VICTIMILE UITATE DE LA 9/11 SEPTEMBRIE 2001!

Victimele uitate de la 9/11

9.11 - Forgotten Victims

Articolul este scris de Imran Khan de la AlJazeera si am sa incerc sa
il redau cat mai fidel posibil, sa nu spuna cineva ca mi-am introdus
propriile convingeri in articol. Sa incepem..
Tahira face parte din clasa mijlocie a Pakistanului. Este o femeie de
afaceri cu o familie iubitoare. Isi aduce aminte de acea zi in care
avioanele au lovit America, dar nu ca multi oameni din Vest.

”Nu a fost un moment care sa-mi schimbe viata. Nu imi aduc aminte exact ce faceam, insa tin minte ca m-a sunat sotul si mi-a spus sa schimb canalul. Imi aduc aminte ca m-a incercat un sentiment de tristete. Nu stiam insa ca acel moment, ne va schimba viata.”

Tahira a vorbit cu mine in gradina sa din Islamabad, capitala
Pakistanului, exact acum 1 an. Am facut o remarca la barierele aparute
pe strazi si a suspinat :

” Cand s-au intamplat atentatele, am zis ca acest lucru nu are nimic de-a face cu noi. Insa priviti ce se intampla in jur. Dadeau vina pe un arab din Afganistan. Priviti insa ce se intampla acum. Suntem fortati sa traim ca niste prizonieri in propriile case, suspiciosi pe toti cei care nu ii cunoastem ” .

Mi-am adus aminte de conversatia noatra in timp ce priveam la review-ul
celor 10 ani de la atentatele din 9/11. Pe toate posturile puteai citi
titluri ca : ”Victimele inocente de la 9/11” , ” Eroii anonimi ” si
lipsta poate continua.
Cuvintele Tahirei sunt o aducere aminte a faptului ca cel mai mult au
simtit schimbarea nu cei din Vest, ci cei de pe aleile inguste din
Afganistan, Irak si Pakistan. Bombardamente zilnice, retorica
religioasa si intentia criminala au transformat acea zi de Joi in
”oribila realitate de azi”, asa cum o numeste ea.
Stiu exact la ce se refera. de-a lungul anilor ca reporter, din
cartierele Londoneze pana pe stradutele din Pakistan, am simtit din
plin diferentele de perceptie dintre cei din Vest si Est referitor la
asa numitul ”Razboi impotriva Terorii”.
Cand s-au intamplat tragicele atentate din Iulie 2005 la Londra, am vazut
multa ura si adversitate. Politicienii din Vest, au imprimat in
discursurile lor acea durere si ura, pentru ca in timpuri grele, exact
asta asteptam de la ei. Totusi, pentru acei politicieni raman tacuti cand
vine vorbe de victimele din Afganistan, Irak sau Pakistan. INCA, in
acele locuri, sange nevinovat curge zilnic pe ecranele televizoarelor
noastre.
Nu ar trebui sa ma surprinda. Media este dominata de Vest. Vestul detine
banul si de aici puterea. Irakul, Afganistanul sau Pakistanul sunt
pentru multi un subiect tabu. Locuri in care se adapostesc teroristii,
tari care joaca un ”dublu rol” incasand in acelasi timp ajutoare din
Vest. Acesta este un argument auzit la Westminster, in Washington.
Totusi un lucru dureros ramane. Mult mai multe victime inocente au
fost produse in Irak, Afganistan si Pakistan decat la atentatele din
11 Septembrie. O tragedie a fost si va ramane o tragedie. ”Culoarea”
unui sange nu este mai valoros sau mai putin valoros decat un altul.
Si totusi ascultand speach-uri si participand la dezbateri universitare,
citind media si ascultand la televizor, nu pot sa nu observ lucrul care
este promovat : Viata din Vest este mai valoroasa decat cea din Est.
In lunile si anii ce au urmat atacurilor de la 9/11, m-am aflat atat in
Pakistansi si in Afganistan. Am plecat apoi in Irak. Am vazut oameni
incercand sa isi vada de viata nestiind exact ce se intampla insa
sperand ca actiunile Americii se vor termina repede. Ma intreb insa ce
gandesc acei oameni acum  si cati dintre ei nu si-au plans moartea unei
rude sau cuiva drag din simplul motiv ca o drona a Statelor Unite si-a
gresit tinta, sau ca un comando a ucis pe cine nu trebuia din cauza
informatiilor eronate.
Sunt deacord ca exista oameni rai in Lume. Nu am nici o problema ca
acestora sa li se raspunda cu aceiasi masura de care pot lua seama.
Problema mea vine insa in momntul in care uitam de cei care si-au dat
viata pentru un razboi care practic, nu este al lor.
Pe tot cuprinsul Pakistanului si Afganistanului veti intalni martori ai
atentatelor sinucigase. Multi prea aproape de ele pentru a mai putea
vorbi despre ce au vazut. Am vorbit cu familii distruse de atacurile
Dronelor Americane. Doua mame isi plangeau fiii dupa ce un raid al
trupelor americane si britanice, au gresit adresa, cautand teroristi.
Toti oamenii intalniti si lucrurile simtite atunci, mi-au lasat o singura
impresie : tragica risipa a vietii omenesti.
Ceea ce ma infurie si mai multe e reprezentata de platitudinea goala
pe care o arata guvernele din Vest referitor la cei care ”au murit pe
linia frontului”. De cate ori nu am auzit Presedinti americani
laudand serviciile de securitate pakistaneze, afgane sau irakiene ?
Laudand sacrificiul facut de acestea.. Insa NICIODATA SCUZE pentru
oamenii nevinovati care mor zi de zi.
Mi-as dori ca cineva, candva, sa aminteasca si de acei oameni nevinovati
care au murit in Afganistan, Irak sau Pakistan odata cu cei de la
11 Septembrie.