Gheorghe Cuţuliga - primul director al primei hidrocentrale din România:
"Tot structurile vechi şi serviciile speciale au pus mâna pe economie !"
"Tot structurile vechi şi serviciile speciale au pus mâna pe economie !"
Eraţi în Bucureşti când a început dezastrul din’44. Ce vă mai amintiţi ?
Am vazut teama oamenilor când au intrat trupele sovietice în Bucureşti şi modul barbar în care această armată s-a comportat în capitala unei ţări care devenise oarecum aliată. Străzile erau pline, lumea era îngrozită şi în fiecare dimineaţă când ieşeam în oraş, apăreau aşa, câteva cadavre, oameni împuşcaţi şi aruncaţi în stradă. Era o debandadă totală. Începuse procesul de destrămare a statului roman. Regimul care s-a instaurat prin forţa armatei sovietice a căutat să distrugă statul român dupa formarea lui, dupa constituirea României moderne. Comuniştii, care au căutat să ia puterea prin toate mijloacele posibile – în 1945 au declanşat mişcări de stradă pentru înlăturarea ultimului guvern democrat, dacă putem spune , a generalului Rădescu- şi au instaurat guvernul Groza, au început să-şi pună în aplicare reformele, au trecut la naţionalizarea forţată...
Aţi fost primul director al primei hidrocentrale din România. Parcă ştiam de la orele de Istorie că regimul comunist a pus bazele electrificării..?
Nici vorbă! Acea primă microhidrocentrală construită în valea Novaciului pe râul Gilort este opera unui program de electrificare a României care a început în guvernarea lui Gheorghe Tătărăscu. Un mare energetician român, care a măsurat debitele apelor, avea în plan construcţia ei în paralel cu alte două, una la Băile Herculane şi una în judeţul Roman. Era începutul electrificării rurale a României. Hidrocentrala de la Novaci a fost pusă in funcţiune, ce coincidenţă , în duminica de 1 septembrie 1939, la câteva ore după ce se declanşase Al Doilea Război Mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania lui Hitler. Microcentrala deservea şase comune, iar pentru a se putea consuma energia produsă, instalaţiile au fost aduse şi montate gratuit de către o firmă de specialitate din Turnu Severin, firma inginerului Zotovici, iar acum când se montează o asemenea instalaţie, costă milioane şi milioane, greu accesibile pentru un om obişnuit.
Cum vedeţi România dupa căderea lui Ceauşescu ?
S-a prăbuşit un sistem politic, aşa , dar activitatea statului român a fost preluată de eşaloanele imediat inferioare structurii de la vârf, care se prăbuşea. A căzut Ceauşescu, în conducere au rămas cei din eşalonul doi, care au condus România până în zilele noastre. N-am rezolvat însă o mare problemă: Comunismul n-a căzut la noi, pentru că nimeni nu l-a ’’atacat’’, nu a existat un proces real al acestui sistem. Tot structurile vechi şi serviciile speciale au pus mâna pe economie, iar ţara românească a fost devastată după un plan bine gândit- zic eu- în urmă cu mult timp. De-i iei pe cei mai mulţi milionari şi-i scuturi un pic, vei vedea că aparţin vechiului regim şi noi nu puteam face altceva, pentru că regimul comunist, de la instaurarea lui a distrus structura României moderne. Au decapitat armata, clasa politică a fost decimată, aruncată în închisori. Elita intelectuală la fel, ţărănimea mijlocie, aşa zisa chiaburime a fost deposedată de proprietăţi şi aruncată la Canal. Am pierdut cea mai importantă clasă economică pe care s-a bazat România.
Ne mai ’’însănătoşim’’ oare ?
Ieşim, ieşim greu din impas, dar depăşim prezicerea aia a lui Brucan, care a fost unul dintre autorii a tot ceea ce-a fost rău în România. Ne mai trebuie încă timp... Se pare că există o revigorare în rândurile tineretului nostru, încercăm să formăm o patură de politicieni mai tineri cu o judecată mai dreaptă, pentru ca având această posbilitate să circule, să se pregătească în diverse instituţii de învăţământ din lumea apuseană, în democraţie- chiar şi aşa cum este ea acum- tot se mai întorc la ’’vatră’’ dintre ei. Am convingerea că se vor pune din nou temeliile acestui stat la a cărui rădăcină s-a săpat atât de adânc. Mai cred că Biserica are o mare obligaţie legată de recăpătarea autorităţii, pentru că în sânul ei încă se petrec nişte lucruri care sunt discutabile. Mulţi nu se mai ridică la înălţimea clerului de altădată. Trăim acum momente în care avem atâta nevoie de Biserică ... Apoi, armata am desfiinţat-o după cum vedeţi, iar o ţară fără armată e o ţară fără viitor. Vedeţi ce se întâmplă în jurul nostru şi în întreaga lume, cu planurile astea de globalizare şi de desfiinţare a statelor de către marii ’’balauri’’ ai lumii ! Observaţi că de fiecare dată când se întâlnesc cei 8 mari bogaţi ai lumii, mii şi mii de oameni protestează pentru că ei văd care este scopul necurat al ălora şi nicidecum grija pentru statele care duc greul în spatele lor.
O ultimă întrebare... Cum de aţi reuşit să vă păstraţi sufletul tânăr şi mintea atât de limpede ?
Aoleeeo... , domnu’ Marcel , dac-aş putea să mai dau înapoi timpul, m-aş duce la şcolile din satul meu să le spun copiilor ce trebuie să facă pentru a ajunge în viaţă sănătoşi, la vârste rezonabile. Primul lucru pe care l-am moştenit din familie, poate şi pentru faptul că provin dintr-o familie amărâtă, a fost cumpătarea. Cumpătarea se impune în toate domeniile vieţii; şi în dragoste şi în mâncare şi în petrecere şi în muncă... Spre sfârşitul războiului, am fost în Cehoslovacia într-o localitate lângă Karlovi Vari. Lucram într-un tren -atelier de aviaţie, garat pe linie moartă, aproape de o lizieră de pădure şi am văzut comportamentul acela civilizat al oamenilor de acolo care în împrejurimi aveau terenuri pe care-şi desfăşurau munca agricolă. Am văzut alei, iar printre alei podeţe din beton. Veneau la oră fixă cu bicicletele la coliba lor din câmp, i-am văzut lucrând după ceas , iar la prânz, toţi mergeau să ia masa şi să se odihnească. Era o muncă extrem de organizată acolo! Culturile şi semănăturile lor parcă erau desenate pe nişte planşe, atât de frumos se vedeau. Şi nouă ne trebuie din nou ordine. Noi nu suntem vinovaţi, oamenii ăia au moştenit ordinea şi principiile sănătoase după secole de civilizaţie, noi am moştenit ceea ce a fost mai rău după secole de ocupaţie străină, hăituiţi fiind de imperiile care ne-au înconjurat şi care au dorit dintotdeauna dispariţia noastră . Revenind la mine, dac-am vrut să beau un pahar de băutură , am băut din munca mea , nu m-am îmbătat niciodată în 88 de ani şi să ştiţi că de multe ori mă gândesc cum de-am reuşit. N-am pus ţigara în gură, deşi suport cu plăcere fumul de ţigară. Îmbuibarea asta cu băutură, nopţile astea nedormite, toate concură la diminuarea ritmului de viaţă şi nu e bine. Acum sunt cam bolnav şi mi se pare că Dumnezeu m-a uitat pe-aicea, îmi doresc în fiecare seară să apuc să mă închin dimineaţă, Îi mulţumesc că m-a ţinut pe picioare aproape 90 de ani şi încerc să-mi depăn amintirile, dintre care o parte le-am şi scris într-un caiet...
’’.....Gheorghe Cuţuliga se naşte în Novaci, la poalele Munților Parâng, în casa oltenească a unei familii sărace, la data de 13 octombrie 1924. Pentru a putea beneficia de o educație bună, împreună cu fratele său au fost luați sub aripa ocrotitoare a familiei generalului Răduțescu – primul General-medic din Armata Română și, mai apoi, primul chirurg ortoped militar. Aceeași familie Răduțescu, cu câțiva ani mai devreme, a luat în grijă și pe Dumitru Brezulescu, figură marcantă în memoria Novaciului dar și a țării, care a reușit să îl impresioneze inclusiv pe Nicolae Iorga în special prin înfiinţarea, în dauna cămătarilor, a celei mai puternice bănci populare din România - „Gilortul”, alături de alte instituții precum şcoala (cu un program generos de burse), biblioteca, stațiunea Rânca etc.
Viața pentru Gheorghe Cuțuliga se vede de la început prin ochii unui copil de trupă încă de la vârsta de 12 ani, perioadă urmată de studiile în cadrul Liceului de Aviație de la Mediaș (unde, nefiind copil de militar, a intrat cu o dispensă semnată de generalul Paul Teodorescu - Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale și apoi Ministrul Aerului și Marinei). După terminarea facultății, acesta devine director al uneia dintre primele hidrocentrale ale României, fiind cel care duce la bun sfârșit întreaga operațiune de electrificare (pe gratis) a peste 40 de sate arondate centralei.
Locul de muncă stabil, de-a lungul a peste patru decenii, îi prilejuiește întâlniri cu personalitățile cele mai alese ale vremii, pe o axă a timpului care porneşte de la Gheorghe Tătărăscu şi ajunge la ambasadorul României la Paris din 1968 – Constantin Flitan. Astfel, Ioan Cantacuzino, Mareșalul Antonescu, regina Maria, Dumitru Brezulescu, Toma Ionescu, Spiru Haret, Alexandru Vlahuță, Petre Carp, Ionel Brătianu, Constantin Flitan, Paul Teodorescu (coleg de şcoală militară cu Charles de Gaulle şi medaliat cu Ordinul Legiunii de Onoare) și mulți alții. Inginerul Cuțuliga ni se înfățișează astăzi ca o personalitate-tezaur, desprinsă din tabloul efervescent al perioadei interbelice, un timp în care marii oameni ai vremii (politicieni, intelectuali, reprezentanți ai armatei, oameni de cultură etc) erau conectați cu toții într-o rețea invizibilă de contacte sociale cu valoare pozitivă. După cum şi dumnealui admite, s-a lipit de „oamenii care știu câte ceva” și își mărturisește o curiozitate înnăscută care l-a adus acolo unde se află astăzi. Grija, corectitudinea și bunătatea pe care le-a arătat fiecărui om intrat în viața sa i-au adus inginerului o recunoaștere socială demnă de invidiat. Ori de câte ori subiectul istorie este atins, domnul „Pridică” își etalează cu mândrie admirația pentru cele patru figuri istorice la care ține: Mareșalul Antonescu (patriotism și corectitudine promovate cu o mână de fier), Napoleon (forța gândirii la vârstă fragedă), Regina Maria (de mare delicateţe şi curaj, fără de care Tratatul de la Versailles ar fi intrat în criză pe frontierele româneşti) și Mihai Viteazul (unitatea spaţiului românesc).
În prezent, propria sa casă devine mărturie a dragostei pentru Novaci și pentru oamenii săi (fie ei născuți pe meleagurile gorjene, fie deveniți oameni ai locului prin atașament voit). Aici, vizitatorul poate găsi un muzeu privat, clădit prin perseverență și spirit colecționar, un loc unde pot fi descoperite adevărate nestemate: de la scrisori concepute pe frontul de la Stalingrad până la documente semnate de Regele Ferdinand sau Hitler; de la cele mai înalte distincții pe care oamenii armatei le puteau primi până la icoane din locații speciale; de la portul popular până la bocancii generalilor de la Cotul Donului (Stalingrad); de la cărți de istorie rare până la obiecte de mobilier ce aparțineau marilor personalități ale României interbelice și multe, multe altele. .....’’
Fragment dintr-un jurnal de practică realizat la Novaci de către un grup de studenţi ai Facultăţii de Sociologie din Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu