THIS IS ENGLAND!

Văzând cartierele Londrei în flăcări şi sutele de războinici zulu ieşiţi la incendiat, distrus şi prădat, te apucă un dezgust nemărginit. Mulţi vor spune că perfidul Albion îşi merită soarta, după ce a supt din toate colţurile lumii pe care le-a colonizat de-a lungul anilor. Dar poate fi oare comparată politica expansionistă şi colonialistă a Marii Britanii, care a lăsat totuşi în urma ei şosele, poduri, clădiri, spitale, şcoli şi multe altele, cu sălbăticia care a cuprins în aceste zile capitala Angliei?Oricâte resurse ar fi exploatat, oricâte mine ar fi deschis şi oricâte fabrici ar fi ridicat prin munca prost plătită a băştinaşilor, Marea Britanie nu s-a dus nicăieri să distrugă, ci să construiască.

Englezii se fac probabil vinovaţi de multe lucruri în istorie, dar nimic nu justifică politica sinucigaşă a guvernelor postbelice care au transformat marile oraşe în adevărate focare de război civil, şi totul sub pretextul unui multiculturalism prost înţeles şi a unei democraţii absolut utopice alături de oameni din toate colţurile lumii. Englezii au devenit aproape minoritari în marile oraşe. Mizeria, sărăcia şi frica domină în spatele cartierelor. Majoritatea africanilor şi asiaticilor nu au venit în Anglia la muncă, ci la profitat de pe urma sistemului şi la parazitat pe banii statului. Tinerii africani nu se înghesuie în faţa ghişeelor forţelor de muncă, ci în baruri, cluburi, unde îşi pot vinde drogurile sau plasa „gagicile”. Majoritatea poartă arme şi sunt foarte violenţi, atât faţă de albi, pe care îi consideră (de multe ori pe bună dreptate) nişte papă-lapte fricoşi, cât şi faţă de autorităţi.

Dar, atunci când o minoritate parazitară care e întreţinută din banii clasei muncitoare devine majoritară în anumite zone, ea se revoltă împotriva sistemului căruia îi reproşează tot tacâmul binecunoscut de doleanţe, de la rasism şi intoleranţă până la marginalizare şi discriminare. Adică, albii ar trebui să muncească mai mult şi pe bani mai puţini pentru ca domnii discrimanţi din Africa şi Asia să-şi poată ridica ajutoarele sociale la zi.

O altă problemă extrem de deranjantă este presa. În timpul revoltelor naţionaliste de la Belgrad din octombrie 2010, când suporterii de fotbal şi membri organizaţiilor de dreapta au ieşit în stradă împotriva paradei homosexualilor, protestând implicit şi împotriva guvernului marionetă care a pus Serbia pe butuci, toată presa sârbă şi internaţională nu i-a scos pe protestatari din „huligani”, „extremişti”, „fascişti sârbi”, „radicali de dreapta” etc. Acuma, când negri din Londra dau foc oraşului şi se bat cu poliţia, presa îi numeşte „tineri revoltaţi” şi nu suflă o vorbă despre faptul că negrul ucis de poliţie era un traficant notoriu de droguri care a scos pistolul şi a tras în oamenii de ordine. Nu, el e „tatăl a patru copii”. Nu diler, nu traficant, nu pistolar, nu infractor, ci doar un biet „tată a patru copii”, de parcă acest lucru ar legitima pe cineva să comită orice delict doreşte! Sârbii care protestau împotriva unui guvern catastrofal care i-a adus în pragul disperării şi împotriva unei parade a homosexualilor erau fascişti, iar bandele de negri din Anglia, hoţi şi asasini la drumul mare, sunt „tineri revoltaţi” care protestează împotriva „abuzurilor poliţiei”! Cam acesta este nivelul presei controlate, de sistem, care are ca misiune precisă spălarea oamenilor pe creier şi îndoctrinarea lor întru „democraţie şi multiculturalism”.

A treia categorie odioasă în această ecuaţie este reprezentată de politicienii albi şi votanţii lor obedienţi, acei grăsani lacomi şi dependenţi de confort, total degeneraţi şi complet decupaţi de tot ce înseamnă viaţa reală. Ei sunt cei care îngroaşă rândurile obezilor corporatişti, clubberilor „multikulti”, drogălăilor, antifasciştilor de salon sau gayilor „wannabe”, toate acele categorii urbane infecte care bagă o naţiune adineauri sănătoasă în metastazele depravării şi dispariţiei.

Un lucru este clar însă: Anglia nu mai aparţine englezilor, iar situaţia se va agrava pe zi ce trece, chiar şi după încetarea acestor violenţe. Sporul natural al albilor este negativ, numărul emigranţilor este în continuă creştere iar politica sistemului din ce în ce mai neputincioasă şi sinucigaşă. În multe din marile oraşe albii sunt deja minoritari. Închipuiţi-vă cum va fi peste vreo două generaţii, în 40-50 de ani, când nici poliţia şi nici armata nu vor mai putea potoli furia mulţimii. Vestul Europei se va transforma în America Centrală dacă se continuă în ritmul acesta, dar politicienilor, ziariştilor şi majorităţii albe idioate nici că le pasă. Puţinii patrioţi rămaşi vor fi ghetoizaţi în propria ţară, dar acesta este drumul pe care l-a ales Europa după 1945, pentru că nu degeaba spunea istoricul britanic David Irving: ‘If the British soldiers in Normandy who went to the beaches in 1944 could see what happened today, they would not have gone 40 yards up the beach.’

Adevărată Anglie trăieşte doar în inimile şi sufletele unei minorităţi conştiente naţional, care este însă sugrumată de sistemul capitalist şi sufocată de expansiunea afro-asiatică. Perfidul Albion trăieşte un coşmar teribil din care nu se ştie dacă se va trezi. Bătrânul bulldog a fost încolţit de şobolanii flămânzi şi disperaţi, ieşiţi din toate cotloanele, beciurile şi temniţele imunde. Noapte bună Anglia, oriunde te-ai afla. De Goran Mrakici – FrontPress.ro