încheiere, o reflecţie: numărul românilor care au fost învestiţi cu înaltul titlu onorific britanic "Knight Bakelor", aristocratic prin excelenţă, este incomparabil, insignifiant chiar, faţă de duzinile de cavaleri ai Légion d'Honneur, deschisă tuturor, şi nu numai nobililor, funcţionarilor, bogaţilor şi celor cu influenţă. Dacă francezii au conferit cel mai înalt titlu al Republicii cu preponderenţă unor români pentru merite culturale, britanicii i-au avut în vedere numai pe acei români cu cetăţenie britanică, ale căror merite s-au cuantificat pe scara prosperităţii economice a Regatului Unit.