Rosia Montana: escrocherie sau faliment?
În 1998, Guvernul CDR (compus din PD şi UDMR, adică o bună parte din formula actualei coaliţii), promovează Legea Minelor, în baza căreia exploatarea auriferă de la Roşia Montană avea să treacă, un an mai târziu, în atribuţiile Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului MINVEST Deva. Interesant este faptul că Radu Berceanu a semnat în 1999 decesul singurului potenţial concurent al canadienilor de la Gabriel Resources, societatea RoşiaMin (filială a Minvest Deva), prin elaborarea Strategiei de Restructurare a Companiilor din Minerit (Ordonanţa nr.75 din 25 martie 1999). După o logică perfect...interesată, în anul 2000, acelaşi Radu Berceanu aprobă, printr-o simplă scrisoare, transferul licenţei de exploatare de la MINVEST Deva la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Motivul transferului: MINVEST Deva nu mai avea unitate specializată în exploatarea aurului de la Roşia Montană fiindcă societatea RoşiaMin tocmai fusese închisă de ... Radu Berceanu !!!
În prezent, după ce ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemn Hunor, a semnat avizul de descărcare arheologică iar singurul lucru care mai stă în calea exploatării este numai avizul de mediu al ministrului Borbely, Roşia Montană îşi poate lua rămas bun şi de la patrimoniul ei natural şi de la cel cultural, unic în lume, cu o vechime de peste 2000 de ani (este vorba de câţiva kilometri de galerii romane de o valoare nu doar culturală, ci şi identitară, inestimabilă). Mai mult decât atât, zona va fi supusă unui proces monstruos de desfigurare şi unui pericol uriaş de poluare, datorită procesului de extracţie ce se va realiza cu ajutorul de peste 200 de milioane de kilograme de cianuri. În paranteză fie spus, s-a constatat că la nivel global mineritul consumă 10% din energie, ameninţă 40% din suprafeţele împădurite, oferind doar 0.5% din totalul locurilor de muncă. De asemenea, contribuţia mineritului la produsul brut mondial e de numai 0.9%...
Ignorând la modul impertinent toate acestea, puterea face însă presiuni pentru demararea procedurilor, preşedintele însuşi susţinând public un PROIECT CRIMINAL PENTRU ROMÂNIA. Traian Băsescu a adoptat în acest sens atitudinea „patriotului grijuliu", încercând să ne convingă de „imensul" câştig al statului român de pe urma activităţii RMGC.
Aşa cum vom demonstra în continuare, câştigul statului roman e doar o vorbă goală câtă vreme, potrivit documentelor oficiale, sumele declarate de 4 miliarde USD care ar urma să se constituie în venituri pentru o perioadă de 18 ani nu sunt o obligativitate din partea RMGC, ci o pură estimare. De altfel, conform itemilor contractuali, încasarea redevenţelor de către stat poate începe abia la 3 ani de la aprobarea proiectului iar pentru dividente sunt necesari chiar 6 ani. Asta ca să nu mai spunem că, în calitate de acţionar majoritar, Gabriel Resources are dreptul prioritar şi exclusiv de a cumpăra acţiunile statului român, caz în care profitul Romaniei va fi zero absolut.
Puţină lume ştie că povestea de la Roşia Montană e veche de mai bine de un deceniu. Şi mai puţină lume îşi dă seama că startul acestui PROIECT CRIMINAL PENTRU ROMÂNIA a fost dat de un membru de seamă al puterii care ne conduce astăzi, şi anume de Radu Berceanu.
În 1998, Guvernul CDR (compus din PD şi UDMR, adică o bună parte din formula actualei coaliţii), promovează Legea Minelor, în baza căreia exploatarea auriferă de la Roşia Montană avea să treacă, un an mai târziu, în atribuţiile Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului MINVEST Deva. Interesant este faptul că Radu Berceanu a semnat în 1999 decesul singurului potenţial concurent al canadienilor de la Gabriel Resources, societatea RoşiaMin (filială a Minvest Deva), prin elaborarea Strategiei de Restructurare a Companiilor din Minerit (Ordonanţa nr.75 din 25 martie 1999). După o logică perfect…interesată, în anul 2000, acelaşi Radu Berceanu aprobă, printr-o simplă scrisoare, transferul licenţei de exploatare de la MINVEST Deva la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Motivul transferului: MINVEST Deva nu mai avea unitate specializată în exploatarea aurului de la Roşia Montană fiindcă societatea RoşiaMin tocmai fusese închisă de … Radu Berceanu !!!
În prezent, după ce ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemn Hunor, a semnat avizul de descărcare arheologică iar singurul lucru care mai stă în calea exploatării este numai avizul de mediu al ministrului Borbely, Roşia Montană îşi poate lua rămas bun şi de la patrimoniul ei natural şi de la cel cultural, unic în lume, cu o vechime de peste 2000 de ani (este vorba de câţiva kilometri de galerii romane de o valoare nu doar culturală, ci şi identitară, inestimabilă). Mai mult decât atât, zona va fi supusă unui proces monstruos de desfigurare şi unui pericol uriaş de poluare, datorită procesului de extracţie ce se va realiza cu ajutorul de peste 200 de milioane de kilograme de cianuri. În paranteză fie spus, s-a constatat că la nivel global mineritul consumă 10% din energie, ameninţă 40% din suprafeţele împădurite, oferind doar 0.5% din totalul locurilor de muncă. De asemenea, contribuţia mineritului la produsul brut mondial e de numai 0.9%…
Ignorând la modul impertinent toate acestea, puterea face însă presiuni pentru demararea procedurilor, preşedintele însuşi susţinând public un PROIECT CRIMINAL PENTRU ROMÂNIA. Traian Băsescu a adoptat în acest sens atitudinea „patriotului grijuliu”, încercând să ne convingă de „imensul” câştig al statului român de pe urma activităţii RMGC.
Aşa cum vom demonstra în continuare, câştigul statului roman e doar o vorbă goală câtă vreme, potrivit documentelor oficiale, sumele declarate de 4 miliarde USD care ar urma să se constituie în venituri pentru o perioadă de 18 ani nu sunt o obligativitate din partea RMGC, ci o pură estimare. De altfel, conform itemilor contractuali, încasarea redevenţelor de către stat poate începe abia la 3 ani de la aprobarea proiectului iar pentru dividente sunt necesari chiar 6 ani. Asta ca să nu mai spunem că, în calitate de acţionar majoritar, Gabriel Resources are dreptul prioritar şi exclusiv de a cumpăra acţiunile statului român, caz în care profitul Romaniei va fi zero absolut. Dar să facem o analiză aplicată pe baza cifrelor prezentate de RMGC chiar pe site-ul propriu www.rmgc.ro:
În final deci RMGC va putea rămâne cu un profit de peste 16 miliarde USD din afacerea de la Roşia Montană, nu de 1,3 miliarde USD cât indica în planul de afaceri. Am făcut acest calcul simplu fără să ţin cont de faptul că RMGC a declarat că acţionarul principal Gabriel Resources va obţine 1,3 mld USD sub forma de dividende şi că suma de 16 miliarde USD va trebui impozitată cu 16%+16% ca să ajungă sub forma de dividende, fiindcă se ştie că marile companii internaţionale au departamente specializate în preţuri de transfer, adica în mutarea profitului dintr-un regim fiscal dur (cum e al României) într-unul mai prietenos (offshore) şi deci cei 16 mld. USD nu vor fi vizibili sub forma profitului în firma din Romania (RMGC) ci mutaţi prin intermediari în paradisuri fiscale unde impozitarea este foarte redusă. Iar eu nu cred ca Gabriel Resources va face altfel decat majoritatea multinaţionalelor din România în privinţa mutării profitului…
Trebuie precizat că în „varianta MS” am luat în calcul preţurile medii ale aurului şi argintului comunicate de BNR în ultimele zile, adica 60 USD/gram aur, respectiv 1,35 USD/gram argint sau 60 milioane USD/tona aur respectiv 1,35 milioane USD/tona argint. Însă eu apreciez faptul că preţul aurului va creşte semnificativ în următorii ani până spre 100 milioane USD/tona de aur şi deci cele 314 tone de aur vor putea valora cu peste 10 miliarde USD mai mult decât acum !!!
Culmea însă în varianta RMGC, planul de afaceri prezentat chiar pe site-ul propriu (www.rmgc.ro) are la bază un preţ de 900 USD/uncia de aur şi 12,5 USD/uncia de argint, adica 28,5 USD/gram aur respectiv 0,40 USD/gram argint, valori net inferioare celor existente acum în România sau pe pieţele internaţionale de profil. În fapt RMGC a subevaluat cu bună stiinţă veniturile pentru a lăsa impresia ca nu face o mare afacere în România ci mai degrabă ne face nouă un mare bine .
Mai interesant este faptul că în anul 2000, când RMGC a primit cadou licenţa de exploatare de la Radu Berceanu, preţul aurului se situa undeva la 272 USD uncia, adica 8,63 USD/gram aur.
La acel moment un reprezentant al RMGC avea să declare presei din România că şi la acest preţ relativ scăzut al aurului, RMGC va putea obţine profit şi deci statul român va avea de câştigat !
Daca în anul 2000 la 8,63 USD/gram de aur se putea face profit atunci în 2011 la 60 USD/gram aur cât va fi profitul şi mai ales cât va fi comisionul ?
Ca un exercitiu de imaginaţie, eu pot să intuiesc că se vor avansa comisioane de cateva sute de milioane de dolari dupa începerea exploatării de la Roşia Montană urmând ca pe parcurs să se rotunjească suma spre cel puţin 1 miliard USD. Vor fi oare suficienţi bani pentru actuala putere ca să cumpere voturile de care are nevoie pentru câştigarea alegerilor din 2012 ?
La polul opus însă românii nu vor câştiga mai nimic, fiindcă, de exemplu, sunt şanse foarte mici ca RMGC să plătească TVA către Bugetul de Stat deoarece aurul şi argintul extras de la Roşia Montană nu va fi comercializat pe piaţa românească ci exportat şi vândut pe pieţele internaţionale (la export nu se plăteşte TVA). Acest lucru se va întampla şi din cauza faptului că tranzacţiile cu aur din România sunt purtătoare de TVA din anul…1999, adică exact de pe vremea aceluiaşi Guvern CDR-PD-UDMR, care a pus la punct PROIECTUL CRIMINAL PENTRU ROMÂNIA de la Roşia Montană.
TVA-ul aplicat tranzacţiilor comerciale interne cu aur este şi motivul pentru care în ultimii 12 ani BNR nu a mai achiziţionat aur, fiindcă la noi cumpărarea aurului te costa cu 24% mai mult decat o achiziţie similară din Turcia sau din majoritatea ţărilor membre ale UE. De altfel, în afara BNR, nici nu mai există în România potenţiali cumpărători pentru cantităţi atât de mari de aur sau de argint, tranzacţiile anuale din România situându-se undeva în jurul a 15 tone, peste 80% din acestea desfăşurându-se pe piaţa neagră, tot din cauza TVA-ului.
La toate acestea se adauga faptul că în România va rămâne cu un lac de peste 450 milioane metri cubi de substanţe chimice deversate pe o suprafata de 367 ha din Valea Corna, din care cca. 200 milioane de metri cubi vor fi de cianură. Adică vom avea un fel de Vidraru cu cianuri gata oricând să provoace o catastrofă naturală fără precedent la nivel european şi mondial. Să nu uităm că un singur gram de cianură este suficient să omoare un om…
În ultimă instanţă, nici profitul localnicilor, cărora li se promit locuri de muncă şi o viaţă mai bună, nu e unul real. Numărul declarat al angajaţilor de care RMGC are nevoie în procesul de construcţie al minei e de 2300, urmând ca după încheierea acestui proces (cca. 2 ani) numărul să se stabilizeze la 800. În acest caz, suma pentru cheltuielile RMGC cu resursele umane nu va depăşi 227,8 milioane dolari, sumă calculată (generos) pentru un salariu lunar mediu net de 1.000 USD pentru 2.300 de persoane angajate timp de 2 ani pentru construcţia minei, plus 800 de persoane angajate timp de maxim 18 ani pentru faza de extracţie a aurului şi argintului, la acelaşi salariu (estimat de mine) de 1.000 USD. Mai mult decât atât, campaniile de presă ale RMGC, care au promovat ideea unei oferte generoase de locuri de muncă, au fost catalogate de Consiliul Român pentru Publicitate drept „înşelătoare”. Cu toate acestea RMGC insistă pe „scoaterea din sărăcie” a zonei, ca şi când aceasta ar fi singura din România unde oamenii nu au oportunităţi de a munci şi trăiesc în condiţii dificile. Ca un exemplu, daca statul şi-ar asuma costul ieşirii din sărăcie pentru cei 3.716 locuitori ai comunei Roşia Montană, acestea nu ar depăşi (în cel mai bun caz) 50.000.000 USD, valabil pentru un program de credite nerambursabile de maxim 15.000 USD / locuitor, bani cu care s-ar putea crea o serie de proiecte care să absoarbă forţa de muncă neangajata atât din Roşia Montană cât şi din localităţile limitrofe care ar contribui desigur la o creştere substanţială a nivelului de trai în zonă. Deci nu cred că este nevoie să facem un „cadou” de 16 miliarde USD ca să scoatem din săracie câteva mii de oameni, când putem face acelaşi lucru cu o sumă de peste 300 de ori mai mică şi fără riscuri uriaşe de natură ecologică.
Să mai adaugăm aici şi faptul ca RMGC are serioase probleme financiare. Bilanţurile anilor trecuti sunt sugestive în acest sens, dar punctăm doar „performanţele” anului 2010: societatea are active de 932.236.287 lei, datorii de 910.018.555 lei şi o pierdere de 165.402.226 lei !!! În felul acesta, din cauza datoriilor acumulate de peste 300.000.000 USD, societatea are toate şansele să intre în faliment, daca nu va fi ajutata de actuala putere. Din fericire pentru ea, dar din nefericire pentru români, Preşedintele Traian Basescu şi Guvernul Boc fac tot posibilul să susţină RMGC cu preţul pierderii de către România a 16 miliarde USD, al sacrificiului definitiv al localitatii Roşia Montană, din a cărei suprafaţă totală de 4200 ha va fi rasă o bună parte de peste 1200 ha, dar şi cu preţul imens al unei posibile contaminări a solului, apei şi mediului înconjurător, riscuri care pot costa enorm România, mai ales în contextul schimbărilor climatice tot mai dese, mai imprevizibile şi mai nocive pentru om şi natura.
Până la urmă concluzionăm că de fapt adevărata miză a Proiectului de la Roşia Montană e miliardul de dolari care poate salva de la pieire o putere disperată…
Deputat Mugurel Surupăceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu