’’Unirea Moldovei cu România este şi ea periculoasă şi de speriat. Două milioane de oameni în plus cu drept de vot, care nu au trăit şi nu sunt obişnuiţi cu România, ar schimba toată politica ţării.”
"Dacă România şi Rusia se pot reconcilia pe modelul Polonia-Rusia s-ar crea un mediu mai favorabil pentru rezolvarea conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria şi atingerea unui compromis durabil.''
Sunt două declaraţii pe care le-am putea uşor atribui unui demnitar sau unui analist rus. Ele au fost făcute însă de către Matthew Rojansky, directorul adjunct al Programului Rusia şi Eurasia din Centrul Carnegie.
Prima afirmaţie a fost făcută la Iași, în cadrul unei conferinţe susţinute la Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza. Au urmat apoi o altă conferinţă susţinută de Rojansky la Bacău şi apoi conferinţa de la Ambasada SUA de la Bucureşti, unde a fost făcută cea de a doua declaraţie. Deci este vorba despre o acţiune menită să răspândească cât mai mult germenii unei noi relaţii România-Rusia.
Aşadar, un personaj înfipt în establishment-ul american (a condus iniţiative bipartite la nivel înalt, menite să conducă la îmbunătăţirea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, a servit, în calitate de consultant, în conflictul arabo-israelian, vorbitor de rusă şi ebraică) sugerează României, vorbind la Ambasada SUA, să-şi modifice paradigma relaţiilor cu Moscova care a dominat abordarea diplomatică în întregul regim Basescu.
’’România nu este singura ţară care se confruntă cu astfel de provocări, dar este timpul nu să vă spuneţi 'e prea greu, nu pot să fac asta', ci ne vom asuma riscul şi vom încerca, chiar dacă răspunsul ruşilor conţinuă să fie negativ'". Un model oferit de Rojansky este cel al reconcilierii ruso-polone, începută prin deschiderea arhivelor privind masacrul de la Katyn.
’’Nu vorbesc de asumarea oficială a unor responsabilităţi, scuze oficiale la nivel parlamentar sau prezidenţial, dar simplă deschidere a arhivelor, accesul liber la înformaţîi. Al doilea lucru pe care îl puteţi face se referă la vizitele la nivel înalţ (...), un discurs important similar cu cel ţinut de Joe Biden la Munchen, care a fost foarte bine primit la Moscova. E adevărât că a fost urmat şi de substanţă. Aţi putea avea un discurs asemănător, poziţîi ale grupurilor de studenţi, ale cultelor religioase, ale mediului de afaceri’’, a creionat Rojansky planul unei reapropieri de Rusia, potrivit Mediafax.
Matthew Rojansky a arătat că reconcilierea ruso-polonă a cunoscut un avânt după dispariţia tragică a fostului preşedinte polonez Lech Kaczinsky, un rusofob convins. Apoi, Rojansky a declarat, potrivit Mediafax, că Rusia a susţinut consecvent integritatea teritorială a Republicii Moldova, însă în Transnistria există şi interesele oligarhilor ruşi apropiaţi de regimul preşedintelui Vladimir Putin, aceştia fiind interesaţi să îşi păstreze o zonă necontrolată în care să îşi plaseze şi să îşi ruleze nestingherit banii.
Este oare acesta un mesaj, lansat chiar din incinta Ambasadei SUA, că relaţiile România-Rusia trebuie relansate şi că asta nu se poate întâmpla decât după retragerea de la putere a lui Traian Băsescu (un Lech Kaczinsky al României) şi a lui Vladimir Putin? Dacă despre retragerea celui de al doilea, anunţată de demisia eminenței cenuşii a regimului-vicepremierul Vladislav Surkov-şi de preconinzata demisie a premierului Dmitri Medvedev, presa americană a început să scrie tot mai intens, soarta lui Traian Băsescu pare să preocupe mai puţin.
Dincolo de speculaţii, cert este că preşedintele Traian Băsescu a modificat fundamental relaţia România-Republica Moldova şi relaţia România-Rusia, cea din urmă cu siguranţă în rău. Prin simplificarea şi impulsionarea politicii de acordare a cetăţeniei române, Traian Băsescu a atins o coardă sensibilă a tuturor românilor, a modificat balanța electorală şi a intrat pe un drum aparent fără întoarcere: niciun lider de la București nu va putea modifica această abordare faţă de Chișinău fără a se discredita iremediabil.
Şi totuşi ar putea exista o cale de întoarcere. Un nou regim de la București ar putea invoca situaţia instabilă din Republica Moldova, posibila revenire la putere a comuniştilor şi declaraţii ale unor analişti americani, ulterior poarte chiar şi oficiali de la Washigton, privind necesitatea reîncălzirii relaţiilor cu Moscova, pentru a schimba paradigma în politica cu Moscova şi Chișinăul. În acest caz, conferinţele domnului Rojansky pot fi văzute şi ca o iniţiativă a unor componente ale noii guvernări, mai mult decât o iniţiativă a Centrului Carnegie.
Că astfel ar păutea sta lucrurile o sugerează faptul că aceste conferinţe ale lui Matthew Rojansky vin în siajul altor declaraţii asemenatoare făcute la București de către un nume şi mai greu din cercurile analiştilor americani-fondatorul Stratfor, George Friedman. El a vorbit, în urmă cu o săptămână, nu la Ambasada SUA, ci la BNR. În spatele evenimentului: Media Consulta International şi Thiess Holding, cu sponsorizarea Unicredit Tiriac Bank, Eximbank, Niro Investments Grup. Au participat, printre alții, Victor Ponta şi Ion Iliescu.
Ulterior, într-un interviu pentru Realitatea TV, Friedman a spus că scutul antirachetă de la Deveselu nu este decât un simbol care nu apară România de nimic. Pentru că Rusia nu va lansa rachete, iar Iranul nu le va lansa în direcţia României. Să facă Friedman jocurile Vocii Rusiei, pe care preşedintele Băsescu o tot acuză de un anumit tip de propagandă?
"E foarte scump. Nu vă protejează de nicio ameninţare anume. E mai degrabă un simbol. Iar mie, în chestiuni militare, nu-mi plac simbolurile, îmi plac lucrurile cu greutate. Puterea. Şi nu mă interesează prea mult că România să aibă un scuţ anti-rachetă pe teritoriul ei ci mai degrabă echipament anti-tanc, sprijin logistic. Acestea sunt lucrurile care constituie puterea militară. Eu nu am fost niciodată un fan al scuturilor anti-rachetă şi am crezut mereu că făcând din asta problemă centrală pentru Europa, europenii nu vor înţelege natură apărării. Aşa că sunt indiferent, chiar mulţumit că am încetat misiunea scutului aici. Să discutăm despre lucruri mai importante! E doar un simbol gigantic. Nu câştigi războaie cu ajutorul simbolurilor’’, a spus Friedman.
În rest, nimic nou în ce priveşte abordarea României. Şi Rojansky, şi Friedman, susţin că „România are nevoie de o relaţie cu Statele Unite ale Americii, dar asta nu înseamnă că SUA vor să aibă o relaţie cu România. Pentru o astfel de relaţie, trebuie mai întâi să identificăţi necesităţi comune şi mai ales să arătaţi ce aveţi de oferit.’’ Şi cu siguranţă că această viziune este împărtăşită şi la Moscova.
Ce are România de oferit? Friedman a răspuns, la Realitatea TV: . ’’Trebuie să fiţi conştienţi de faptul că voi aveţi nevoie de aceste învestiţii. Companiile îşi pot găsi mereu alt loc în care să facă bani. Aici este punctul în care suveranitatea începe să doară. Dacă ei merg în altă parte, asta nu îi afectează pe americani, pe canadieni sau pe britanici, ci pe români”. Întrebarea s-a referit la intersele companiilor canadiene şi americane în România.
Poate fi începutul unei campanii de acomodare a opiniei publice cu o nouă linie de politică externă şi totodată de acomodare cu ideea că nouă putere va menţine vechea abordare a regimului Băsescu privind exploatarea rezervelor de aur, gaze de şist, cupru, a privatizării sistemului sanitar...
sâmbătă, 25 mai 2013
COSMARUL LUI BARACK OBAMA:"RECONCILIEREA CU RUSIA"!
