Prima zi a atelierului foto-video organizat la Roşia Montană de Asociaţia Alburnus Maior cu colaborarea Asociaţiei ARA - "Arhitectură. Restaurare. Arheologie", pentru a documenta prin imagini patrimoniul cultural spectaculos al sitului. Participă, alături de organizatori, 10 artişti foto-video din Cluj, Sibiu, Bucureşti.
Cu puţin înainte de reuniunea de inaugurare a atelierului, care urma să aibă loc începând cu ora 15 la Casa parohială unitariană – o clădire istorică datând din secolul al XVIII-lea restaurată de asociaţia ARA – câţiva participanţi schimbau impresii despre aparatura foto şi făceau probe de încadrare în faţa casei, pe stradă. Acesta a constituit momentul aşteptat pentru un atac violent organizat de un grup format din circa 30-40 de persoane, angajaţi ai societăţii comerciale Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) aflaţi în timpul programului de lucru şi îmbrăcaţi, cei mai mulţi dintre ei, în echipamentul de lucru inscripţionat cu sigla şi denumirea companiei: Roşia Montană Gold Corporation.
A urmat o jumătate de oră în care din corul de strigăte, neîntrerupte şi violente, asortate cu îmbrânceli s-au desprins numeroase ameninţări, colorate, grafice pe alocuri – „vă rup gâtul!” – împărţite cu insistenţă de membrii grupului de şoc al RMGC către participanţii la atelier şi mai ales către organizatori, membrii Alburnus Maior şi ARA. Am pătruns în mijlocul grupului care se formase în jurul accesului în casa parohială încercând să înţeleg ce se întâmplă. Am fost imediat înhăţat de mânerul rucsacului pe care-l purtam în spate şi îmbrâncit cu brutalitate în josul străzii. Revenit în faţa casei parohiale, am fost bruscat şi îmbrâncit din nou. Agresorii formaseră o grămadă compactă încercând să ne împingă în casă şi să ne închidă acolo. Orice încercare de temperare a fost inutilă, iar replicile pe care le-am primit s-au menţinut în registrul ameninţărilor şi al insultelor. Enumăr câteva dintre ele: „dacă luni dimineaţă mai sunteţi aici vă rupem picioarele (n.n. urmează sâmbătă şi duminică, zile în care angajaţii RMGC nu muncesc); „vă rup gâtul”; „noi minerii nu ne temem, venim şi până la Bucureşti dacă-i nevoie, că doar am mai fost”. Astăzi este 15 iunie!
Angajaţii companiei mi-au reproşat că împiedic proiectul minier şi astfel îi privez de un loc de muncă, singurul pe care l-ar putea avea în Roşia Montană. Clişeul „locurilor de muncă” este una dintre cele mai abjecte forme de manipulare la care sunt supuşi aceşti oameni, faţă de care, pentru violenţa cu care ne-au tratat îmi exprim revolta, dar în acelaşi timp şi compasiunea: părăsiţi de stat după închiderea minelor, au ajuns să locuiască într-un mic oraş în care toate serviciile publice şi sociale sunt într-un fel sau altul acaparate, controlate, mituite de compania minieră: RMGC este începutul şi sfârşitul, acordă premiile la sfârşitul anului şcolar, distribuie ajutoare, plăteşte excursii în ţară pentru pensionari, curăţă străzile, taie lemne, taie frunze. Oriunde te întorci în timpul programului de lucru poţi vedea căştile galbene ale angajaţilor companiei. Roşia Montană este o aşezare invadată.
Reamintesc că Asociaţia ARA a realizat la Roşia Montană de-a lungul ultimilor cinci ani mai multe lucrări de salvare prin conservare şi restaurare a unor clădiri istorice şi trei ediţii ale Şcolilor de vară ARA, în care studenţi la facultăţile de arhitectură din toată ţara contribuie la programul de salvare prin documentare a patrimoniului arhitectural. Toate acţiunile noastre s-au desfăşurat cu sprijinul şi cu participarea comunităţii locale – care nu este formată doar din cei care ne-au agresat astăzi, mulţi dintre aceştia ne-roşieni sau foşti roşieni, persoane care şi-au vândut proprietăţile companiei miniere şi fie au plecat deja, fie sunt în aşteptarea plecării din Roşia Montană. Rezultatele acţiunilor ARA în direcţia salvării patrimoniului şi a comunităţii de la Roşia Montană au un voit şi pronunţat caracter didactic şi demonstrativ: noi dorim să educăm atât participanţii la şantierele şi şcolile pe care le organizăm, cât şi populaţia locală şi publicul. Şi dorim să demonstrăm că există şi o altă cale de (re-)creare a unor mecanisme economice şi sociale care să asigure salvarea Roşiei Montane. Şi această cale nu presupune distrugerea patrimoniului cultural – de importanţă universală – ci tratarea sa ca resursă inepuizabilă, cu condiţia gestionării atente.
Busculada din după-amiaza aceasta a fost precedată de două alte episoade pasagere din timpul dimineţii, când liderul sindicatului Viitorul Mineritului Roşia Montană – astăzi lider belicos, nu „tânăr din Abrud venit să-şi caute de lucru”, cum îl prezentase în mod fals Mihai Tatulici la emisiunea pe care a realizat-o în data de 6 februarie la Roşia Montană – a încercat prin gesticulaţie vehementă şi ameninţări verbale să mă intimideze. Acelaşi lider de sindicat corporatist, Cristian Albu, semnează un „comunicat de presă” preluat de media on-line în cursul serii, în care prezintă evenimentele în mod mincinos, încercând să manipuleze opinia publică. De ce să fi simţit dl. Albu nevoia de a-şi justifica aversiunea faţă de reprezentanţii organizaţiilor care se opun proiectului minier? Mai târziu în cursul dimineţii alţi membrii ai societăţi civile comerciale de la Roşia Montană, alcătuită din ONG-urile de casă ale companiei miniere, de data aceasta reprezentând „Pro Roşia Montană” – denumire contradictorie pentru o organizaţie care militează pentru distrugerea Roşiei Montate prin mineritul în carieră deschisă – au încercat un scurt exerciţiu de intimidare la adresa mea.
Ameninţările care ne-au fost adresate acum au un precedent de loc de neglijat în emisiunea menţionată, realizată de dl. Mihai Tatulici în luna februarie, în care primarul comunei (recent reales) m-a avertizat să nu mai cutez să revin la Roşia Montană!
În încheierea evenimentului de azi a sosit la casa parohială, la apelul unuia dintre organizatorii atelierului de fotografie, poliţia. Şeful de post, de serviciu la momentul evenimentului, a încercat să-i domolească pe angajaţii RMGC – fără însă a legitima vreunul din ei – şi în acelaşi timp să afle care-i scopul prezenţei noastre acolo. Din partea noastră asigurăm că vom depune plângeri împotriva agresorilor.
Dr. Ştefan Bâlici
arhitect, vicepreşedinte ARA
lector universitar la Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti
ARA este o organizaţie formată din cercetători şi practicieni din domeniul studierii şi protejării patrimoniului cultural. Printre membrii săi se numără specialişti de renume ai unor domenii precum arheologie, istorie, istoria arhitecturii şi a artei, restaurarea picturilor murale. Acţiunile ARA – la Roşia Montană şi în alte situri de mare valoare – contribuie la mai buna cunoaştere şi protejare a patrimoniului cultural al României.
Atelierul de fotografie de la Roşia Montană este organizat de Asociaţia Alburnus Maior şi ARA şi se desfăşoară între 15 şi 17 iunie. Scopul atelierului este alcătuirea unei documentaţii foto şi video profesionale a patrimoniului excepţional al sitului. Participanţii sunt fotografi, directori de imagine, cineaşti cu experienţă şi cu rezultate deosebite în domeniul artei foto-video.
duminică, 17 iunie 2012
MEMBRII ASOCIATIILOR ALBURNUS MAJOR SI ARA ,AGRESATI DE ANGAJATII RMGC!
Prima zi a atelierului foto-video organizat la Roşia Montană de Asociaţia Alburnus Maior cu colaborarea Asociaţiei ARA - "Arhitectură. Restaurare. Arheologie", pentru a documenta prin imagini patrimoniul cultural spectaculos al sitului. Participă, alături de organizatori, 10 artişti foto-video din Cluj, Sibiu, Bucureşti.
Cu puţin înainte de reuniunea de inaugurare a atelierului, care urma să aibă loc începând cu ora 15 la Casa parohială unitariană – o clădire istorică datând din secolul al XVIII-lea restaurată de asociaţia ARA – câţiva participanţi schimbau impresii despre aparatura foto şi făceau probe de încadrare în faţa casei, pe stradă. Acesta a constituit momentul aşteptat pentru un atac violent organizat de un grup format din circa 30-40 de persoane, angajaţi ai societăţii comerciale Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) aflaţi în timpul programului de lucru şi îmbrăcaţi, cei mai mulţi dintre ei, în echipamentul de lucru inscripţionat cu sigla şi denumirea companiei: Roşia Montană Gold Corporation.
A urmat o jumătate de oră în care din corul de strigăte, neîntrerupte şi violente, asortate cu îmbrânceli s-au desprins numeroase ameninţări, colorate, grafice pe alocuri – „vă rup gâtul!” – împărţite cu insistenţă de membrii grupului de şoc al RMGC către participanţii la atelier şi mai ales către organizatori, membrii Alburnus Maior şi ARA. Am pătruns în mijlocul grupului care se formase în jurul accesului în casa parohială încercând să înţeleg ce se întâmplă. Am fost imediat înhăţat de mânerul rucsacului pe care-l purtam în spate şi îmbrâncit cu brutalitate în josul străzii. Revenit în faţa casei parohiale, am fost bruscat şi îmbrâncit din nou. Agresorii formaseră o grămadă compactă încercând să ne împingă în casă şi să ne închidă acolo. Orice încercare de temperare a fost inutilă, iar replicile pe care le-am primit s-au menţinut în registrul ameninţărilor şi al insultelor. Enumăr câteva dintre ele: „dacă luni dimineaţă mai sunteţi aici vă rupem picioarele (n.n. urmează sâmbătă şi duminică, zile în care angajaţii RMGC nu muncesc); „vă rup gâtul”; „noi minerii nu ne temem, venim şi până la Bucureşti dacă-i nevoie, că doar am mai fost”. Astăzi este 15 iunie!
Angajaţii companiei mi-au reproşat că împiedic proiectul minier şi astfel îi privez de un loc de muncă, singurul pe care l-ar putea avea în Roşia Montană. Clişeul „locurilor de muncă” este una dintre cele mai abjecte forme de manipulare la care sunt supuşi aceşti oameni, faţă de care, pentru violenţa cu care ne-au tratat îmi exprim revolta, dar în acelaşi timp şi compasiunea: părăsiţi de stat după închiderea minelor, au ajuns să locuiască într-un mic oraş în care toate serviciile publice şi sociale sunt într-un fel sau altul acaparate, controlate, mituite de compania minieră: RMGC este începutul şi sfârşitul, acordă premiile la sfârşitul anului şcolar, distribuie ajutoare, plăteşte excursii în ţară pentru pensionari, curăţă străzile, taie lemne, taie frunze. Oriunde te întorci în timpul programului de lucru poţi vedea căştile galbene ale angajaţilor companiei. Roşia Montană este o aşezare invadată.
Reamintesc că Asociaţia ARA a realizat la Roşia Montană de-a lungul ultimilor cinci ani mai multe lucrări de salvare prin conservare şi restaurare a unor clădiri istorice şi trei ediţii ale Şcolilor de vară ARA, în care studenţi la facultăţile de arhitectură din toată ţara contribuie la programul de salvare prin documentare a patrimoniului arhitectural. Toate acţiunile noastre s-au desfăşurat cu sprijinul şi cu participarea comunităţii locale – care nu este formată doar din cei care ne-au agresat astăzi, mulţi dintre aceştia ne-roşieni sau foşti roşieni, persoane care şi-au vândut proprietăţile companiei miniere şi fie au plecat deja, fie sunt în aşteptarea plecării din Roşia Montană. Rezultatele acţiunilor ARA în direcţia salvării patrimoniului şi a comunităţii de la Roşia Montană au un voit şi pronunţat caracter didactic şi demonstrativ: noi dorim să educăm atât participanţii la şantierele şi şcolile pe care le organizăm, cât şi populaţia locală şi publicul. Şi dorim să demonstrăm că există şi o altă cale de (re-)creare a unor mecanisme economice şi sociale care să asigure salvarea Roşiei Montane. Şi această cale nu presupune distrugerea patrimoniului cultural – de importanţă universală – ci tratarea sa ca resursă inepuizabilă, cu condiţia gestionării atente.
Busculada din după-amiaza aceasta a fost precedată de două alte episoade pasagere din timpul dimineţii, când liderul sindicatului Viitorul Mineritului Roşia Montană – astăzi lider belicos, nu „tânăr din Abrud venit să-şi caute de lucru”, cum îl prezentase în mod fals Mihai Tatulici la emisiunea pe care a realizat-o în data de 6 februarie la Roşia Montană – a încercat prin gesticulaţie vehementă şi ameninţări verbale să mă intimideze. Acelaşi lider de sindicat corporatist, Cristian Albu, semnează un „comunicat de presă” preluat de media on-line în cursul serii, în care prezintă evenimentele în mod mincinos, încercând să manipuleze opinia publică. De ce să fi simţit dl. Albu nevoia de a-şi justifica aversiunea faţă de reprezentanţii organizaţiilor care se opun proiectului minier? Mai târziu în cursul dimineţii alţi membrii ai societăţi civile comerciale de la Roşia Montană, alcătuită din ONG-urile de casă ale companiei miniere, de data aceasta reprezentând „Pro Roşia Montană” – denumire contradictorie pentru o organizaţie care militează pentru distrugerea Roşiei Montate prin mineritul în carieră deschisă – au încercat un scurt exerciţiu de intimidare la adresa mea.
Ameninţările care ne-au fost adresate acum au un precedent de loc de neglijat în emisiunea menţionată, realizată de dl. Mihai Tatulici în luna februarie, în care primarul comunei (recent reales) m-a avertizat să nu mai cutez să revin la Roşia Montană!
În încheierea evenimentului de azi a sosit la casa parohială, la apelul unuia dintre organizatorii atelierului de fotografie, poliţia. Şeful de post, de serviciu la momentul evenimentului, a încercat să-i domolească pe angajaţii RMGC – fără însă a legitima vreunul din ei – şi în acelaşi timp să afle care-i scopul prezenţei noastre acolo. Din partea noastră asigurăm că vom depune plângeri împotriva agresorilor.
Dr. Ştefan Bâlici
arhitect, vicepreşedinte ARA
lector universitar la Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti
ARA este o organizaţie formată din cercetători şi practicieni din domeniul studierii şi protejării patrimoniului cultural. Printre membrii săi se numără specialişti de renume ai unor domenii precum arheologie, istorie, istoria arhitecturii şi a artei, restaurarea picturilor murale. Acţiunile ARA – la Roşia Montană şi în alte situri de mare valoare – contribuie la mai buna cunoaştere şi protejare a patrimoniului cultural al României.
Atelierul de fotografie de la Roşia Montană este organizat de Asociaţia Alburnus Maior şi ARA şi se desfăşoară între 15 şi 17 iunie. Scopul atelierului este alcătuirea unei documentaţii foto şi video profesionale a patrimoniului excepţional al sitului. Participanţii sunt fotografi, directori de imagine, cineaşti cu experienţă şi cu rezultate deosebite în domeniul artei foto-video.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu