MRU SI CODUL BUSHIDO AL DIPLOMATIEI!

Aventurile diplomatului Mihai Răzvan Ungureanu în Japonia

Codul Bushido al Diplomaţiei.

 

FRAGMENT DIN CAPITOLUL 2
Un bun exemplu de manipulare a fost vizita oficială a diplomatului Răzvan Ungureanu la Tokio. În 1999, actualul ministru de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, era o tânără speranţă a diplomaţiei româneşti. În calitate de secretar de stat, a efectuat o vizită oficială în Japonia. Trebuia să se întâlnească cu toţi omologii săi japonezi şi cu alte persoane oficiale. Ambasada română din Tokio avea datoria să aranjeze detaliile vizitei. Spre exemplu, niponii trebuiau informaţi despre vârsta fragedă a diplomatului român. Vâlcea nu a mişcat un deget în sprijinul vizitei. Dimpotrivă. Japonezii sunt conservatori. Vârsta înseamnă o garanţie a experienţei şi profesionalismului. Poziţiile de top din diplomaţia niponă sunt ocupate de persoane cu vârste înaintate. Aroganţa tradiţională nu le permite întâlniri şi discuţii cu persoane de vârstă mică. Or, vârsta şi fizionomia lui Răzvan Ungureanu nu le inspirau competenţă. Fără o pregătire prealabilă din partea lui Vâlcea, "codul diplomatic" japonez nu a fost respectat. Vizita a reprezentat un eşec. Agenda de lucru nu a fost respectată. Angajaţii ambasadei nu au făcut nimic pe tot timpul vizitei oficiale. Ungureanu a fost pur şi simplu ignorat. A zăcut prin ambasadă fără să aibă vreo întrevedere. Japonezii nu au dat doi bani pe tânărul secretar de stat, care s-a întors ruşinat, umilit şi cu coada între picioare. Îi va purtat pică securistului toată viaţa pentru acel episod. La numai câteva luni după eveniment, onorabilul Iliescu vizitează neoficial Japonia. Nu mai era preşedinte. Sub oblăduirea şi cu sponsorizarea unui cunoscut mafiot, Kobaiashi, Vâlcea se ocupă de tot. Personalul ambasadei zbârnâie. Iliescu este primit cu înalte onoruri. Aproape ca un şef de stat. Iliescu a avut numeroase întâlniri. A ţinut dicursuri pe la tot felul de instituţii, universităţi particulare sau de stat.
Samuraii SIE de ieri şi de azi

SIE şi-a recrutat samuraii cu ochi albaştri dintre simpatizanţii partidului comunist japonez. Înainte de 1989, după modelul sovietic, tovarăşii niponi erau trimişi la studii în ţările frăţeşti. În România au urmat Dreptul. Ai noştri s-au inspirat după modelul "nevestelor KGB". Suzuki, Mutzushika şi Shiga Shigehito au fost "căsătoriţi" cu româncuţe. Mya Kosey, mai tradiţionalist, a scăpat. E căsătorit cu o unguroaică, profesoară de limba rusă. Mutzushika era cel mai inteligent dintre samurai. Este profesor universitar, specialist în studiul fostelor ţări comuniste ex-sovietice. Mya Kosey s-a specializat în etnografie şi fotografie. Vorbeşte bine limba rusă şi româneşte cu accent moroşan. Shiga Shigehito are o poveste mai interesantă. Înainte de '89 era corespondent al oficiosului AKAHATA (Steagul Roşu) în România. Aflat într-o excursie în Spania, a cunoscut-o pe Daniela Pantazi, ghid ONT pentru Europa Occidentală. Fata însoţea cu un grup de turişti. S-au cunoscut, s-au plăcut şi s-au luat. Cei doi se căsătoresc la Bucureşti. Shigehito s-a transformat într-un om de afaceri de succes. Mare importator de vinuri româneşti în Japonia. Restaurantul "Darie" (personajul central al romanului "Desculţ" de Zaharia Stancu) din Tokio este hogeacul acţiunilor informative româneşti pe teritoriul Japoniei. Daniela Pantazi a devenit pupila generalului Vâlcea. A depus eforturi pentru a reda credibilitatea ambasadei în rândul diasporei româneşti. Sub tutelă diplomatică, a încercat să construiască o punte şi să organizeze comunitatea românească. Nevasta samuraiului a respins întotdeauna ideea că ar fi colaborat cu securitatea, pentru a obţine postul de ghid pe Europa Occidentală. Japonezii nu stau nici ei degeaba. Sub umbrela unei organizaţii internaţionale de voluntariat, JICA, trimit agenţi sub acoperire în toată lumea. Inclusiv la Bucureşti. Japan International Cooperation Agency este, la prima vedere, un fel de asociaţie de voluntari fără frontiere. Ţara noastră a acceptat cooperarea cu JICA, în cele mai ciudate domenii. În capitala României, samuraii cu ochi albaştri se ocupă cu "studiul aprofundat al transportului urban în oraşul Bucuresti şi zona metropolitană". JICA este în fapt o reţea informativă cu acoperire globală după chipul şi asemănarea celor americane. Unul dintre "voluntari" era Kenichiro Fujiwara. Un oarecare Nara conduce filiala JICA pentru România Se pare că au o bună colaborare şi cu Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. SIE ştie şi îi acceptă. O veste bună pentru preşedintele Băsescu.
Fragmentele de mai sus fac parte din articolul "Filiera Japoneză", apărut în 2005 în România liberă
Generalul Marin Vâlcea – japonez de profesie
Vâlcea s-a născut la 16.01.1950. Generalul a fost director al OJT Braşov şi, conform Anuarului Diplomatic şi Consular, şi-ar fi început cariera diplomatică în anul 1990 ca secretar I la Ambasada României din Bagdad. Ministerul Afacerilor Externe ne-a confirmat că Marin Vâlcea a fost la Ambasada României de la Tokio, Japonia, în perioada 13.08.1995 – 18.12.2000. Un general SIE "diplomat" la Tokio timp de cinci ani de zile ! Dacă în 2001 era simplu locotenent-colonel, anul 2004 îl găseşte general maior, cu două stele, şi secretar de stat. La întoarcerea din Japonia, Vâlcea a fost numit şef al Direcţiei Relaţii Externe şi Protocol din SIE. Marin Vâlcea este un apropiat al fostului presedinte Ion Iliescu şi bun prieten cu Gheorghe Fulga. Şi-a angajat nevasta în SIE şi a dus-o la Tokio. A înfiinţat firme sub acoperire SIE, după modelul "Dunărea".

În Centrală, generalul se ocupa de mesele de protocol şi de hotelurile de 4-5 stele pentru potentaţii spionilor externi. Unul dintre hogeacurile SIE de la malul Mării Negre era hotelul Maramureş din staţiunea Olimp, altul era situat faţă-n faţă cu banca Direcţiei de Informaţii Externe din strada Batiştei. Colegii din Centrală spun că generalul i-a dat afară pe mulţi dintre tinerii angajaţi SIE, din blocul de la Piaţa Unirii, lăsându-i în stradă familie şi copii. Biroul de presă l-a scuzat pe general. Neoficial, SIE spunea că tinerii spioni în loc să-şi plătească datoriile şi ratele, se dotaseră cu aparatură de ultimă oră sau maşini foarte scumpe.

Blocul SIE în care locuiau tinerii ofiţeri daţi afară de generalul Marin Vâlcea
Şef la Protocol, Vâlcea San pregătea vizitele externe ale directorului SIE şi îi verifica pe delegaţii sosiţi în România. Cu ajutorul lui şi cu ştiinţa MAE au pătruns în România sute de aşa-zişi voluntari niponi JICA/JOVC. Se pare că după ce a fost trecut în rezervă, generalul nu a fost lăsat de izbelişte. Activează într-o agenţie guvernamentală, bugetar pe bani mulţi. Generalul a fost văzut deseori la Colegiul Naţional de Informaţii.
Colonelul SIE Ştefănel Staicu – un strungar
Ştefănel Staicu s-a născut la 03.04.1955. Ofiţerii de la Protecţie Internă spun că a fost strungar înainte de a intra în Securitate. După ce a fost racolat de Direcţia de Informaţii Externe, Staicu a fost trimis la post în Indonezia, Japonia şi Albania. A fost numit în grad diplomatic la data de 18.09.1989 la Jakarta. Generalul Marin Vâlcea nu l-a privit cu ochi buni pe "strungar", cât timp a fost secretar II la Ambasada României din Tokio (27.02.1998 – 04.10.2000). La întoarcerea în Centrală, Staicu a fost numit şef de serviciu în SIE. În Albania a lucrat pe contraspionaj în 2003-2004.
N.O.
Secretar II la Jakarta

Stefanel mi-a fost sef de birou si a fost unul dintre cei care a pus umarul la demolarea mea. Tatal lui a fost un adversar pentru tatal lui tiganu de Silviu, actualul satrap din SIE, fiind amandoi fosti ofiteri de CI in armata de sud a Romaniei comuniste. Nu cred ca a fost avansat. Era prea prost dar este unul dintre sobolanii care au profitat foarte mult de pe urma lu' tacsu pe vremea gen. Ciobanu. Apoi odata cu cresterea lui Silvica a cazut in dizgratie. Nu cred ca a fost acceptat de actuala gasca, care il are totusi ca lider pe gen Isac Adi, pe care l-ai cunoscut. Combinatia cu Base are la baza faptul ca Silvian Ionescu este si a fost prieten si coleg apropiat al tuturor celor care se afla acum in fruntea SIE si sunt apropiatii lui Base. Stefanel a fost si el la Tokio, dar a fost retras fiind 'lucrat' nasol de Valcea.

"Diplomat" SIE în Japonia
Nicu Manolache – simplu informator
Despre consilierul economic Nicu Manolache, surse din cadrul SIE spun că nu este ofiţer, ci simplu informator. A activat în India, trimis sub acoperirea Ministerului Economiei şi Comerţului începând cu 1990. Surse bine informate spun că generalul Ruşeţ şi Manolache erau nedespărţiţi şi aveau sarcina de a supraveghea comerţul cu armament în India. Generalul Corneliu Grigoraş, şeful Protecţieie Interne în acea perioadă, a vorbit despre afacerile celor doi, într-un interviu înainte de mazilire. Activităţile în care erau implicaţi împreună cu mai mulţi ofiţeri superiori din SIE se derulau prin intermediul unei asociaţii de prietenie Japonia – Rusia, pe relaţia Moscova sau prin Rosoboronexport. Nicu Manolache a fost trimis în Japonia în perioada 10.01.2001 – 01.07.2002. În prezent, Manolache este consilier economic la Ambasada României din Singapore.

Manolache în India

La post, în Japonia
Generalul Ion Isar (nume de cod - Nusu)
S-a născut pe 2 decembrie 1953 la Slănic Prahova. A absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti. Anuarul Diplomatic şi Consular spune despre Isar că în perioada 1972-1977 ar fi lucrat la ICE Prodexport, iar între 1977 şi 1982 la MATMCGFF. Fostul ofiţer DIE a activat din anul 1982 până în 1989 ca secretar III şi secretar II în Ministerul Afacerilor Externe. Între 1989-1993 a lucrat la firma Securităţii Romconsult prin care se recruta forţă de muncă pentru străinătate. Din 07.09.1993 a funcţionat ca secretar II la Ambasada României la Bagdad, Irak. În Centrala SIE, generalul Ion Isar a ocupat funcţia de şef al Direcţiei Antiterorism. Beneficiar al bunăvoinţei prezidenţiale din februarie 2005, Isar I. a fost şi el "la post" în Japonia.
A fost trecut în rezervă cu ocazia ultimei şedinţe a Consiliului Lărgit al Serviciului de Informaţii Externe din 2007, la care a participat şi Traian Băsescu Este un potenţial "diplomat" european sau şef de agenţie specială.

Ion Isar, "diplomat" cu ochi albaştri la MAE
N.O.
Isar Ion (seful de le antitero)...a fost trecut in rezerva...iar Isac Adrian, devenit in noiembrie director general pe Directia generala de informatii (locul 2 dupa Predoiu) e trecut la Directia generala de cifru si mijloace T.O...un fel de pus la naftalina...si sa nu isi piarda functia...dar nu in prim plan.. in rest mici numiri...nesemnificative...insa ce se observa e ca se face schimb de generatii...apar treptat in prima linie generatia formata in timpul lui Talpes si magureanu...generatia INI 1995-1996
FRAGMENT DIN CAPITOLUL 8
Ungureanu şi „Episodul japonez"
Şeful SIE cunoaştea problemele grave cu care se confruntă diplomaţia şi spionajul extern româneşti, încă de pe vremea când era secretar de stat MAE. În această calitate, Ungureanu a avut parte, în anul 1999, de o primă vizită oficială în Japonia, unde a dat piept cu gerontocraţia japoneză şi cu mafia securistă din cadrul Ambasadei României la Tokio. O reprezentanţă condusă la vremea aceea de generalul Marin Vâlcea, un greu al Securităţii comuniste. Deşi avea datoria să aranjeze toate detaliile vizitei, Vâlcea nu a mişcat un deget. Presa centrală a comentat pe larg eşecul vizitei.
Reţeau generalilor din ambasadă (Ştefănel Staicu, Valeriu Ruşeţ, Nicu Manolache) avea relaţii excelente cu fostul preşedinte Iliescu, dar şi cu Traian Băsescu. La vremea aceea, Răzvănel nu conta în ecuaţia puterii. Deşi a ieşit şifonat din această experienţă, tânărul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnişoara Anca Mântulescu (de care nu s-a mai lipsit nici când a ajuns ministru de externe), traducătoare de limba japoneză în locul lui Petre Stoian, şi familia Neagu. Aurelian Neagu, secretar II în ambasadă, se avea la cuţite cu Marin Vâlcea, dar era prieten la cataramă cu Băsescu. Fostul şef MAE a evitat orice comentariu despre păţaniile sale nipone. Cuplul Băsescu-Ungureanu l-a numit în 2005 ambasador în Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse, la data numirii în post, de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns şefă de direcţie în MAE. A fost mazilită odată cu protectorul ei, la începutul anului 2007.
Apropierea de Bodo Hombach, membru marcant al Partidului Social Democrat german, l-a propulsat pe Ungureanu pe scara ierarhică, dar i-a adus şi un dosărel la SIE. Şi cum un şef al celui mai important serviciu secret românesc nu-şi ţine departe "prietenii", Răzvănel şi-a adus de curând în SIE un "apropiat" pe nume Cătălin. Mult mai tinerel decât Bodo.
Evenimentul care i-a pus capac externistului şef Ungureanu a fost arestarea românilor Ilie Nelu şi Adrian Gâncea, angajaţi ai unei companii, în Irak la 31 octombrie 2006. Cei doi au fost reţinuţi de poliţia militară americană sub acuzaţia de spionaj, pentru că ar fi filmat baza militară. Deşi MAE ştia de arestări încă din 7 noiembrie 2006 (prin Ambasada României în Kuweit), premierul Tăriceanu a aflat din presă abia după câteva luni. Românii au fost aduşi acasă. Identitatea şi misiunea lor în Irak a rămas un mister. Scandalul a dus la demisia ministrului de externe Mihai Răzvan Ungureanu.
Prietenia informativă româno-niponă şi JICA
În zadar l-am căutat pe ministrul portocaliu de externe după numirea sa în fruntea MAE. Eram atât de interesat să aflu de ce l-a călcat în picioare securistul Marin Vâlcea la Tokio şi despre familia Neagu, încât l-am contactat până şi pe aghiotantul său de la SPP, Sandu Diaconu. Ministrul a evitat orice discuţie despre episodul japonez.
Noroc cu vizita şefului diplomaţiei nipone, Taro Aso, la Bucureşti, din ianuarie 2007. Participant mai mult cu forţa în sala de conferinţe a Ministerului Afacerilor Externe, m-am aşezat pe rândul întâi, în imediata apropiere a ministrului. Răzvan Ungureanu era mai vânăt la faţă ca de obicei.
Deşi fluturam prin sală lista ofiţerilor de Securitate din Ambasada României la Tokio, moderatorii români ai conferinţei nu mi-au oferit cuvântul. Se ridicau cuvincioşi doar jurnaliştii obedienţi, acreditaţi la MAE. Deh, doar mâncau şi ei o pâine albă din deplasările cu diurnă generoasă, împreună cu Răzvănel. În cele din urmă, mai democrat decât omologul său român, Taro Aso mi-a dat cuvântul. Văzând rictusul nervos de sub ochiul ministrului Ungureanu, am hotărât să cruţ vechea prietenie informativă româno-niponă şi i-am adresat ministrului Aso o întrebare politicoasă.

"Este JICA o agenţie însărcinată cu strângerea de informaţii ?", l-am întrebat pe nipon. Aso a răspuns impasibil cu o definiţie care nu avea nici o legătură cu subiectul. Eu îmi făcusem datoria să atrag atenţia că ştim ce caută agenturile nipone în România. Şi cam atât. Totul a fost înregistrat.
Anexe
Securistul Naidinu
Neagu Aurelian a fost numit ambassador în Japonia de preşedintele României, Traian Băsescu. A mai activat în Siria şi Singapore. Numele de cod al diplomatului din Centrala SIE este "Naidinu". Bun prieten cu Băsescu şi cu şeful SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, diplomatul a fost la cuţite cu generalul Marin Vâlcea. Nevasta lui Neagu, împreună cu externista Anca Mântulescu, i-au mângâiat orgoliul rănit secretarului de stat Ungureanu la Tokio. În calitate de director al Pavilionului României la Expoziţia AICHI 2005, Neagu a promovat taraba lui Adriean Videanu la acest eveniment şi interesele unui alt personaj de tristă amintire, Ferdinand Noghi.
Aurelian Neagu
Născut la 9 iulie, 1959, în Bucureşti
Studii:
1974-1978 - Liceul German, Bucureşti
1979-1983 - Academia de Studii Economice, Bucureşti, Facultatea de Alimentaţie publică şi turism
1991-1992 - Curs de limbă şi cultură japoneză, Japan Foundation, Kita-Urawa
1998 - Curs pentru diplomaţi (British Foreign Office + Birmingham University)
2004 - Curs de limbă coreeană (Korea University, Seoul)
Carieră:
Mai, 2005 - Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Tokio
2004 - Director al Pavilionului României, Expo AICHI 2005
2003 - Consilier, MAE, Direcţia Asia, Africa şi Orientul Mijlociu, Bucureşti
2000 - Consilier, Ambasada României la Tokio
1999 - Consilier, Ambasada României la Seoul
1998 - Consilier al secretarului de stat, MAE, Bucureşti
1997 - Secretar I, MAE, Direcţia Asia-Pacific, Bucureşti
1994 - Secretar III, secretar II, Ambasada României la Tokio
1992 - Secretar III, MAE, Direcţia Asia-Pacific, Bucureşti
1990 - Secretar III, MAE, Direcţia Africa, Bucureşti
1989 - Consilier guvernamental, Biroul de presă al primului-ministru, Bucureşti
1987 - Economist, Oficiul Naţional de Turism Carpaţi, Bucureşti
1985 - Economist, IITEA Apimondia, Bucureşti
1983 - Economist, Oficiul Judeţean de Turism Teleorman, Alexandria
Căsătorit, un copil
Limbi străine: Engleză, Franceză, Germană, Japoneză, Coreeană
Politica externă a României cu generalii SIE
În perioada '98-2000, un grup compact din SIE stăpânea Ambasada României din Tokio. La prima vedere, gaşca de băieţi cu ochi albaştri, aflaţi la post în Japonia, nu îşi găsea justificarea în nici un fel. Diplomaţii erau vechi ofiţeri DIE/CIE, pe relaţie cu persoane importante din PSD şi nu numai. Nu se înregistrase nici o creştere fulminantă a relaţiilor româno-japoneze. Este ciudat faptul că, deşi erau diplomaţi sub acoperire, băieţii figurau la post cu numele lor adevărate. Împărţeau cu dărnicie cărţi de vizită în stânga şi în dreapta. Toţi sunt acum în posturi de conducere SIE. Actualii generali au stat perioade îndelungate la post. Cu toate că a câştigat alegerile cu un mesaj reformist, Băsescu îi laudă şi, pe 8 februarie 2005, îi înaintează în grad şi în funcţii, fără să le dea numele în Monitorul Oficial. Hotărârea CSAT nr. 8 din 7 februarie 2005. Păstrarea lor în serviciu şi promovarea în cele mai înalte funcţii se bazează pe relaţii vechi de afaceri, prietenie şi pe... şantaj. Ei au promovat şi încurajat intrarea unei agenţii japoneze cel puţin dubioase în România. Din categoria celor care se ocupau cu spionajul economic pe teritoriul SUA. Printre altele, agenţia semi-guvernamentală are birouri în Palestina, pe lângă organizaţia Hamas. Zonă de tranzit pentru "investiţii" de circa 5 miliarde de dolari, spre Irak.
Lista "diplomaţilor" SIE
Am cerut de la Ministerul Afacerilor Externe lista cu personalul din acea perioadă. Şi ocupaţiile lor. Am primit, cu greu... praful de pe tobă. O listă scurtă cu şase nume. Securiştii PSD-ului lipseau. După îndelungi insistenţe, au început să apară şi diplomaţii cu ochi albaştri. Am constatat că SIE are ştate vechi la Tokio.
Marin Vâlcea, secretar I în perioada 13.08.1995 – 18.12.2000
- general SIE, şeful Direcţiei Relaţii Externe şi Protocol
Isac Adrian – secretar II – 17.05.1990 – 15.12.1993
- general SIE de patru stele, şeful Direcţiei Neproliferare
Valeriu Ruşeţ – consilier comercial
- general SIE, şeful Direcţiei Personal
Ion Isar - general SIE, şeful Direcţiei Antiterorism
Nicu Manolache, consilier economic – 10.01.2001 – 01.07.2002
- ofiţer superior SIE, fost şef serviciu
Ştefănel Staicu, secretar II (27.02.1998 – 04.10.2000)
- ofiţer superior, SIE
Pe lângă ei mai apare şi un personaj cu statut incert. Daniela Shiga (fostă Pantazi). Traducător în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Japoniei.
Vâlcea, cel mai longeviv rezident SIE la Tokio
Referindu-se la manipularea lui Traian Băsescu, fostul preşedinte al ţării, Emil Constantinescu, (într-un amplu interviu acordat BBC şi publicat în presa centrală), vorbeşte de politizarea serviciilor sub directoratul lui Gheorghe Fulga. Alături de nume importante din SIE ca Marcel Alexandru şi Dan Chiriac, Constantinescu vorbeşte de generalul Marin Vâlcea. Bun prieten cu Ion Iliescu şi apropiat directorului SIE, Fulga. Vâlcea a fost director al OJT Braşov. Fost şef de misiune la Teheran. Adjunct al ambasadorului Eugen Dijmărescu, Vâlcea conducea ambasada din umbră. Sursele noastre povestesc că generalul Vâlcea era un om inventiv. Bun organizator de chiolhanuri. Închiria ambasada pentru tot felul de evenimente bizare. România liberă a mai scris despre petrecerile şi chiolhanele, organizate pentru japonezi. În prezent, generalul Vâlcea conduce Direcţia de Relaţii Externe, Protocol şi Logistică din cadrul SIE, unde gestionează fonduri serioase. Mese de protocol, hoteluri de 4-5 stele. Pregăteşte vizitele externe ale directorului SIE. Tot Vâlcea îi controlează pe delegaţii sosiţi în România. A fost responsabil cu casele de vacanţă ale instituţiei, unde îşi făceau de cap directorii serviciului şi acoliţii lor. A fost decorat şi înaintat în grad şi funcţie de preşedintele Băsescu.
Fost "consilier economic" la Tokio face angajările în SIE
Generalul SIE Valeriu Ruşeţ îndeplinea funcţia de consilier economic la Ambasada României din Tokio. A ajuns acolo pe linia Ministerului Economiei şi Comerţului. Din surse neoficiale, am aflat că fostul "diplomat" român din Japonia se lăuda că l-a sprijinit pe Băsescu să "vadă" unele lucruri. Fostul ministru al transporturilor l-ar fi ascultat. Ajuns preşedinte, Băsescu l-a înaintat pe Ruşeţ în grad şi funcţie. Valeriu Ruşeţ este şeful Direcţiei Personal din cadrul SIE. Ştie tot ce mişcă în acest serviciu şi plasează oamenii după bunul lui plac.
Generalul Isar I. a fost şi el tot în Japonia. Beneficiar al bunăvoinţei prezidenţiale din februarie, Isar a fost numit la conducerea Direcţiei Antiterorism. Lista continuă cu Nicu Manolache, fost şef de serviciu în cadrul SIE şi Ştefănel Staicu. Manolache a căzut în dizgraţie, fiind lucrat urât de Vâlcea.
"E un obicei comun. Oameni ca Vâlcea erau trimişi la vedere. Japonezii ştiau că este acolo. Începând cu anii '90, noi am avut acorduri cu mai multe ţări. Au fost trimişi pe lângă ambasade oameni din serviciile speciale, mai ales în posturi de consul. În contextul noilor ameninţări, am convenit mai ales cu ţările europene şi membre NATO să avem un "fir scurt". În cazuri speciale ca traficul de droguri şi ameninţare teroristă, informaţiile să nu treacă prin mai multe canale. Să existe un canal direct între serviciile speciale", a declarat Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.
(Fragment din articolul "Trupa de la Tokio" apărut sâmbătă, 10 decembrie 2005, după mai bine de 3 săptămâni de cenzură. Fostul redactor-şef al cotidianului România liberă, Bogdan Ficeac, a hotărât să-l publice fără cărţile de vizită ale "diplomaţilor". Presat de iminenta apariţie a acestui articol, preşedintele Băsescu a convocat în şedinţă conducerea SIE, vineri 9 decembrie, după-amiază, şi l-a trecut în rezervă pe unul din preferaţii săi, cap de listă - generalul Marin Vâlcea.)
Imediat după instalarea edilului-şef Sorin Oprescu, la Primăria Bucureşti au început să dea târcoale câţiva întreprinzători niponi. Consilieri ai primăriei Yokohama, membrii ai Partidului Liberal Democrat (P.L.D.) japonez.

O mică parte din lista companiilor nipone aflate în atenţia Serviciului de Informaţii Externe.
Puterea din Umbră - Vol I - Editura Junimea 2009, Eduard Ovidiu Ohanesian