’’Unirea Moldovei cu România este şi ea periculoasă şi de speriat. Două milioane de oameni în plus cu drept de vot, care nu au trăit şi nu sunt obişnuiţi cu România, ar schimba toată politica ţării.”
"Dacă România şi Rusia se pot reconcilia pe modelul Polonia-Rusia s-ar crea un mediu mai favorabil pentru rezolvarea conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria şi atingerea unui compromis durabil.''
Sunt două declaraţii pe care le-am putea uşor atribui unui demnitar sau unui analist rus. Ele au fost făcute însă de către Matthew Rojansky, directorul adjunct al Programului Rusia şi Eurasia din Centrul Carnegie.
Prima afirmaţie a fost făcută la Iași, în cadrul unei conferinţe susţinute la Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza. Au urmat apoi o altă conferinţă susţinută de Rojansky la Bacău şi apoi conferinţa de la Ambasada SUA de la Bucureşti, unde a fost făcută cea de a doua declaraţie. Deci este vorba despre o acţiune menită să răspândească cât mai mult germenii unei noi relaţii România-Rusia.
Aşadar, un personaj înfipt în establishment-ul american (a condus iniţiative bipartite la nivel înalt, menite să conducă la îmbunătăţirea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, a servit, în calitate de consultant, în conflictul arabo-israelian, vorbitor de rusă şi ebraică) sugerează României, vorbind la Ambasada SUA, să-şi modifice paradigma relaţiilor cu Moscova care a dominat abordarea diplomatică în întregul regim Basescu.
’’România nu este singura ţară care se confruntă cu astfel de provocări, dar este timpul nu să vă spuneţi 'e prea greu, nu pot să fac asta', ci ne vom asuma riscul şi vom încerca, chiar dacă răspunsul ruşilor conţinuă să fie negativ'". Un model oferit de Rojansky este cel al reconcilierii ruso-polone, începută prin deschiderea arhivelor privind masacrul de la Katyn.
’’Nu vorbesc de asumarea oficială a unor responsabilităţi, scuze oficiale la nivel parlamentar sau prezidenţial, dar simplă deschidere a arhivelor, accesul liber la înformaţîi. Al doilea lucru pe care îl puteţi face se referă la vizitele la nivel înalţ (...), un discurs important similar cu cel ţinut de Joe Biden la Munchen, care a fost foarte bine primit la Moscova. E adevărât că a fost urmat şi de substanţă. Aţi putea avea un discurs asemănător, poziţîi ale grupurilor de studenţi, ale cultelor religioase, ale mediului de afaceri’’, a creionat Rojansky planul unei reapropieri de Rusia, potrivit Mediafax.
Matthew Rojansky a arătat că reconcilierea ruso-polonă a cunoscut un avânt după dispariţia tragică a fostului preşedinte polonez Lech Kaczinsky, un rusofob convins. Apoi, Rojansky a declarat, potrivit Mediafax, că Rusia a susţinut consecvent integritatea teritorială a Republicii Moldova, însă în Transnistria există şi interesele oligarhilor ruşi apropiaţi de regimul preşedintelui Vladimir Putin, aceştia fiind interesaţi să îşi păstreze o zonă necontrolată în care să îşi plaseze şi să îşi ruleze nestingherit banii.
Este oare acesta un mesaj, lansat chiar din incinta Ambasadei SUA, că relaţiile România-Rusia trebuie relansate şi că asta nu se poate întâmpla decât după retragerea de la putere a lui Traian Băsescu (un Lech Kaczinsky al României) şi a lui Vladimir Putin? Dacă despre retragerea celui de al doilea, anunţată de demisia eminenței cenuşii a regimului-vicepremierul Vladislav Surkov-şi de preconinzata demisie a premierului Dmitri Medvedev, presa americană a început să scrie tot mai intens, soarta lui Traian Băsescu pare să preocupe mai puţin.
Dincolo de speculaţii, cert este că preşedintele Traian Băsescu a modificat fundamental relaţia România-Republica Moldova şi relaţia România-Rusia, cea din urmă cu siguranţă în rău. Prin simplificarea şi impulsionarea politicii de acordare a cetăţeniei române, Traian Băsescu a atins o coardă sensibilă a tuturor românilor, a modificat balanța electorală şi a intrat pe un drum aparent fără întoarcere: niciun lider de la București nu va putea modifica această abordare faţă de Chișinău fără a se discredita iremediabil.
Şi totuşi ar putea exista o cale de întoarcere. Un nou regim de la București ar putea invoca situaţia instabilă din Republica Moldova, posibila revenire la putere a comuniştilor şi declaraţii ale unor analişti americani, ulterior poarte chiar şi oficiali de la Washigton, privind necesitatea reîncălzirii relaţiilor cu Moscova, pentru a schimba paradigma în politica cu Moscova şi Chișinăul. În acest caz, conferinţele domnului Rojansky pot fi văzute şi ca o iniţiativă a unor componente ale noii guvernări, mai mult decât o iniţiativă a Centrului Carnegie.
Că astfel ar păutea sta lucrurile o sugerează faptul că aceste conferinţe ale lui Matthew Rojansky vin în siajul altor declaraţii asemenatoare făcute la București de către un nume şi mai greu din cercurile analiştilor americani-fondatorul Stratfor, George Friedman. El a vorbit, în urmă cu o săptămână, nu la Ambasada SUA, ci la BNR. În spatele evenimentului: Media Consulta International şi Thiess Holding, cu sponsorizarea Unicredit Tiriac Bank, Eximbank, Niro Investments Grup. Au participat, printre alții, Victor Ponta şi Ion Iliescu.
Ulterior, într-un interviu pentru Realitatea TV, Friedman a spus că scutul antirachetă de la Deveselu nu este decât un simbol care nu apară România de nimic. Pentru că Rusia nu va lansa rachete, iar Iranul nu le va lansa în direcţia României. Să facă Friedman jocurile Vocii Rusiei, pe care preşedintele Băsescu o tot acuză de un anumit tip de propagandă?
"E foarte scump. Nu vă protejează de nicio ameninţare anume. E mai degrabă un simbol. Iar mie, în chestiuni militare, nu-mi plac simbolurile, îmi plac lucrurile cu greutate. Puterea. Şi nu mă interesează prea mult că România să aibă un scuţ anti-rachetă pe teritoriul ei ci mai degrabă echipament anti-tanc, sprijin logistic. Acestea sunt lucrurile care constituie puterea militară. Eu nu am fost niciodată un fan al scuturilor anti-rachetă şi am crezut mereu că făcând din asta problemă centrală pentru Europa, europenii nu vor înţelege natură apărării. Aşa că sunt indiferent, chiar mulţumit că am încetat misiunea scutului aici. Să discutăm despre lucruri mai importante! E doar un simbol gigantic. Nu câştigi războaie cu ajutorul simbolurilor’’, a spus Friedman.
În rest, nimic nou în ce priveşte abordarea României. Şi Rojansky, şi Friedman, susţin că „România are nevoie de o relaţie cu Statele Unite ale Americii, dar asta nu înseamnă că SUA vor să aibă o relaţie cu România. Pentru o astfel de relaţie, trebuie mai întâi să identificăţi necesităţi comune şi mai ales să arătaţi ce aveţi de oferit.’’ Şi cu siguranţă că această viziune este împărtăşită şi la Moscova.
Ce are România de oferit? Friedman a răspuns, la Realitatea TV: . ’’Trebuie să fiţi conştienţi de faptul că voi aveţi nevoie de aceste învestiţii. Companiile îşi pot găsi mereu alt loc în care să facă bani. Aici este punctul în care suveranitatea începe să doară. Dacă ei merg în altă parte, asta nu îi afectează pe americani, pe canadieni sau pe britanici, ci pe români”. Întrebarea s-a referit la intersele companiilor canadiene şi americane în România.
Poate fi începutul unei campanii de acomodare a opiniei publice cu o nouă linie de politică externă şi totodată de acomodare cu ideea că nouă putere va menţine vechea abordare a regimului Băsescu privind exploatarea rezervelor de aur, gaze de şist, cupru, a privatizării sistemului sanitar...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu