RAZBUNAREA MARCA PD-L!

ANCHETA Razbunare marca PDL: Guvernul a distrus ANSPDCP, institutia unde “blonda lui Boc” n-a avut loc

In urma cu un an, la inceputul lunii noiembrie 2010, Senatul a numit conducerea Administratiei Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), optand pentru reinnoirea mandatului de presedinte al Georgetei Basarabescu (presedintele in exercitiu) in defavoarea propunerii guvernamentale, Cynthia Curt – mult mai cunoscuta in presa autohtona drept “blonda lui Boc”.

Cynthia Curt

Fost asistent universitar al actualului premier, cariera tinerei doamne s-a aflat in permanenta sub protectoratul PDL, fiind numita – la 30 de ani, fara nicio experienta politica relevanta – subprefect de Cluj.   In 2007, aceeasi Cynthia Curt devenea inspector guvernamental, iar doi ani mai tarziu cea supranumita “blonda lui Boc” – aceasta Elena Gabriela Udrea de divizie inferioara – ocupa functia de consilier de stat al premierului Boc. Avem, asadar, o imagine destul de clara a evolutiei carierei politice artificiale a doamnei Curt, cea care – asa cum vom vedea in continuare – a reprezentat motivul unei ample “razbunari” institutionale.

Tradarea UNPR si deci anularea temporara a majoritatii guvernamentale  a produs un soc in noiembrie 2010, atunci cand PDL a ratat sansa subordonarii absolute a ANSPDCP (institutie esentiale pentru aderarea la spatiul Schenghen). Cynthia Curt a inregistrat un prim esec in ceea ce pana atunci fusese o cariera politica ascendenta, iar partidul de guvernamant a fost nevoit sa patenteze o noua metoda de subordonare politica a institutiilor publice: blocarea fondurilor.

Daca in sfera administratiei publice locale santajul propriu-zis e o practica deosebit de des intalnita si chiar aprobata tacit pe alocuri, presiunea exercitata asupra ANSPDCP inca de la inceputul acestui an prezinta un punct de referinta pe graficul abuzurilor actualului guvern.

Deosebit de atent cu gestionarea resurselor si foarte zgarcit atunci cand destinatia institutionala nu e aservita arcului guvernamental, actualul cabinet a reusit sa creeze in interiorul ANSPDCP un blocaj pe 3 nivele (resurse umane, financiare si patrimonial-logistice)  care a desfiintat de facto institutia timp de luni bune.

Inca din decembrie 2010, acordarea de audiente a fost suspendata deoarece (citam din comunicatul oficial de presa) “Autoritatea nationala de supraveghere se afla in curs de mutare într-un sediu ce urmează a fi pus la dispozitie de catre Guvern, conform art. 19 din Legea nr. 102/2005.”  Situandu-se la granita fina dintre bunacredinta si naivitate, conducerea Autoritatii a demarat la scurt timp dupa acest prim comunicat demersurile necesare pentru obtinerea unui sediu. Urmau 11 luni de demonstratie de forta a Guvernului. Intre timp, e important de mentionat ca doar trei (presedinte, vicepresedinte si sef serviciu economic) din cele sapte posturi de conducere erau (si sunt si in momentul de fata) ocupate, celelalte patru ramand vacante. In lipsa unui imobil, resursa umana insuficienta urma sa fie cea mai mica dintre probleme.

Cateva zile dupa suspendarea audientelor, conducerea ANSPDCP a trimis Presedintiei, Parlamentului, Primului Ministru si Secretariatului General al Guvernului o noua instiintare reamintind iminentul blocaj.  Contractul de inchiriere pentru sediu urma sa expire in scurt timp.

„În considerarea dispoziţiilor art. 114 din Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, alături de Ministerul Administraţiei şi Internelor, este direct implicată în procesul de aderare a României la spaţiul Schengen. Dincolo de recomandările misiunii de evaluare Schengen referitoare la atribuirea unui sediu adecvat Autorităţii naţionale de supraveghere, vă informez că, la data de 19 ianuarie 2011, expiră valabilitatea contractului de închiriere asupra sediului deţinut în prezent, situat în str. Olari nr. 32, sector 2, Bucureşti. Precizăm că rezolvarea problemei sediului depăşeşte competenţa legală a Autorităţii naţionale de supraveghere, iar Guvernul nu a pus la dispoziţie un sediu corespunzător desfăşurării activităţii de protecţie a datelor personale. Astfel, se creează un risc major cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen şi la buna funcţionare a Autorităţii naţionale de supraveghere. Totodată, vom fi în imposibilitatea de a anunţa organismelor europene, inclusiv Consiliului şi Comisiei Europene, o adresă de corespondenţă a instituţiei noastre.

Faţă de aspectele prezentate, îmi exprim speranţa că ne veţi sprijini în rezolvarea acestei situaţii.”

Corect ierarhic, institutionala, dar absurda cronologic (raspunsul final al RAPPS dateaza din 11.11.2010, in conditiile in care prima cerere, adresata Parlamentului, a fost inregistrata pe 22.11.2010 – deci s-a raspuns cu 11 zile inainte de a se intreba; asa da promptitudine institutionala!), reactia Puterii a fost urmatoarea: Camera deputatilor a sesizat Secretariatul General al Guvernului, acesta a interogat RAPPS, iar Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat a raspuns negativ, precizand ca nu are “spatii care sa corespunda destinatiei de sediu pentru ANSPDCP”. In schimb, RAPPS are o serie de imobile situate ultracentral, ocupate abuziv de ministri si acoliti ai actualui regim, cum este cazul domnului Teodor Baconschi care paraziteaza o astfel de cladire in mod complet nejustificat.

Conflictul dintre ANSPDCP si Guvern – inca mocnit – avea sa devina o confruntare a orgoliilor: responsabilii cu protectia datelor au investigat si sanctionat o serie de organisme grupate sub umbrela PDL (Inspectoratul de stat in constructii, Serviciul public pentru finante publice locale etc.), iar Guvernul a intreprins toate masurile pentru desfiintarea Autoritatii. Lesne de inteles, o astfel de confruntare disproportionata a dat castigat de cauza celor din urma.

Dupa alte cateva demersuri simultan idealiste si inutile, ANSPDCP s-a declarat invinsa emitand in august urmatorul comunicat de presa:

Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal a epuizat demersurile legale referitoare la atribuirea unui spatiu corespunzator cu destinatia de sediu pentru desfasurarea activitatii de supraveghere si control a prelucrarilor de date personale la nivel national.

Aceasta situatie speciala, de natura a afecta functionarea legala a Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal, a fost comunicata comisarului european in domeniul justitiei, drepturilor fundamentale si al cetateniei si vice-presedinte al Comisiei Europene Viviane Reding prin adresa nr. A 439619 din 19 aprilie 2011, emisa de Presedintele Grupului de Lucru Art. 29 – ce functioneaza pe langa Comisia Europeana.

(…)

Pe langa deficitul bugetar si de resurse umane cu care ne confruntam, nu este rezolvata, in prezent, problema „lipsei spatiului necesar pentru asigurarea functionarii legale a Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal”.

In ultima luna, o investigatie efectuata la sediile (deja fantoma) ale ANSPDCP, coroborata cu tentativa permanenta de a contacta Autoritatea, ne-a oferit concluzia sumbra de care ne temeam: in realitate, institutia incetase sa mai existe.

Lipsa unui telefon fix, a unui fax si imposibilitatea de a utiliza aplicatia online pentru depunerea notificarilor au anulat din start orice posibilitate de a stabili o forma de comunicare cu institutia aflata parca intr-o lupta de gherila cu Guvernul. Afisele tiparite pe coli A4, lipite pe ferestrele fostului sediu din strada Olari nr. 32, nu mai ofereau inca de la inceputul lunii octombrie informatii de actualitate. Pustietatea absoluta a unei institutii de care depinde aderarea noastra la spatiul Schengen reusea sa-l convinga chiar si pe cel mai optimist vizitator ca Romania nu poate fi  - inca – un stat de drept.

Am vizitat si noul imobil, cel pe care Guvernul, la insistentele sustinute ale forurilor externe, a acceptat sa-l puna la dispozitia Autoritatii. Situat pe bdul. Magheru, la etajul 4 al unei cladiri, noul sediu a fost populat sumar de catre o femeie de serviciu si-un supraveghetor timp de saptamani la rand . Nici urma de activitate institutionala. Nimeni care sa poate oferi o audienta, un raspuns; nimeni care sa poata prelua un document sau sa ofere o explicatie. Inutil de reamintit, inexistenta unei registraturi impiedica de la bun inceput exercitarea atributiilor.

Acum, la finele lunii noiembrie – la un an de la esecul PDL de a-si pune in functie omul de incredere – ANSPDCP nu mai functioneaza. Putem gasi, intr-un caz cu o probabilitate demna de-un castig la loterie, cativa angajati nesiguri de utilitatea propriei prezente in sediu care vor recunoaste, ridicand din umeri: “Nu avem niciun mijloc prin care sa fim contactati”.

O puteti contacta in schimb pe Cynthia Curt – pe “blonda lui Boc”, daca preferati asa – la noul ei birou din Barcelona, acolo unde, intr-o numire cu iz de sarutari de maini, Guvernul a trimis-o consul general.