BASESCU=CEAUSESCU II SI SERVICIILE!

Ole, ole, ole, l-au lăsat Serviciile?

Un amănunt aparent nesemnificativ poate oferi o nouă perspectivă pentru evoluțiile crizei la vârful Puterii din România. Cele două scenarii implicate de acest caz sunt la fel de mortale pentru regimul Traian Băsescu.

Joi seara, agenții infiltrați în Piața Universității nu au reușit să blocheze colaborarea între protestatari  și activiști. Eforturile propagandiștilor ”mascați”, care prezentau protestul ca pe unul la adresa tuturor politicienilor, nu doar al lui Băsescu, au eșuat.  După un moment de tatonare, grupul din Piață și cel al membrilor USL au fuzionat. Fie că agenții au fost depășiți numeric, fie că au lăsat jos armele, nu a apărut fenomenul de respingere. Pe de altă parte,  retragerea jandarmilor a creat premisa unor violențe, odată ce s-a renunțat la percheziții, iar în zonă au intrat toți cei care au vrut să facă acest lucru. Declanșarea unei agresiuni ar fi justificat o acțiune în forță a Jandarmeriei, care s-ar fi lăsat cu răniți sau oameni bătuți, care nu erau ultrași. Puterea nu a căzut în această capcană. Este posibil ca semnalul dat de Departamentul de Stat al SUA să fi fost transmis autorităților de la București, pe canale diplomatice, încă din cursul după-amiezii. Sau dimpotrivă, scenariul violențelor să fi fost pregătit de ”trădători” tocmai fiindcă se aștepta o reacție a Casei Albe.

Atacul inutil, declanșat de un singur om

Totuși,  forțele speciale au rămas în așteptare, iar protestul a slăbit de la sine în orele următoare.  Lovitura de teatru a venit la câteva minute după anunțul Departamentului de Stat. O singură persoană a atacat jandarmii, iar câțiva dintre ei au reacționat exagerat, escaladând violențele, astfel încât televiziunile au avut iarăși materiale ”incendiare”. Reacția jandarmilor este defavorabilă Puterii: protestul se stingea de la sine, iar prin banalizare se putea spera la o reducere treptată a numărului protestatarilor, în zilele următoare. Îmbrâncelile cu protestatarii și reacția disproporționată fac un mare deserviciu de imagine actualei Puteri.

Doar două scenarii justifică bâlbâielile și reacția paradoxală din cursul zilei de ieri:

1. Serviciile secrete știau că se pregătește un avertisment al Casei Albe și au încercat să dea imaginea unei escaladări a tensiunilor, prin declanșarea unor violențe, inutile la finalul mitingului.
2. Serviciile secrete provoacă mici conflicte ca să alimenteze elanul protestatarilor. Astfel,  serviciile îi lasă lui Băsescu impresia că acționează după o strategie care îl protejează, ținând la distanță de Piață oamenii obișnuiți. În realitate, odată ce Piața reflectă climatul general de opinie din societate, fiecare zi de miting erodează actuala Putere.

De ce s-ar întoarce armele împotriva lui Băsescu?

Serviciile secrete au senzori în toate straturile societății și, de asemenea, controlează  instituții de sondare a opiniei publice. Ca urmare, se vor orienta spre schimbare, de fiecare dată când șansele acesteia sunt mai mari decât ale continuității la Putere. În 1996, în 2000 și în 2004, președinții au fost ”abandonați” de servicii în ultimul an de mandat. În 2009, este posibil ca ambii candidați să fi fost din aceeași tabără (vezi afirmația lui Geoană: ”Nici nu mai știm câți suntem”).

Anunțând că va refuza să respecte decizia electoratului, prin coabitarea cu un guvern USL, Traian Băsescu a făcut din 2012 un an electoral și pentru președinție, întrucât se va merge pe formula totul sau nimic. Cum șansele PDL sunt infime, dacă nu se recurge la o fraudare masivă a votului, s-a trecut ”de partea poporului”.

În această ecuație,  colapsul regimului Băsescu reprezintă calea cea mai sigură de a evita răzbunări ale președintelui, pe care îl vor sprijini... să cadă, la fel ca pe Ceaușescu.