”Captivant, excitant, spectaculos: aceste cuvinte nu sunt suficiente. Această seară electorală este un moment hotărâtor. Germania este definitiv țara Angelei Merkel”, comentează "Der Spiegel". ”CDU este tot acolo unde era în timpul lui Konrad Adenauer: partidul la putere, care decide totul în ce privește uniunea federală și ocupă posturile cele mai importante”, mai scrie "Der Spiegel", adăugând că în rândul social-democraților ”nimeni nu dorește să se alieze cu Merkel, pentru că nu ar fi o alianță între egali.”
”Iubita Germaniei”, titrează "Berliner Morgenpost" sub fotografia Angelei Merkel. CDU ”își datorează succesul, înainte de toate, personalității puternice a cancelarului”, scrie cotidianul economic "Handelsblatt". ”Strategia de ajutorare a statelor europene în schimbul reformelor cu siguranță că a plăcut alegătorilor germani”, mai scrie publicația amintită, cu referire la împrumuturile oferite de Berlin Greciei, Portugaliei, Irlandei.
Cotidianul conservator "Die Welt" exultă și scrie ca Merkel a câștigat fără partid. ”Dacă ea este atât de mult pe placul germanilor, este pentru că și-a făcut treaba discret, fără vreun narcisism aparent si fără să enerveze și să deranjeze cetățenii”, scrie "Die Welt"
Nici presa de centru-stânga nu se sfiește să laude prestația lui Merkel. ”Învingător este un substantiv masculin, Angela Merkel a inventat versiunea feminină. Aceste alegeri au marcat începutul unei noi ere, a domniei lui Merkel, era merkelismului, o putere politică pe care nimeni nu a remarcat-o pana acum”, scrie "Suddeutsche Zeitung".
Un afront la adresa europenilor
Cu totul altfel tratează victoria lui Merkel presa franceză de stânga. "La Tribune scrie", nici mai mult, nici mai puțin, că victoria CDU este ”o palmă dată Europei”.
Presa franceză observă că, în ciuda rezultatului istoric, CDU este minoritară în fața stângii în Bundestag. Social-democrații, Die Linke și Verzii au 319 mandate, față de cele 311 ale CDU și ale aliaților din Uniunea Creștin-Socială bavareză. O alianță între social-democrați și stânga radicală este însă imposibilă, datorită unei rupturi istorice între curentul reformist și cel revoluționar, prin programul de la Bad Godesberg, la finalul anilor ’50. Este motivul pentru care Merkel va obține al treilea mandat de cancelar, însă negocierile pentru o coaliție vor fi dificile. Prima opțiune este alierea cu social-democrații, ca în 2005. Varianta unei alianțe cu ecologistii germani ar fi o premieră la nivel federal, însă aceasta a funcționat la nivel de land, în Hamburg, și la nivel de orașe, la Koln și Frankfurt.
”Readucând-o la putere pe Angela Merkel, germanii au readus în actualitate prăpastia adâncă care ii separă de alte națiuni europene. Căci trebuie să recunoaștem cum complezența germanilor față de politica actuală a sefului guvernului este singulara în politica europeană și apare ca o singularitate germanică.
Peste tot în Europa domnește nemulțumirea. Guvernele evoluează într-un context politic otrăvit de lipsa popularității, de sărăcirea crescândă a populației și de neputința economică. Nu a pierdut astfel doar președintele socialist al Franței. Se întâmplă același lucru în Grecia, în Portugalia, Italia sau Spania. Nu sunt iertate nici ”virtuoasele națiuni nordice”, aliații tradiționali ai Germaniei în jocul de putere din zona euro, scrie "La Tribune". Prim-ministrul olandez Mark Rutte, unul dintre puținii care nu au pierdut puterea în timpul crizei, trebuie să facă față unor extreme dreapta și extreme stânga mai populare în sondajele de opinie. Iar duminica viitoare urmează alegerile legislative din Austria, unde guvernul de mare coaliție urmează să sufere un recul de proporții. Și în Austria extremiștii sunt foarte populari.
Germania, vaccinată împotriva extremismului, după Al Doilea Război Mondial, cu o lege fundamentală severă din acest punct de vedere și promotoare a unei ideologii a imobilismului, nu are a se teme de acest reviriment al populismului și extremismului. Însă aceste situații sunt create tocmai de austeritatea bugetară aplicată sever și orbește, iar Angela Merkel are o mare parte din responsabilitatea pentru aceasta, scrie "La Tribune". ”Ea este cea care, începând din mai 2010, a impus această strategie ”de ajustare” pentru a rezolva criza. Ea este cea care a apărat această strategie, proclamând, alături de ministrul de Finanțe Wolfgang Schauble, că nu există diferență între austeritate si creștere. Ea este cea care a pus bazele unei austerități durabile și ale unui model economic european fondat doar pe reducerea salariilor, pentru creșterea competitivității, reduceri impuse prin legislaţia europeană ”two-pack”, ”six-pack” și mai ales prin pactul bugetar, scris aproape integral de mâna ei. În acest context, votul germanilor de pe 22 septembrie este un afront la adresa restului Europei.”
Mai mult, acest imobilism al politicilor lui Merkel este garantat o dată în plus. Rezultatul partidului Alternativa pentru Germania, un partid anti-euro, care dorește protejarea și mai fermă a contribuabililor germani, este o sabie a lui Damocles pentru Merkel. Partidul, care a fost la două zecimi de intrarea în Bundestag, o va forța pe Merkel, în perspectiva alegerilor europene, să nu meargă deloc mai departe cu solidaritatea între națiunile zonei euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu