Aleksander Sekulovski - preşedintele Metalimportexport:
Au ajuns nemţii să dicteze Justiţiei din România?
Povestea e veche şi lungă, dar voi încerca să o sintetizez. Metalexportimport a livrat în '81 în SUA nouă vapoare de tablă groasă. Opt pentru Otto Wolff, cu care Metalexport colabora foarte bine încă din anul 1950, şi un vapor către japonezii de la Itochu. Marfa a rămas neplătită până în zilele noastre, exceptându-i pe japonezi.
Vorbeaţi de presiunile exercitate de către partea germană. Care au fost acestea?
15 ani ne-am judecat pe fond la Tribunalul Bucureşti. A durat atât de mult pentru că erau implicate firme din şase ţări. Deoarece România era o ţară din lagărul comunist, până în 1989 era greu să obţii probe şi documente de la firmele implicate. Totuşi, s-au întocmit două expertize judiciare, ambele favorabile pentru Metalexportimport. În sfârşit, în anul 1998, Tribunalul Bucureşti a dat decizia corectă, în favoarea noastră, pentru suma de aproximativ 22 de milioane de dolari. Un an mai târziu, japonezii au venit în Bucureşti şi au achitat marfa pe care-o comandaseră. Tot atunci a sosit şi o delegaţie germană, însoţită de avocaţi din Germania şi România, dar şi de oficiali ai ambasadei germane, delegaţie care, în loc să vină la noi să rezolvăm amiabil situaţia, a mers direct la Ministerul Justiţiei. Acolo au semnat un proces-verbal - depus apoi la dosar - în care se contesta experienţa judecătorilor români. Între timp, şi la apel ni se dăduse câştig de cauză. În 2000, la Curtea Supremă de Justiţie se produce lovitura de teatru. Sentinţa este întoarsă cu 180 de grade şi-i absolvă pe nemţi de plata datoriilor. Ciudata sentinţă a ajuns pe masa procurorului general de atunci şi s-a dispus rejudecarea cauzei prin recurs în anulare. Au urmat apoi o serie de "chichiţe" avocăţeşti - ba că ar fi creanţa statului, ba a Metalexportimport - care au tot amânat soluţia definitivă, favorabilă nouă.
În disperare de cauză, ambasadorul german şi ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, au început presiunile.
În cadrul unei şedinţe a CSM la care a participat şi premierul Emil Boc, Cătălin Predoiu a declarat că ambasadorul german i-a comunicat faptul că în Bundestag se va discuta o iniţiativă de suplimentare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare cu încă un obiectiv care ţine de durata proceselor, plecând de la nesoluţionarea în 29 de ani a procesului Thyssen de către instanţele din România. Ne-am adresat parlamentului german şi am aflat cu stupoare că nici vorbă de asemenea condiţionări! Ce caută ministrul Justiţiei în treaba judecătorilor? Ce caută ambasadorul german în a aprecia că judecătorii români sunt tineri şi neexperimentaţi? Au ajuns nemţii să dicteze Justiţiei din România? Iată un întreg arsenal desfăşurat de partea germană, care nici măcar nu s-a „coborât" la a purta o discuţie amiabilă cu noi, utilizând până şi pârghiile politice pentru a nu-şi plăti datoriile, ce ajung acum la 50 de milioane de euro. Am sesizat la CEDO acest lobby ilegal şi imoral şi aşteptăm răspuns.
Aveaţi titlu executoriu. Ce s-a întâmplat?
Noi am propus atât ministrului Predoiu, cât şi ambasadei SUA să organizăm un arbitraj în America, unde s-a şi dus marfa de fapt. N-am primit nici un răspuns. În altă ordine de idei, la Sibiu, unde am încercat executarea lor silită - conform hotărârii judecătoreşti -, prin firma subsidiară pe care o deţin acolo, nu numai că ne-am lovit de o serie de amânări la nesfârşit, ci şi de o altă sentinţă, care ne-a obligat tot pe noi la plata unei sume de 70.000 de euro. Însă avem încredere că judecătorii români, aşa tineri şi neexperimentaţi - după cum îi cataloghează delegaţia germană -, îşi vor face meseria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu