S-A TRAS GRANITA PESTE PRUT PENTRU SCHENGEN SI MERKEL!

S-a tras graniţă pe Prut pentru Schengen şi Merkel.

Legea privind Tratatul între Republica Moldova şi România privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 2010, a fost adoptată în prima lectură de către Parlamentul de la Chișinău. Proiectul de lege a fost susținut de 46 de deputați, relateză UNIMEDIA. Comuniștii și liberalii conduși de Mihai Ghimpu au criticat acest Tratat și s-au opus cu vehemență adoptării acestei legi organice. Parlamentul urmează să voteze Tratatul şi în a doua lectură pentru a putea fi considerat ratificat. Grăbit, în 2010, de dorinţa României de a adera la Schengen, tratatul de frontieră nu a apropiat însă Bucureştiul de zona liberei circulaţii în UE. Recunoaşterea implicită a consecinţelor tratatului Ribbentrop-Molotov prin tratatul de frontieră a fost principalul argument prin care Bucureştiul a amânat semnarea unui asemenea document, până în 2010. Aceasta este şi motivaţia neîncheierii unui tratat politic de bază cu Chişinăul. Nu trebuie sa punem graniţă între fraţi Tratatul (Tratatului cu România privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră) a fost contestat inca de la semnarea sa, in noiembrie 2010, de catre premierul Vlad Filat si ministrul Teodor Baconshi. S-a sugerat atunci la Chisinau ca ar fi ttrebuit semnat de demnitari de acelasi rang, pentru ca ulterior presedintele interimar Mihai Ghimpu sa considere ca trebuia semnat de presedintii celor doua state. Mihai Ghimpu a declarat, astazi, că prim-ministrul nu are dreptul să semneze tratate internaționale, ci doar șeful statului. Acest tratat de frontieră, potrivit liberalului, a fost semnat la indicația Federației Rusă. „Ce fel de regim de frontieră? Timp de 20 de ani ce nu era frontieră, ce sunt probleme? Parlamentul nu are drept să ratifice acest tratat deoarece este anticonstituțional. Dacă-l adoptați, eu o să-l contest la Curtea Constituțională”, a declarat acesta. „Noi nu trebuie să punem o graniță între frați. Ce o să spună succesorii noștri, că noi le-am spulberat o eventuală, viitoare, opțiune istorică care trebuie să o aibă neamul nostru românesc?”, a subliniat deputatul PL, Valeriu Munteanu. „Acest acord nu lasă loc pentru viitoare opțiune istorică a poporului românesc”, a mai spus Munteanu, citat de Timpul.md. Traian Băsescu declara în ianuarie 2010, la Chişinău, că România nu va semna niciodată un tratat care să redefinească frontiera dintre România şi Republica Moldova, dar a recunoscut necesitatea semnării unui tratat care sa vizeze regimul frontierei existente. "România este de acord să semneze un tratat sau un acord care să vizeze regimul frontierei existente, asa cum ea a fost mostenita de la Uniunea Sovietica, şi este necesar un astfel de tratat pentru a aduce modul de trecere a frontierei de către cetăţenii moldoveni către UE la standarde europene, care sunt mult mai avantajoase pentru cetăţenii Republicii Moldova", a subliniat atunci Băsescu. Comuniştii contestă acordul de cooperare militară Fracțiunea PCRM, la rândul său, susține că mai întâi trebuie să fie semnat un Acord de Frontieră cu România, de demarcare până la capăt a frontierei de stat a Republicii Moldova. Potrivit comuniștilor, acest tratat contravine intereselor RM. "Trei ani a stat pe raft acest tratat, nimănui nu i-a trebuit, dar abia acum a fost scos pentru ratificare. Comuniștii au participat la elaborarea documentului, dar am pus României condiții clare: semnarea în primul rând a acordului politic de prietenie și colaborare, a acordului privind frontiera de stat și apoi un tratat tehnic privind regimul de frontieră. România a refuzat deschis acest lucru”, a spus deputatul comunist Anatolie Gorilă. Anatolie Gorilă (PCRM): Trei ani a stat pe raft acest tratat, nimănui nu i-a trebuit, dar abia acum a fost scos pentru ratificare. Comuniștii au participat la elaborarea documentului, dar am pus României condiții clare: semnarea în primul rând a acordului politic de prietenie și colaborare, a acordului privind frontiera de stat și apoi un tratat tehnic privind regimul de frontieră. România a refuzat deschis acest lucru”. Protestele comunistilor au fost iscate mai cu seama de un alt documet ratificat de parlament, in aceeasi sedinta. Deputaţii au ratificat, tot în prima lectură, acordul interguvernamental privind cooperarea în domeniul militar semnat la 20 aprilie 2012 între ministrul Apărării Vitalie Marinuţa şi omologul său de atunci Gabriel Oprea. Comuniştii s-au declarat nemulţumiţi de acest acord şi au părăsit sala Parlamentului, în speranţa că şedinţa va fi oprită din lipsă de cvorum. Acordul în cauză a fost grav de comunişti care au declarat că ţara noastră este neutră şi astfel nu putem să cooperăm cu o ţară membră a NATO. „Voi pregătiţi o bază legală pentru aflarea pe teritoriul ţării noastre a unor trupe NATO care vor pune în pericol relaţia noastră cu regiunea transnistreană”, a declarat comunistul Grigore Petrenco. Acordul privind cooperarea militară va include domenii precum planificarea apărării, managementul resurselor umane, informaţii militare, activităţi medicale. Pentru punerea în aplicare a acordului este preconizată crearea unei Comisii militare mixte, care se va întruni anual. La fel acordul mai prevede instruirea personalului militar, furnizarea expertizei militare, modernizarea Armatei Naționale, ajustarea legislației privind Apărarea Națională, cercetare științifică și controlul și managementul spațiului aerian. Istoria unui tratat cu cântec Iniţiativa unui tratat moldo-român a venit din partea preşedintelui moldovean Mircea Snegur, însă a fost contestată de către omologul său român, Ion Iliescu, după o întrevedere între cei doi la Bucureşti la 19 iunie 1991, intr-o perioada in care se concepeau acorduri de uniune monetara intre Romania si Republica Moldova, in vederea unei potentiale uniri. În anul 1992, în contextul conflictului transnistrean, Chişinăul dorea un tratat politic de bază cu Bucureştiul pentru a contraargumenta speculaţia unei posibile uniri a Republicii Moldova cu România vehiculată de separatişii de la Tiraspol şi unele cercuri politice de la Moscova. Abia in 2000, dupa sapte ani de discutii, a fost parafat un tratat de parteneriat si colaborare, necesar pentru aderarea Romaniei la NATO. Nu a fost insa semnat, din cauza neintelegerilor. A urmat un nou impuls, in contextul aderarii Romaniei la UE si al relatiilor bune, initial, dinttre presedintii Basescu si Voronin. Numai ca atunci Chisinaul dorea atunci si un tratat de baza cu Romania, ideea pe care Bucurestiul o respingea. Cand a intervenit contextul aderarii la Schengen si venirea la putere a prooccidentalilor de la Chisinau, in iulie 2009, presedintele Basescu si-a revizuit pozitia de a nu semna un act prin care s-ar recunoaste tratatul Ribbentrop-Molotov. Apoi, in octombrie 2010, Angela Merkel a venit la Bucuresti si a sugerat ca semnarea tratatului de frontiera cu Chisinaul ar insemna un progres pentru UE in relatia cu vecinatatea estica si pentru aderarea Romaniei la Schengen. Acelasi lucru l+a transmis Merkel si la Chisinau, in 2012. "Am anunţat-o pe doamna cancelar (german Angela Merkel în cadrul vizitei de miercuri) că una dintre priorităţile acestei sesiuni de tomană-iarnă a Parlamentului este înaintarea spre ratificare şi votare a tratatului privind regimul de frontieră dintre (Republica) Moldova şi România", a declarat atunci, Marian Lupu, pe atunci presedintele Parlamentului de la Chisinau. Atitudinea cancelarului german a dus la nasterea unor speculatii privind sprijinirea intereselor Rusiei in Republica Moldova, in dauna celor romanesti. Tratatul de frontiera, nu este un document politic, ci unul preponderent tehnic şi stabileşte regimul juridic al frontierei, de la modul de marcare pe teren a frontierei, reglementarea problemelor referitoare la construirea de obiective comune la frontieră, întreţinerea frontierei, constituirea şi funcţionarea unei Comisii mixte pentru verificarea traseului frontierei de stat şi întreţinerea semnelor de frontieră, până la modul de folosire a apelor de frontieră, căilor ferate, şoselelor, precum şi a altor instalaţii de comunicaţii care traversează frontiera. Toate aceste aspecte sunt reglementate acum de la caz la caz, de către autorităţile locale şi Poliţia de Frontieră, în colaborare cu instituţiile omoloage din Republica Moldova.