Andrei Pleşu îl atacă pe Băsescu înjurându-i adversarii
Așa a trecut Andrei Pleșu prin toate guvernele.
 Așa a trecut Andrei Pleșu prin toate guvernele |
Cine spunea că intelectualii preşedintelui României tac mâlc şi că nu iau atitudine împotriva modului grosolan în care Traian Băsescu a vorbit despre Regele Mihai?! Iată că unul dintre intelectualii Cotrocenilor - fost consilier al lui Băsescu - a ieşit la rampă cu un aşa-zis atac împotriva preşedintelui.
Cine a văzut pentru început doar titlul editorialului lui Andrei Pleşu din Adevărul de azi ("O dezamăgire ireversibilă") s-a gândit pe bună dreptate că în sfârşit clovnaticul intelectual s-a lepădat de Băsescu. Eroare! În realitate, Pleşu se preface - cu multă măiestrie, ce-i drept - că îl atacă pe fostul său şef pentru cuvintele grele pe care preşedintele le-a spus despre Regele Mihai în emisiunea de la B1 TV.
Fostul ministru de Externe îi trage pentru început un perdaf tandru lui Traian Băsescu (cam tot aşa de "dur" precum îşi ceartă bunicii nepoţii pentru că i-au ajutat să îşi care sacoşele de la piaţă) scriind despre cel căruia i-a fost consilier că este "singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie «jucător», nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să «combine» pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. «Simpatic»? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză". În fond, domnul Pleşu nu a spus vreun lucru extrem de curajos, nerostit până acum despre preşedintele Băsescu, şi nici nu l-a atacat pe ayatollahul PDL cu vreun subiect de forţă, Flota, casa din Mihăileanu, afacerea ALRO, casa Ioanei Băsescu, business-urile neclare ale doamnei Udrea sau afacerile cu armament ale lui "brother Mircea" de la Constanţa.
În mod absolut natural, pentru un "intelectual al lui Băsescu", după urecheala prietenoasă pe care i-o aplică locatarului de la Cotroceni, Pleşu trece la masacrarea adversarilor politici ai preşedintelui. Dându-i dreptate lui Băsescu, cum altfel! Despre Victor Ponta spune că-i un fel de răcan ceva mai răsărit, iar despre Crin Antonescu, că e doar un biet corist din corul bisericii. "Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură", scrie Andrei Pleşu despre cei doi lideri ai Opoziţiei.
Adept al metodei "bastonul şi morcovul", celebrul clevetitor, amator de dregătorii şi vorbe de duh, a simţit nevoia ca, după ce s-a burzuluit niţel (mai mult de formă, să fim serioşi) la nărăvaşul preşedinte al României, să-i ridice acestuia moralul, explicându-i că, nu-i aşa, chiar dacă el, alesul neamului, e oarecum nasol, nu-i bai, tot el e cel sortit să ne conducă destinele multă vreme de aici înainte, întrucât pe lângă nevolnica Opoziţie mai există şi nişte "haite de lătrători" care-l tot atacă pe Zeus de Cotroceni. "Din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie «în rol». Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut - şi are - noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură."
La sfârşitul textului din ziarul lui Patriciu, Andrei Pleşu dă măsura talentului său de culegator de scame, atunci când, printr-o modalitate extrem de ingenioasă, îi scuză pe ai săi confraţi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Mircea Mihăieş, pentru asurzitoarea tăcere a acestora care a urmat scandaloaselor declaraţii făcute de cititorul Raportului de Condamnare a Regimului Comunist despre Regele Mihai. "Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui «istorice», un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau", spune Pleşu, desigur cu precauţii infinite pentru a menaja naturelul simţitor al lui Băsescu. Mai pe româneşte spus, Andrei Pleşu îi albeşte pe "tăcătorii" de serviciu - de acum foştii monarhişti Liiceanu, Patapievici şi Mihăieş -, admonestându-l prieteneşte încă o dată pe Traian Băsescu. Căci, nu-i aşa, nu-i deloc indicat să te pui rău cu marinerul de la Cotroceni, prietenul lui Bercea Mondial şi al regelui Cioabă!
Lui Andrei Pleşu, toată gaşca îi face cu ochiul, filosoful caţaon răspunzând cu amândoi. Când cu stângul, când cu dreptul!
Cine a văzut pentru început doar titlul editorialului lui Andrei Pleşu din Adevărul de azi ("O dezamăgire ireversibilă") s-a gândit pe bună dreptate că în sfârşit clovnaticul intelectual s-a lepădat de Băsescu. Eroare! În realitate, Pleşu se preface - cu multă măiestrie, ce-i drept - că îl atacă pe fostul său şef pentru cuvintele grele pe care preşedintele le-a spus despre Regele Mihai în emisiunea de la B1 TV.
Fostul ministru de Externe îi trage pentru început un perdaf tandru lui Traian Băsescu (cam tot aşa de "dur" precum îşi ceartă bunicii nepoţii pentru că i-au ajutat să îşi care sacoşele de la piaţă) scriind despre cel căruia i-a fost consilier că este "singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie «jucător», nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să «combine» pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. «Simpatic»? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză". În fond, domnul Pleşu nu a spus vreun lucru extrem de curajos, nerostit până acum despre preşedintele Băsescu, şi nici nu l-a atacat pe ayatollahul PDL cu vreun subiect de forţă, Flota, casa din Mihăileanu, afacerea ALRO, casa Ioanei Băsescu, business-urile neclare ale doamnei Udrea sau afacerile cu armament ale lui "brother Mircea" de la Constanţa.
În mod absolut natural, pentru un "intelectual al lui Băsescu", după urecheala prietenoasă pe care i-o aplică locatarului de la Cotroceni, Pleşu trece la masacrarea adversarilor politici ai preşedintelui. Dându-i dreptate lui Băsescu, cum altfel! Despre Victor Ponta spune că-i un fel de răcan ceva mai răsărit, iar despre Crin Antonescu, că e doar un biet corist din corul bisericii. "Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură", scrie Andrei Pleşu despre cei doi lideri ai Opoziţiei.
Adept al metodei "bastonul şi morcovul", celebrul clevetitor, amator de dregătorii şi vorbe de duh, a simţit nevoia ca, după ce s-a burzuluit niţel (mai mult de formă, să fim serioşi) la nărăvaşul preşedinte al României, să-i ridice acestuia moralul, explicându-i că, nu-i aşa, chiar dacă el, alesul neamului, e oarecum nasol, nu-i bai, tot el e cel sortit să ne conducă destinele multă vreme de aici înainte, întrucât pe lângă nevolnica Opoziţie mai există şi nişte "haite de lătrători" care-l tot atacă pe Zeus de Cotroceni. "Din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie «în rol». Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut - şi are - noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură."
La sfârşitul textului din ziarul lui Patriciu, Andrei Pleşu dă măsura talentului său de culegator de scame, atunci când, printr-o modalitate extrem de ingenioasă, îi scuză pe ai săi confraţi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Mircea Mihăieş, pentru asurzitoarea tăcere a acestora care a urmat scandaloaselor declaraţii făcute de cititorul Raportului de Condamnare a Regimului Comunist despre Regele Mihai. "Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui «istorice», un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau", spune Pleşu, desigur cu precauţii infinite pentru a menaja naturelul simţitor al lui Băsescu. Mai pe româneşte spus, Andrei Pleşu îi albeşte pe "tăcătorii" de serviciu - de acum foştii monarhişti Liiceanu, Patapievici şi Mihăieş -, admonestându-l prieteneşte încă o dată pe Traian Băsescu. Căci, nu-i aşa, nu-i deloc indicat să te pui rău cu marinerul de la Cotroceni, prietenul lui Bercea Mondial şi al regelui Cioabă!
Lui Andrei Pleşu, toată gaşca îi face cu ochiul, filosoful caţaon răspunzând cu amândoi. Când cu stângul, când cu dreptul!
Cine spunea că intelectualii preşedintelui României tac mâlc şi că nu iau atitudine împotriva modului grosolan în care Traian Băsescu a vorbit despre Regele Mihai?! Iată că unul dintre intelectualii Cotrocenilor - fost consilier al lui Băsescu - a ieşit la rampă cu un aşa-zis atac împotriva preşedintelui.
Cine a văzut pentru început doar titlul editorialului lui Andrei Pleşu din Adevărul de azi ("O dezamăgire ireversibilă") s-a gândit pe bună dreptate că în sfârşit clovnaticul intelectual s-a lepădat de Băsescu. Eroare! În realitate, Pleşu se preface - cu multă măiestrie, ce-i drept - că îl atacă pe fostul său şef pentru cuvintele grele pe care preşedintele le-a spus despre Regele Mihai în emisiunea de la B1 TV.
Fostul ministru de Externe îi trage pentru început un perdaf tandru lui Traian Băsescu (cam tot aşa de "dur" precum îşi ceartă bunicii nepoţii pentru că i-au ajutat să îşi care sacoşele de la piaţă) scriind despre cel căruia i-a fost consilier că este "singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie «jucător», nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să «combine» pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. «Simpatic»? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză". În fond, domnul Pleşu nu a spus vreun lucru extrem de curajos, nerostit până acum despre preşedintele Băsescu, şi nici nu l-a atacat pe ayatollahul PDL cu vreun subiect de forţă, Flota, casa din Mihăileanu, afacerea ALRO, casa Ioanei Băsescu, business-urile neclare ale doamnei Udrea sau afacerile cu armament ale lui "brother Mircea" de la Constanţa.
În mod absolut natural, pentru un "intelectual al lui Băsescu", după urecheala prietenoasă pe care i-o aplică locatarului de la Cotroceni, Pleşu trece la masacrarea adversarilor politici ai preşedintelui. Dându-i dreptate lui Băsescu, cum altfel! Despre Victor Ponta spune că-i un fel de răcan ceva mai răsărit, iar despre Crin Antonescu, că e doar un biet corist din corul bisericii. "Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură", scrie Andrei Pleşu despre cei doi lideri ai Opoziţiei.
Adept al metodei "bastonul şi morcovul", celebrul clevetitor, amator de dregătorii şi vorbe de duh, a simţit nevoia ca, după ce s-a burzuluit niţel (mai mult de formă, să fim serioşi) la nărăvaşul preşedinte al României, să-i ridice acestuia moralul, explicându-i că, nu-i aşa, chiar dacă el, alesul neamului, e oarecum nasol, nu-i bai, tot el e cel sortit să ne conducă destinele multă vreme de aici înainte, întrucât pe lângă nevolnica Opoziţie mai există şi nişte "haite de lătrători" care-l tot atacă pe Zeus de Cotroceni. "Din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie «în rol». Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut - şi are - noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură."
La sfârşitul textului din ziarul lui Patriciu, Andrei Pleşu dă măsura talentului său de culegator de scame, atunci când, printr-o modalitate extrem de ingenioasă, îi scuză pe ai săi confraţi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Mircea Mihăieş, pentru asurzitoarea tăcere a acestora care a urmat scandaloaselor declaraţii făcute de cititorul Raportului de Condamnare a Regimului Comunist despre Regele Mihai. "Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui «istorice», un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau", spune Pleşu, desigur cu precauţii infinite pentru a menaja naturelul simţitor al lui Băsescu. Mai pe româneşte spus, Andrei Pleşu îi albeşte pe "tăcătorii" de serviciu - de acum foştii monarhişti Liiceanu, Patapievici şi Mihăieş -, admonestându-l prieteneşte încă o dată pe Traian Băsescu. Căci, nu-i aşa, nu-i deloc indicat să te pui rău cu marinerul de la Cotroceni, prietenul lui Bercea Mondial şi al regelui Cioabă!
Lui Andrei Pleşu, toată gaşca îi face cu ochiul, filosoful caţaon răspunzând cu amândoi. Când cu stângul, când cu dreptul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu