Declaraţie politică
Cetăţeanul care alege CFR Călători a ajuns bătaia de joc a guvernării Băsescu-Boc.
O analiză recentă, realizată de Uniunea Internaţională de Transport Public, a arătat că românii se află pe penultimul loc într-un clasament mondial privind numărul de călătorii cu trenul, cu doar trei călătorii pe an.
Statisticile interne arată că, în ultimii doi ani, CFR Călători a pierdut 20 de milioane de clienţi (de la 78 milioane călători în 2008 la 58 milioane, în 2010), ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani.
Toate aceste date ne arată că situaţia în ceea ce priveşte transportul de călători este de-a dreptul catastrofală. Şi acest lucru se datorează faptului că infrastructura de transport s-a degradat într-un ritm alert şi suspect de neobservat de către ultimii doi miniştri ai transporturilor, respectiv Radu Berceanu şi Anca Boagiu.
Situaţia catastrofală din acest domeniu se resfrânge direct asupra beneficiarului, şi anume cetăţeanul, care a devenit bătaia de joc a unui minister condus de exponenţi ai unei formaţiuni politice – PD-L - care zilnic, pe toate canalele de comunicare că face totul pentru bunăstarea românilor.
Nu exagerez deloc când spun că românii au ajuns bătaia de joc a domeniului coordonat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Timp mai mult pierdut pe rutele CFR, tarife care se majorează nejustificat anual sau la un an şi jumătate, garnituri de tren departe de standardele europene, sunt principalele elemente care demonstrează că MTI, CFR Călători îşi bat joc de cetăţean.
Am să prezint doar trei exemple privind cum se circula acum, faţă de anii trecuţi:
-IC 562 Iaşi - Bucureşti Nord făcea atunci 5h37min; acum face 6h57min (o oră şi 20 minute în plus!).
-IC 531 Braşov - Oradea făcea atunci 7h56min; acum face 9h05min (o oră şi 9 minute în plus!)
-A 1833 Iaşi - Cluj-Napoca făcea atunci 8h32min; acum face 9h11min (39 de minute în plus!)
Un calcul simplu ne arată cum astfel călătorii CFR pierd în medie 3 ore la 400 de km parcurşi din cauza infrastructurii feroviare dezastruoase. Această distanţă este parcursă de CFR Călători în peste 7 ore, când ea ar trebui să nu dureze mai mult de 4 ore. Pentru salariaţi, studenţi sau alte categorii socio-profesionale care parcurg o asemenea rută săptămânal, pierderea efectivă, raportată la un an calendaristic este de aproape 2 luni! Acest timp extrem de preţios afectează nu numai viaţa socială şi privată a acestor persoane, dar aduce pierderi imense economiei naţionale.
Am să mai dau un exemplu (tot din judeţul al cărui electorat m-a mandatat să-l reprezint în Camera Deputaţilor) care este unic cred în Europa şi în ţările civilizate. Acceleratul 1661 parcurge distanţa Bucureşti Iaşi în 7h17min.; pe aceiaşi distanţă (406 km) timpul de parcurs al Rapidului 661 este de 7h16min. Deci, diferenţa dintre un tren rapid şi unul accelerat pe aceiaşi rută şi acelaşi număr de km este doar de un minut. (Probabil acest minut se datorează singurei opriri în plus pe care o face acc.1661). Practic călătorii care aleg Rapidul 661, plătesc un preţ mult mai mare, deşi timpul parcursul nu diferă cu nimic faţă de acc. 1661. În termeni populari, acest lucru se numeşte hoţie. Dar pe această rută mai sunt obligat să recurg la o comparaţie: în 1972 – deci pe vremea când încă mai funcţionau locomotivele cu aburi şi când transportul pe cale ferată nu era electrificat – rapidul 65 parcurgea distanţa Bucureşti-Iaşi în 5h14min., iar acceleratul 622 în 6h30min.
În paralel cu degradarea continuă a condiţiilor de transport al călătorilor pe cale ferate – creşterea timpilor de parcurs, calitatea proastă a vagoanelor (renovările din ultimii ani nu reprezintă altceva decât o cosmetizare superficială), condiţiile de igienă deplorabile din trenuri, lipsa unor măsuri de siguranţă a călătorului, cresc frecvent preţurile la bilete. Aşa înţelege guvernarea Băsescu-Boc să acopere pierderile din sistem datorate în primul rând proastei administraţii din domeniu. Se încearcă, limitarea pierderilor pe spinarea călătorilor. Numai în acest an se estimează că la CFR Călători pierderile se vor ridica la 174 milioane de euro.
Scumpirea biletelor de tren, scoaterea din circuit a unor trasee, condiţiile tot mai precare de călătorie sunt cauzele pentru care CFR Călători a pierdut milioane de clienţi şi a contribuit decisiv la uriaşele pierderi financiare înregistrate. Călătorii s-au reorientat spre transportul rutier, unde operatorii firmelor private - şi am să dau din nou exemplul relaţiei Bucureşti-Iaşi – au preţuri mult mai mici: 45 de lei, faţă de 70 lei (minimul pe CFR) – 220 lei cât costă biletele de tren. Foarte mulţi analişti sunt convinşi că deliberat guvernaţii nu sunt interesaţi în normalizarea transportului călătorilor pe CFR, deoarece multe firme private de transport rutier ar fi controlate de politicieni din zona portocalie. Firme care au fost şi foarte des utilizate în campaniile electorale ale PD-L
Astăzi, peste tot în lume, investiţiile în infrastructura feroviară sunt o prioritate naţională. Siguranţa călătorilor şi explozia costului petrolului au determinat statele să prioritizeze în principal sectorul feroviar. La nivelul Uniunii Europene există o strategie integrată pentru ca în 2020, statele membre să aibă un sistem eficient, performant şi fiabil. În SUA, statul cu cea mai mare reţea de autostrăzi din lume, într-o perioadă de recesiune majoră, a hotărât să aloce inevestiţii de 8 miliarde de dolari în reţele de trenuri de mare viteză. În Europa, Polonia şi Ungaria au demarat investiţii serioase în reţeaua feroviară, în timp ce în Asia, numai China urmează să investească 292 de miliarde de dolari în următorii 10 ani, într-o infrastructura feroviară colosală. Alte ţări fac eforturi mari în aceeaşi direcţie; spre exemplu, Georgia şi Azerbaidjan vor crea un coridor de transport eurasiatic în următorii ani.
La noi însă, incompetenţa autorităţilor din domeniu a atins cote incredibile. Pe lista obiectivelor de investiţii ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nu se regăseşte refacerea sau modernizarea niciunei magistrale feroviare pe distanţe medii sau mari care să lege oraşe importante.
În consecinţă, nu pot să nu mă întreb, în condiţiile în care există fonduri europene de aproape 5 miliarde de euro alocate României pentru infrastructura de transport, de ce MTI a aruncat în derizoriu, în mod deliberat, această situaţie?
În concluzie, călătorii CFR simt pe pielea lor că guvernarea Băsescu-Boc încearcă să ne aducă acolo unde nici comuniştii n-au reuşit. Adică să ne ţină „ocupaţi" tot timpul pentru a pierde din vedere incompetenţa, hoţia şi prostia lor, de care dau dovadă zi de zi!
Statisticile interne arată că, în ultimii doi ani, CFR Călători a pierdut 20 de milioane de clienţi (de la 78 milioane călători în 2008 la 58 milioane, în 2010), ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani.
Toate aceste date ne arată că situaţia în ceea ce priveşte transportul de călători este de-a dreptul catastrofală. Şi acest lucru se datorează faptului că infrastructura de transport s-a degradat într-un ritm alert şi suspect de neobservat de către ultimii doi miniştri ai transporturilor, respectiv Radu Berceanu şi Anca Boagiu.
Situaţia catastrofală din acest domeniu se resfrânge direct asupra beneficiarului, şi anume cetăţeanul, care a devenit bătaia de joc a unui minister condus de exponenţi ai unei formaţiuni politice – PD-L - care zilnic, pe toate canalele de comunicare că face totul pentru bunăstarea românilor.
Nu exagerez deloc când spun că românii au ajuns bătaia de joc a domeniului coordonat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Timp mai mult pierdut pe rutele CFR, tarife care se majorează nejustificat anual sau la un an şi jumătate, garnituri de tren departe de standardele europene, sunt principalele elemente care demonstrează că MTI, CFR Călători îşi bat joc de cetăţean.
Am să prezint doar trei exemple privind cum se circula acum, faţă de anii trecuţi:
-IC 562 Iaşi - Bucureşti Nord făcea atunci 5h37min; acum face 6h57min (o oră şi 20 minute în plus!).
-IC 531 Braşov - Oradea făcea atunci 7h56min; acum face 9h05min (o oră şi 9 minute în plus!)
-A 1833 Iaşi - Cluj-Napoca făcea atunci 8h32min; acum face 9h11min (39 de minute în plus!)
Un calcul simplu ne arată cum astfel călătorii CFR pierd în medie 3 ore la 400 de km parcurşi din cauza infrastructurii feroviare dezastruoase. Această distanţă este parcursă de CFR Călători în peste 7 ore, când ea ar trebui să nu dureze mai mult de 4 ore. Pentru salariaţi, studenţi sau alte categorii socio-profesionale care parcurg o asemenea rută săptămânal, pierderea efectivă, raportată la un an calendaristic este de aproape 2 luni! Acest timp extrem de preţios afectează nu numai viaţa socială şi privată a acestor persoane, dar aduce pierderi imense economiei naţionale.
Am să mai dau un exemplu (tot din judeţul al cărui electorat m-a mandatat să-l reprezint în Camera Deputaţilor) care este unic cred în Europa şi în ţările civilizate. Acceleratul 1661 parcurge distanţa Bucureşti Iaşi în 7h17min.; pe aceiaşi distanţă (406 km) timpul de parcurs al Rapidului 661 este de 7h16min. Deci, diferenţa dintre un tren rapid şi unul accelerat pe aceiaşi rută şi acelaşi număr de km este doar de un minut. (Probabil acest minut se datorează singurei opriri în plus pe care o face acc.1661). Practic călătorii care aleg Rapidul 661, plătesc un preţ mult mai mare, deşi timpul parcursul nu diferă cu nimic faţă de acc. 1661. În termeni populari, acest lucru se numeşte hoţie. Dar pe această rută mai sunt obligat să recurg la o comparaţie: în 1972 – deci pe vremea când încă mai funcţionau locomotivele cu aburi şi când transportul pe cale ferată nu era electrificat – rapidul 65 parcurgea distanţa Bucureşti-Iaşi în 5h14min., iar acceleratul 622 în 6h30min.
În paralel cu degradarea continuă a condiţiilor de transport al călătorilor pe cale ferate – creşterea timpilor de parcurs, calitatea proastă a vagoanelor (renovările din ultimii ani nu reprezintă altceva decât o cosmetizare superficială), condiţiile de igienă deplorabile din trenuri, lipsa unor măsuri de siguranţă a călătorului, cresc frecvent preţurile la bilete. Aşa înţelege guvernarea Băsescu-Boc să acopere pierderile din sistem datorate în primul rând proastei administraţii din domeniu. Se încearcă, limitarea pierderilor pe spinarea călătorilor. Numai în acest an se estimează că la CFR Călători pierderile se vor ridica la 174 milioane de euro.
Scumpirea biletelor de tren, scoaterea din circuit a unor trasee, condiţiile tot mai precare de călătorie sunt cauzele pentru care CFR Călători a pierdut milioane de clienţi şi a contribuit decisiv la uriaşele pierderi financiare înregistrate. Călătorii s-au reorientat spre transportul rutier, unde operatorii firmelor private - şi am să dau din nou exemplul relaţiei Bucureşti-Iaşi – au preţuri mult mai mici: 45 de lei, faţă de 70 lei (minimul pe CFR) – 220 lei cât costă biletele de tren. Foarte mulţi analişti sunt convinşi că deliberat guvernaţii nu sunt interesaţi în normalizarea transportului călătorilor pe CFR, deoarece multe firme private de transport rutier ar fi controlate de politicieni din zona portocalie. Firme care au fost şi foarte des utilizate în campaniile electorale ale PD-L
Astăzi, peste tot în lume, investiţiile în infrastructura feroviară sunt o prioritate naţională. Siguranţa călătorilor şi explozia costului petrolului au determinat statele să prioritizeze în principal sectorul feroviar. La nivelul Uniunii Europene există o strategie integrată pentru ca în 2020, statele membre să aibă un sistem eficient, performant şi fiabil. În SUA, statul cu cea mai mare reţea de autostrăzi din lume, într-o perioadă de recesiune majoră, a hotărât să aloce inevestiţii de 8 miliarde de dolari în reţele de trenuri de mare viteză. În Europa, Polonia şi Ungaria au demarat investiţii serioase în reţeaua feroviară, în timp ce în Asia, numai China urmează să investească 292 de miliarde de dolari în următorii 10 ani, într-o infrastructura feroviară colosală. Alte ţări fac eforturi mari în aceeaşi direcţie; spre exemplu, Georgia şi Azerbaidjan vor crea un coridor de transport eurasiatic în următorii ani.
La noi însă, incompetenţa autorităţilor din domeniu a atins cote incredibile. Pe lista obiectivelor de investiţii ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nu se regăseşte refacerea sau modernizarea niciunei magistrale feroviare pe distanţe medii sau mari care să lege oraşe importante.
În consecinţă, nu pot să nu mă întreb, în condiţiile în care există fonduri europene de aproape 5 miliarde de euro alocate României pentru infrastructura de transport, de ce MTI a aruncat în derizoriu, în mod deliberat, această situaţie?
În concluzie, călătorii CFR simt pe pielea lor că guvernarea Băsescu-Boc încearcă să ne aducă acolo unde nici comuniştii n-au reuşit. Adică să ne ţină „ocupaţi" tot timpul pentru a pierde din vedere incompetenţa, hoţia şi prostia lor, de care dau dovadă zi de zi!
Deputat PNL de Iaşi,
Relu Fenechiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu