Nu cred că un tip pragmatic, decis nu doar să rămână în funcție, ci să facă jocurile până în 2014, aruncă vorbe că să apară la televizor, luând fața condamnărilor din fotbal. Ce a urmărit Traian Băsescu, la prima sa vorbire serioasă, după suspendare?
În primul rând, a răspuns așteptărilor PDL, care s-a deprins de ani buni să existe numai prin intervențiile de la Cotroceni. Nu atât prin prisma voturilor e important Traian Băsescu, care se află sub cota obținută de partid la locale. Însă votanții PDL nu aveau o miză: să mergi la vot ca să-l aduci pe X sau Y în Parlament? Dar de ce? Pentru prima dată din 2000, încoace, alegerile nu mai au necunoscute. Orice partid dădea susținătorilor o cât de mică mică speranță: poate iese de-o alianță, poate se lipesc ai noștri la guvernare. De asta a și dispărut PRM, după ce a devenit limpede că nimeni nu-l vrea alături și nu sunt șanse să mai ajungă vreodată în guvern. Ieșirea lui Traian Băsescu vine să reconfirme poziția sa de luptător, deci să susțină scenariile lăzăroidiene potrivit cărora șeful va combina, după 9 decembrie, cum numai el știe, astfel încât să readucă PDL la Palatul Victoria.
Oamenii lui Traian Băsescu din instituțiile de forță aveau nevoie de un semnal, de o încurajare. Le-a dat. În plus, a transmis un semnal și susținătorilor săi din afară (vedeți ce fac puciștii la CCR, CSM, ETC) pe care speră să-i aibă alături în caz de Doamne ferește…chestia cu nu mi-e frică, mai bine n-o spunea, abia că a atras atenția, a doua oară.
Personal, Traian Băsescu a dorit să se pună la adăpost de eventuale critici, după apariția raportului MCV, aruncând vina, de pe acum, pe adversari.
În fine, a făcut un mare serviciu și adversarilor. Poate a vrut, poate i-a scăpat. Cert este că reușit să-i jignească, din nou, pe alegătorii care au ieșit la referendum, oferind un nesperat bonus electoral USL. Rămași fără adversar, după ce Băsescu se izolase la Cotroceni, exact de asta aveau nevoie Ponta și Antonescu. Să zică merci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu