"Domn, Domn să-nălţăm"
Sărbătoarea Naşterii lui Hristos.
Icoana Naşterii Domnului
"Dumnezeu, văzând că neamul omenesc este asuprit de diavol, S-a milostivit şi L-a trimis pe Arhanghelul Gavril să vestească Fecioarei Maria naşterea, prin puterea Duhului Sfânt, a Fiului lui Dumnezeu, făcut om, Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a născut într-o peşteră din Bethleem şi a fost pus, înfăşat, de către Născătoarea de Dumnezeu, în ieslea dobitoacelor, El Cel care venise să ne mântuiască pe toţi de păcatele noastre. Naşterea unui mare Împărat fusese proorocită de mult de Vrăjitori, care spuneau că «Stea din Iacov va răsări şi va zdrobi stăpâniile lui Moab». Trei magi, cunoscând această proorocire, cercetau când o să apară această stea şi când au văzut steaua lui Hristos au urmat-o şi, căzând în genunchi, I s-au inchinat Lui şi I-au adus daruri, aur, tămâie şi smirnă. Dumnezeu s-a făcut om pentru mântuirea păcatelor noastre."
Crăciunul, sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, este celebrată la 25 decembrie în calendarul gregorian sau 7 ianuarie în calendarul iulian, făcând parte din cele 12 sărbători domneşti sau praznice împărăteşti ale Bisericilor bizantine. Este a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. Ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma.
Naşterea Domnului
Mulţi creştini ai primelor secole erau indignaţi de veselia celebrării, pe care o considerau o reminiscenţă a păgânismului, în special a Saturnaliilor romane. Conducătorii Bisericii au realizat însă că apropierea de sărbătorile păgâne serveşte răspândirea creştinismului, cu atât mai mult cu cât povestea unui zeu salvator născut din fecioară nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte o astfel de zeitate.
Crăciunul, aşa cum este sărbătorit acum, datează abia din secolul al XIX-lea, când a devenit şi sărbătoare legală. Brazii şi Moş Crăciun au apărut destul de târziu, ca şi colindele. În secolul al XVII-lea, Oliver Cromwell interzicea colindele în Anglia, afirmând că muzica este nepotrivită pentru o astfel de zi solemnă. Dar cântecele de Crăciun, populare sau culte, au supravieţuit până în zilele noastre. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc, scris de Ritson, datează din 1410. Cel mai vechi cântec creştin de Crăciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. El a scris atunci trei piese care să poată fi cântate de cor, acompaniat la chitară. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care astăzi este cântată în peste 180 de limbi de milioane de persoane. Iar cea mai vândută piesă de Crăciun este "White Christmas" a lui Bing Crosby, din filmul clasic "Holiday Inn": peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume.
Registrul inferior şi mediu al unei icoane cu Naşterea Domnului
În plan religios, pregătirea spirituală a Crăciunului cuprinde şi "mersul cu icoana" al preoţilor, care binecuvântează casele şi credincioşii. Icoana Naşterii Domnului este pictată după reguli stricte, cu o simbolistică complexă. În ea este surprins întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria împreună cu alte detalii adăugate din Tradiţia Bisericii. Este una dintre cele mai cunoscute icoane şi una dintre cele mai bogate în semnificaţii teologice. Ea este rezultatul unei elaborări teologice şi artistice ce a durat secole, fapt ce a făcut ca fiecare amănunt să nu fie întâmplător. Simbolismul ei cuprinde elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă. Structurată în trei registre, cuprinde, în partea superioară, îngerii slăvindu-l pe Dumnezeu, raza, muntele şi îngerul care anunţă păstorilor Naşterea. În registrul central sunt figuraţi Magii aducând daruri, Pruncul Hristos şi Maica Domnului în peşteră sau în iesle, boul şi asinul, păstorii, iar în partea inferioară, Iosif stând îngândurat pe o piatră, diavolul deghizat în păstorul Thyrros, moaşele Salomeea şi Zelemi spălând Pruncul. Cele trei registre simbolizează lumea cerească, împletirea între divin şi uman, realizată în şi prin Hristos, şi omenirea în general, incluzând şi umanitea lui Iisus.
Crăciunul în tradiţia românească
Crăciun cu Ursul în Bucovina
Crăciunul este precedat de un post ce durează şase săptămâni, în timpul căruia, în religia ortodoxă, este interzis consumul de carne, ouă şi lapte.
Ritualurile legate de această sărbătoare încep pe 20 decembrie, de Ignat, când se sacrifică porcul şi se începe pregătirea mâncărurilor specifice: cârnaţii, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi, în ziua de Ajun, nelipsitul cozonac. Ignat este divinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul din calendarul ortodox. Animalul sacrificat în această zi este simbolul zeului care moare şi renaşte împreună cu timpul, la solstiţiul de iarnă. În antichitate, porcul era simbol al vegetaţiei.
Obiceiurile diferă de la o zonă la alta. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de ritualuri populare vechi.
Ceată de colindători din Maramureş
Vestirea Naşterii începe cu cetele de colindători, din Ajunul Crăciunului. "Bună dimineaţa la Moş Ajun" este în egală măsură anunţarea sărbătorii şi urarea de bunăstare, legată de străvechiul cult al fertilităţii. Colindul începe după reguli bine stabilite. În seara de Ajun colindă doar copiii, simboluri ale purităţii. În ziua de Crăciun colindă flăcăii. Ceata de colindători merge din casă în casă, cu un întreg arsenal format din clopoţei, beţe, bice, menit ca, prin zgomotul făcut, să alunge forţele malefice. În acelaşi sens trebuie amintite jocurile cu măşti: capra, ursul, căluţii, dar şi ceata de mascaţi care stigmatizează cusururile membrilor comunităţii. În unele sate, membrul cel mai vârstnic al familiei aruncă în drumul colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor. Tot în Ajun, pâinea se aşază sub masă pentru a aduce noroc familiei, iar, sub faţa de masă, se pune pleavă de grâu pentru a aduce belşug.
Spectacol de datini şi obiceiuri
În unele locuri, în noaptea Crăciunului se poate întâlni şi cântarea religioasă cunoscută sub numele de "Vicleim" sau "Irozii", la care participă copiii. Este o dramă religioasă înfăţişând misterul Naşterii Domnului. Personajele sunt Irod şi ceata sa de Vicleim, un ofiţer şi soldaţi îmbrăcaţi în costum de ostaşi romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar şi Gaspar, un cioban, un prunc şi în unele părţi o paiaţă. Vicleimul a apărut la noi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseană şi legată de misterul celor trei magi ai Evului Mediu. Introdus de timpuriu în Germania şi Ungaria, a pătruns la noi prin intermediul saşilor din Transilvania. Din prima formă a Vicleimului, prezentarea magilor şi dialogul lor, s-au dezvoltat pe rând, prin activitatea micilor cărturari, trei tipuri principale, în cele trei mari ţinuturi: Muntenia, Moldova şi Ardeal. Alături de partea religioasă a "Irozilor", s-a dezvoltat partea profană, jocul păpuşilor. Într-o cutie purtată de doi băieţi sunt înfăţişate grădina lui Irod şi o parte din piaţa oraşului. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, „Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindele.
În prima zi de Crăciun, evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi, copiii merg din casă în casă cântând „Steaua sus răsare...".
În dimineaţa Crăciunului toată familia merge la biserică. Se întorc acasă după slujbă şi duc pomană celor care nu au avut ce să sacrifice de Ignat.
Gospodinele pun apoi pe masă tot ce au pregătit pentru această zi: tobă, caltaboşi, piftie, sarmale, friptură de porc, cozonac, prăjituri. În zonele rurale, mai ales în Moldova şi în Oltenia, sarmalele se fac într-o oală de lut, care este stropită cu apă, ca să nu crape. Astfel se coc în tihnă, uniform şi au o aromă deosebită. Bărbaţii au grijă de băuturi: ţuică fiartă cu piper şi uşor îndulcită, vinul fiert, servit în căni din lut. Veselia trebuie sa fie peste tot, în toate inimile. După ce toţi membrii s-au săturat, masa nu se strânge, se lasă chiar şi peste noapte pentru ca familia să aibă parte de un an îmbelşugat.
Crăciun în Bucureşti
Lumini de Crăciun in Bucureşti
Din ce în ce mai mult, în zonele urbane în special, sărbătoarea şi-a pierdut caracterul spiritual, devenind o petrecere tradiţională. Atmosfera de bucurie sacră este adusă de concerte, de expoziţii de artă sacră, iar fericirea copiilor care nu mai colindă în cete pe străzile oraşului se mută în târgurile de Crăciun.
În perioada 15-29 decembrie, la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română", publicul poate vizita expoziţia de icoane pe lemn şi pe sticlă, precum şi de artă naivă „Crăciunul şi Anul Nou în creaţia populară contemporana".
Tot tradiţiei i se adresează şi Concertul de Crăciun organizat de Teatrul Masca, duminică, 18 decembrie, la ora 19.00. "Dincolo de toate, dincolo de marketing şi reduceri, dincolo de aglomeraţia din magazine şi de instalaţiile luminoase din oraş, Crăciunul este perioada redescoperirii. Fie că redescoperim plăcerea senină şi necomplicată de a da Bună ziua!, fie că ne amintim că a da este mai plăcut decât a lua! nu este valabil numai în box, Crăciunul ne ajută să găsim şi să regăsim."
Târg de Crăciun în Bucureşti
În Parcul Herăstrău, începând de mâine, de la ora 17.00, până în 3 ianuarie, "Tradiţii de Crăciun şi Anul Nou": colinde şi muzică tradiţională românească, momente artistice susţinute de grupuri de minorităţi, teatru pentru copii şi recitaluri ale unor artişti consacraţi.
Astăzi, la ora 18.00, în "Aula Magna Teoctist Patriarhul", din Palatul Patriarhiei, se desfăşoară concertul tradiţional de colinde "Răsăritul cel de sus", susţinut de grupul psaltic "Tronos" al Catedralei Patriarhale, grupul de copii "Balada Bucovinei", din Suceava, ansamblul folcloric "Cosăul", al parohiei Sârbi din Maramureş, şi corul de copii "Sfântul Nectarie" al parohiei Ghimiceşti din Vrancea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu