CCR L-A FACUT PE TRAIAN BASESCU "SEFUL STATULUI"!

Cum l-a făcut CCR "şeful statului" pe Traian Băsescu.

În motivarea Deciziei 683/2012 privind constatarea unui conflict constituţional dintre preşedintele şi premierul României, 5 judecători (din 9) ai CCR s-au chinuit pur şi simplu să inventeze că Traian Băsescu deţine calitatea de şef al statului. Cum? Interpretând abuziv Constituţia şi adăugând la Constituţie. Argumente din constituţia inexistentă a lui Băsescu CCR a trebuit să inventeze că Traian Băsescu este şeful statului român. De ce? Răspunsul este simplu. Pentru a demonstra că reprezentarea României la Consiliul European este asigurată „la cel mai înalt nivel de către autoritatea publică permanentă”. Şi pentru a demonstra acest lucru, cei 5 judecători, în frunte cu Augustin Zegrean, au apelat la aspecte nerelevante şi chiar ilare din jurisprudenţa CCR, inclusiv la o pronunţare asupra unui act normativ inexistent. Cei 5 judecători CCR afirmă că în Decizia CCR 147/2007 apare „explicit” calificarea preşedintelui României ca şef de stat. Suntem aici în faţa unei interpretări total abuzive a punctului de vedere trimis atunci de preşedintele Camerei Deputaţilor. Abuziv din două motive. În primul rând pentru că sintagma „şeful statului” nu apare în sens juridic, ci în sensul unei lejerităţi de limbaj. În al doilea rând, ceea ce se afirmă în sesizarea petenţilor sau într-un punct de vedere cerut unei instituţii nu poate intra în ceea ce judecătorii numesc jurisprudenţă. Dacă de exemplu în punctul de vedere al preşedintelui Camerei din 2007 se spunea că „România este Regat”, însemna că acum judecătorii CCR puteau afirma că România nu mai este republică? Pentru a accentua efortul făcut pentru a demonstra „cine este şeful”, judecătorii au mai venit cu argument „forte” – jurispridenţa din Decizia CCR 799/2011. Decizia respectivă reprezintă pronunţarea CCR asupra proiectului de revizuire a Constituţiei. (Un proiect controversat şi ilegal, pentru că Traian Băsescu pur şi simplu, fără a avea vreo atribuţie în acest sens, a rescris proiectul lui Emil Boc.) Ce spun acum judecătorii CCR: că au fost de acord cu prevederea din completarea Constituţiei care statua consultarea preşedintelui de către prim-ministru înaintea propunerii de revocare sau de numire a unor membri ai Guvernului. Dar acel proiect de revizuire a Constituţiei nu există în acest moment. Suntem în faţa unui abuz de zile mari. Se utilizează o apreciere privind o reglementare inexistentă, dintr-un act normativ inexistent. În Constituţie nu există noţiunea de „şef de stat” În Constituţia României din 1991 (revizuită şi adăugită în 2003) nu există funcţia de şef de stat. Dacă în legea fundamentală nu există, în acest caz, toate interpretările şi analogiile judecătorilor CCR nu reprezintă altceva decât adăugare la Constituţie. Or, acest lucru nu le este permis. În doar două Constituţii ale României apare explicit această funcţie: Constituţia din 1938. Art. 30: „Regele este capul statului”; Constituţia României din 1965 (modificată în 1974), Art. 71: „Preşedintele Republicii Socialiste România este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale Republicii Socialiste România”. În Constituţiile din 1886 şi 1923 apare implicit calificarea Regelui ca fiind şeful statului, în următoarea formulare: „Regele nu va putea fi totdeauna şi Şeful unui alt Stat fără consimţământul Adunărilor”. CCR pune premierul la „remorca” preşedintelui Ca să arate că Traian Băsescu este şeful statului Român, cei 5 judecători au încercat să demonstreze că în România există un regim semiprezidenţial după model francez. Şi au utilizat definiţia dată de către politologul Maurice Duverger, cel care a descris cea de a „Cincea Republică Franceză”, cea constituită în 1958 şi pe care, la momentul respectiv, analiştii au comparat-o cu o „lovitură constituţională” a lui Michael Debré în folosul lui Charles de Gaulle. Cei 5 judecători arată că „un regim politic e semiprezidenţial dacă în textul Constituţiei sunt întrunite trei condiţii: Preşedintele să fie ales prin vot universal; Preşedintele să dispună de competenţe considerabile; Preşedintele este secondat de un prim-ministru şi de miniştri, parte a puterii executive, şi care pot rămâne în funcţie doar dacă Parlamentul nu se opune. Judecătorii susţin că prima şi a treia condiţie sunt reflectate de articole din Constituţie. Numai că, inserând condiţia a treia, judecătorii CCR comit un fals. Nu doar premierul şi miniştrii pot fi revocaţi de Parlament, ci chiar şi preşedintele României. Art. 95 din Constituţie reglementează suspendarea lui, iar art. 96 reglementează punerea sub acuzare pentru înaltă trădare. Iar formularea „preşedintele este secondat de premier” este valabilă doar în Franţa. Iar pentru a demonstra că preşedintele dispune de competenţe considerabile deşi recunoaşte că nu există prea multe elemente în Constituţie, CCR apelează iarăşi la jurisprudenţă, punând în lista competenţelor inclusiv o altă invenţie a CCR, şi anume „dreptul” de a refuza o primă propunere de ministru făcută de premier – vezi cazul Norica Nicolai.