Băsescu contracarat de Mate Andras (UDMR) privind „şantajul“ UDMR
Noul președinte al UDMR Cluj, Mata András-Levente, combate acuzele președintelui Traian Băsescu cu privire la aşa numitul „şantaj“ UDMR.
Mata András-LeventeMata András neagă afirmațiile președintelui cum că se va crea instabilitate politică dacă se face o reorganizare administrativă şi crede că aceste afirmaţii sunt "nedrepte".
"Sincer, nu-l înţeleg pe dl. preşedinte. UDMR, când a fost nevoie de asigurarea majorităţii pentru măsuri nepopulare, a fost prezent şi a respectat înţelegerea. Sunt ferm convins că este nedrept când spune acele lucruri despre UDMR. Eu aş răspunde afirmaţiilor lui Traian Băsescu printr-o întrebare: atunci când UDMR a militat pentru aderarea României la NATO şi UE tot şantaj a fost?", a declarat el pentru NewsIn.
Băsescu acuză UDMR de şantaj în problema reorganizării. „Am timp să reflectez toată vara“
Preşedintele Traian Băsescu a afirmat miercuri, la 10TV, pe tema reorganizării, că nu consideră corect ca un "partener care reprezintă o minoritate", respectiv UDMR, să blocheze evoluţia pozitivă a majorităţii "din interese etnice".
"Şantajul că vom crea instabilitate politică şi implicit aruncarea României în aer dacă faceţi o reorganizare administrativă care să-i ajute pe români poate avea limite. În mod categoric, limita se numeşte afectarea intereselor majorităţii", a mai spus preşedintele. (...) Eu am luat lovitura deciziilor UDMR în piept, dar am timp să reflectez toată vara care e soluţia, pentru că nu e corect ca de la interesele unei minorităţi şi sub şantajul creeării instabilităţii politice să sufere majoritatea", a spus el.
Dreapta judecata e principiul si izvorul artei scrisului. Horatiu,Satire si scrisori.
joi, 30 iunie 2011
TRAIAN BASESCU A LUAT UN CAP IN GURA DE LA MATE ANDRAS(UDMR) PRIVIND "SANTAJUL" UDMR!
MICHELLE SI BARACK OBAMA ,LA UN PAS DE DIVORT,DACA ACESTA MAI CANDIDEAZA!
Michelle Obama, Prima Doamna a SUA, si-a anuntat sotul, Barack Obama, ca va divorta de acesta daca mai candideaza la presedintie.
Michelle si Barack Obama, la un pas de divort
Michelle Obama este hotarata sa se mute la Chicaco impreuna cu fiicele sale departe de Barack Obama daca acesta va depune un al doilea mandat la functia de presedinte al SUA.
Familia Obama a pozat deseori intr-o familie fericita, desi dincolo de cortina, lucrurile nu sunt chiar asa.
Cei doi soti nu se afla la prima tentativa de divort. Michelle l-a mai avertisat pe Barack asupra controlului sau fata de bauturile alcoolice. La petreceri, sotul ei tinde sa bea mai mult decat este necesar, a afirmat Prima Doamna in diverse ocazii pentru The Enquirer.
Au mai existat zvonuri potrivit carora presedintele i-ar fi fost infidel sotiei sale. Pana in prezent nu au iesit la iveala detalii despre acest fapt, insa Michelle ar putea acoperi aceasta treaba cu presupusul motiv al divortului, noua candidatura a sotului ei la functia de presedinte al SUA. Un bun alibi pentru a ascunde problemele lor de casnicie.
De altfel, toate aceste zvonuri privind un posibil divort pot fi simple speculatii.
Michelle si Barack Obama, la un pas de divort
Michelle Obama este hotarata sa se mute la Chicaco impreuna cu fiicele sale departe de Barack Obama daca acesta va depune un al doilea mandat la functia de presedinte al SUA.
Familia Obama a pozat deseori intr-o familie fericita, desi dincolo de cortina, lucrurile nu sunt chiar asa.
Cei doi soti nu se afla la prima tentativa de divort. Michelle l-a mai avertisat pe Barack asupra controlului sau fata de bauturile alcoolice. La petreceri, sotul ei tinde sa bea mai mult decat este necesar, a afirmat Prima Doamna in diverse ocazii pentru The Enquirer.
Au mai existat zvonuri potrivit carora presedintele i-ar fi fost infidel sotiei sale. Pana in prezent nu au iesit la iveala detalii despre acest fapt, insa Michelle ar putea acoperi aceasta treaba cu presupusul motiv al divortului, noua candidatura a sotului ei la functia de presedinte al SUA. Un bun alibi pentru a ascunde problemele lor de casnicie.
De altfel, toate aceste zvonuri privind un posibil divort pot fi simple speculatii.
Etichete:
MICHELLE vs.BARACK OBAMA
miercuri, 29 iunie 2011
ISARESCU VA FI DOCTOR HONORIS CAUSA LA FACULTATEA UNDE A STUDIAT EBA!
Isărescu va fi Doctor Honorius Causa la facultatea unde a studiat EBA
Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), prof. univ. dr. Mugur Isărescu, va primi joi titlul de Doctor Honorius Causa al Universităţii Româno-Americane din Bucureşti, au anunţat reprezentanţii instituţiei.
Ceremonia de decernare a titlului va avea loc în Aula Magna a universităţii, începând cu ora 11.30.
Mugur Isărescu are 61 de ani şi este guvernator al BNR din septembrie 1990. Isărescu deţine în prezent 14 titluri ştiinţifice şi didactice, printre care nouă de Doctor Honorius Causa.
La Universitatea Româno-Americană din Bucureşti a studiat şi Elena Băsescu.
Ceremonia de decernare a titlului va avea loc în Aula Magna a universităţii, începând cu ora 11.30.
Mugur Isărescu are 61 de ani şi este guvernator al BNR din septembrie 1990. Isărescu deţine în prezent 14 titluri ştiinţifice şi didactice, printre care nouă de Doctor Honorius Causa.
La Universitatea Româno-Americană din Bucureşti a studiat şi Elena Băsescu.
Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), prof. univ. dr. Mugur Isărescu, va primi joi titlul de Doctor Honorius Causa al Universităţii Româno-Americane din Bucureşti, au anunţat reprezentanţii instituţiei.
Ceremonia de decernare a titlului va avea loc în Aula Magna a universităţii, începând cu ora 11.30.
Mugur Isărescu are 61 de ani şi este guvernator al BNR din septembrie 1990. Isărescu deţine în prezent 14 titluri ştiinţifice şi didactice, printre care nouă de Doctor Honorius Causa.
La Universitatea Româno-Americană din Bucureşti a studiat şi Elena Băsescu.
ANDREI PLESU TURNATORUL IN REGIMUL CEAUSIST SI SLUGA LUI BASESCU IL "ATACA",INJURANDU-I ADVERSARII!
Andrei Pleşu îl atacă pe Băsescu înjurându-i adversarii
Așa a trecut Andrei Pleșu prin toate guvernele.
Cine spunea că intelectualii preşedintelui României tac mâlc şi că nu iau atitudine împotriva modului grosolan în care Traian Băsescu a vorbit despre Regele Mihai?! Iată că unul dintre intelectualii Cotrocenilor - fost consilier al lui Băsescu - a ieşit la rampă cu un aşa-zis atac împotriva preşedintelui.
Cine a văzut pentru început doar titlul editorialului lui Andrei Pleşu din Adevărul de azi ("O dezamăgire ireversibilă") s-a gândit pe bună dreptate că în sfârşit clovnaticul intelectual s-a lepădat de Băsescu. Eroare! În realitate, Pleşu se preface - cu multă măiestrie, ce-i drept - că îl atacă pe fostul său şef pentru cuvintele grele pe care preşedintele le-a spus despre Regele Mihai în emisiunea de la B1 TV.
Fostul ministru de Externe îi trage pentru început un perdaf tandru lui Traian Băsescu (cam tot aşa de "dur" precum îşi ceartă bunicii nepoţii pentru că i-au ajutat să îşi care sacoşele de la piaţă) scriind despre cel căruia i-a fost consilier că este "singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie «jucător», nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să «combine» pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. «Simpatic»? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză". În fond, domnul Pleşu nu a spus vreun lucru extrem de curajos, nerostit până acum despre preşedintele Băsescu, şi nici nu l-a atacat pe ayatollahul PDL cu vreun subiect de forţă, Flota, casa din Mihăileanu, afacerea ALRO, casa Ioanei Băsescu, business-urile neclare ale doamnei Udrea sau afacerile cu armament ale lui "brother Mircea" de la Constanţa.
În mod absolut natural, pentru un "intelectual al lui Băsescu", după urecheala prietenoasă pe care i-o aplică locatarului de la Cotroceni, Pleşu trece la masacrarea adversarilor politici ai preşedintelui. Dându-i dreptate lui Băsescu, cum altfel! Despre Victor Ponta spune că-i un fel de răcan ceva mai răsărit, iar despre Crin Antonescu, că e doar un biet corist din corul bisericii. "Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură", scrie Andrei Pleşu despre cei doi lideri ai Opoziţiei.
Adept al metodei "bastonul şi morcovul", celebrul clevetitor, amator de dregătorii şi vorbe de duh, a simţit nevoia ca, după ce s-a burzuluit niţel (mai mult de formă, să fim serioşi) la nărăvaşul preşedinte al României, să-i ridice acestuia moralul, explicându-i că, nu-i aşa, chiar dacă el, alesul neamului, e oarecum nasol, nu-i bai, tot el e cel sortit să ne conducă destinele multă vreme de aici înainte, întrucât pe lângă nevolnica Opoziţie mai există şi nişte "haite de lătrători" care-l tot atacă pe Zeus de Cotroceni. "Din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie «în rol». Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut - şi are - noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură."
La sfârşitul textului din ziarul lui Patriciu, Andrei Pleşu dă măsura talentului său de culegator de scame, atunci când, printr-o modalitate extrem de ingenioasă, îi scuză pe ai săi confraţi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Mircea Mihăieş, pentru asurzitoarea tăcere a acestora care a urmat scandaloaselor declaraţii făcute de cititorul Raportului de Condamnare a Regimului Comunist despre Regele Mihai. "Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui «istorice», un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau", spune Pleşu, desigur cu precauţii infinite pentru a menaja naturelul simţitor al lui Băsescu. Mai pe româneşte spus, Andrei Pleşu îi albeşte pe "tăcătorii" de serviciu - de acum foştii monarhişti Liiceanu, Patapievici şi Mihăieş -, admonestându-l prieteneşte încă o dată pe Traian Băsescu. Căci, nu-i aşa, nu-i deloc indicat să te pui rău cu marinerul de la Cotroceni, prietenul lui Bercea Mondial şi al regelui Cioabă!
Lui Andrei Pleşu, toată gaşca îi face cu ochiul, filosoful caţaon răspunzând cu amândoi. Când cu stângul, când cu dreptul!
Cine a văzut pentru început doar titlul editorialului lui Andrei Pleşu din Adevărul de azi ("O dezamăgire ireversibilă") s-a gândit pe bună dreptate că în sfârşit clovnaticul intelectual s-a lepădat de Băsescu. Eroare! În realitate, Pleşu se preface - cu multă măiestrie, ce-i drept - că îl atacă pe fostul său şef pentru cuvintele grele pe care preşedintele le-a spus despre Regele Mihai în emisiunea de la B1 TV.
Fostul ministru de Externe îi trage pentru început un perdaf tandru lui Traian Băsescu (cam tot aşa de "dur" precum îşi ceartă bunicii nepoţii pentru că i-au ajutat să îşi care sacoşele de la piaţă) scriind despre cel căruia i-a fost consilier că este "singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie «jucător», nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să «combine» pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. «Simpatic»? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză". În fond, domnul Pleşu nu a spus vreun lucru extrem de curajos, nerostit până acum despre preşedintele Băsescu, şi nici nu l-a atacat pe ayatollahul PDL cu vreun subiect de forţă, Flota, casa din Mihăileanu, afacerea ALRO, casa Ioanei Băsescu, business-urile neclare ale doamnei Udrea sau afacerile cu armament ale lui "brother Mircea" de la Constanţa.
În mod absolut natural, pentru un "intelectual al lui Băsescu", după urecheala prietenoasă pe care i-o aplică locatarului de la Cotroceni, Pleşu trece la masacrarea adversarilor politici ai preşedintelui. Dându-i dreptate lui Băsescu, cum altfel! Despre Victor Ponta spune că-i un fel de răcan ceva mai răsărit, iar despre Crin Antonescu, că e doar un biet corist din corul bisericii. "Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură", scrie Andrei Pleşu despre cei doi lideri ai Opoziţiei.
Adept al metodei "bastonul şi morcovul", celebrul clevetitor, amator de dregătorii şi vorbe de duh, a simţit nevoia ca, după ce s-a burzuluit niţel (mai mult de formă, să fim serioşi) la nărăvaşul preşedinte al României, să-i ridice acestuia moralul, explicându-i că, nu-i aşa, chiar dacă el, alesul neamului, e oarecum nasol, nu-i bai, tot el e cel sortit să ne conducă destinele multă vreme de aici înainte, întrucât pe lângă nevolnica Opoziţie mai există şi nişte "haite de lătrători" care-l tot atacă pe Zeus de Cotroceni. "Din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie «în rol». Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut - şi are - noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură."
La sfârşitul textului din ziarul lui Patriciu, Andrei Pleşu dă măsura talentului său de culegator de scame, atunci când, printr-o modalitate extrem de ingenioasă, îi scuză pe ai săi confraţi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Mircea Mihăieş, pentru asurzitoarea tăcere a acestora care a urmat scandaloaselor declaraţii făcute de cititorul Raportului de Condamnare a Regimului Comunist despre Regele Mihai. "Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui «istorice», un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau", spune Pleşu, desigur cu precauţii infinite pentru a menaja naturelul simţitor al lui Băsescu. Mai pe româneşte spus, Andrei Pleşu îi albeşte pe "tăcătorii" de serviciu - de acum foştii monarhişti Liiceanu, Patapievici şi Mihăieş -, admonestându-l prieteneşte încă o dată pe Traian Băsescu. Căci, nu-i aşa, nu-i deloc indicat să te pui rău cu marinerul de la Cotroceni, prietenul lui Bercea Mondial şi al regelui Cioabă!
Lui Andrei Pleşu, toată gaşca îi face cu ochiul, filosoful caţaon răspunzând cu amândoi. Când cu stângul, când cu dreptul!
Cine spunea că intelectualii preşedintelui României tac mâlc şi că nu iau atitudine împotriva modului grosolan în care Traian Băsescu a vorbit despre Regele Mihai?! Iată că unul dintre intelectualii Cotrocenilor - fost consilier al lui Băsescu - a ieşit la rampă cu un aşa-zis atac împotriva preşedintelui.
Cine a văzut pentru început doar titlul editorialului lui Andrei Pleşu din Adevărul de azi ("O dezamăgire ireversibilă") s-a gândit pe bună dreptate că în sfârşit clovnaticul intelectual s-a lepădat de Băsescu. Eroare! În realitate, Pleşu se preface - cu multă măiestrie, ce-i drept - că îl atacă pe fostul său şef pentru cuvintele grele pe care preşedintele le-a spus despre Regele Mihai în emisiunea de la B1 TV.
Fostul ministru de Externe îi trage pentru început un perdaf tandru lui Traian Băsescu (cam tot aşa de "dur" precum îşi ceartă bunicii nepoţii pentru că i-au ajutat să îşi care sacoşele de la piaţă) scriind despre cel căruia i-a fost consilier că este "singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie «jucător», nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fără judecată. E inteligent, dar inteligenţa lui nu e a unui om de stat care ştie să «combine» pentru a reuşi, ci a unui băiat descurcăreţ, uşor cinic, repezit, sentimental când nu trebuie şi dur în versiune cazonă. «Simpatic»? Da, dar nu ca un om de lume, ci ca un comesean şugubăţ, umoral, practicant al veseliei de chermeză". În fond, domnul Pleşu nu a spus vreun lucru extrem de curajos, nerostit până acum despre preşedintele Băsescu, şi nici nu l-a atacat pe ayatollahul PDL cu vreun subiect de forţă, Flota, casa din Mihăileanu, afacerea ALRO, casa Ioanei Băsescu, business-urile neclare ale doamnei Udrea sau afacerile cu armament ale lui "brother Mircea" de la Constanţa.
În mod absolut natural, pentru un "intelectual al lui Băsescu", după urecheala prietenoasă pe care i-o aplică locatarului de la Cotroceni, Pleşu trece la masacrarea adversarilor politici ai preşedintelui. Dându-i dreptate lui Băsescu, cum altfel! Despre Victor Ponta spune că-i un fel de răcan ceva mai răsărit, iar despre Crin Antonescu, că e doar un biet corist din corul bisericii. "Traian Băsescu socoteşte că adversarii săi (Antonescu şi Ponta) sunt necopţi, prea fragezi pentru rolul pe care şi-l asumă. Aşa e. Ponta a ajuns general când abia era pregătit pentru gradul de căpitan, iar Antonescu a ajuns prim-solist când abia îşi începuse vocalizele de cântăreţ la strană sau în corul casei de cultură", scrie Andrei Pleşu despre cei doi lideri ai Opoziţiei.
Adept al metodei "bastonul şi morcovul", celebrul clevetitor, amator de dregătorii şi vorbe de duh, a simţit nevoia ca, după ce s-a burzuluit niţel (mai mult de formă, să fim serioşi) la nărăvaşul preşedinte al României, să-i ridice acestuia moralul, explicându-i că, nu-i aşa, chiar dacă el, alesul neamului, e oarecum nasol, nu-i bai, tot el e cel sortit să ne conducă destinele multă vreme de aici înainte, întrucât pe lângă nevolnica Opoziţie mai există şi nişte "haite de lătrători" care-l tot atacă pe Zeus de Cotroceni. "Din păcate, Băsescu nu reuşeşte nici el să fie «în rol». Putea fi un bun căpitan de vapor sau un bun manager de şcoală de ofiţeri, dar e depăşit de pălăria preşedinţiei, uriaşă pentru firea şi pregătirea lui. A avut - şi are - noroc, cu haitele de lătrători care îl atacă: atât de rudimentari, atât de porniţi, încât riscă să-i facă un portret de victimă. În loc să-i analizeze la rece faptele, să invite la luciditate publică, preferă să invite la emotivitate populistă şi răget. Înjuratul şi-a găsit înjurători pe măsură."
La sfârşitul textului din ziarul lui Patriciu, Andrei Pleşu dă măsura talentului său de culegator de scame, atunci când, printr-o modalitate extrem de ingenioasă, îi scuză pe ai săi confraţi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Mircea Mihăieş, pentru asurzitoarea tăcere a acestora care a urmat scandaloaselor declaraţii făcute de cititorul Raportului de Condamnare a Regimului Comunist despre Regele Mihai. "Ar fi multe de spus despre bilanţul preşedinţiei lui Traian Băsescu, singura măsură care contează când e vorba de un politician de vârf. Deocamdată, mă abţin. Dar îi fac, apropo de consideraţiile lui «istorice», un ultim reproş: a reuşit să pună într-o situaţie imposibilă câţiva oameni care îi sunt sincer fideli. A reuşit să-i determine să-şi sacrifice libertatea interioară, pentru a nu ridica piatra. Nu meritau", spune Pleşu, desigur cu precauţii infinite pentru a menaja naturelul simţitor al lui Băsescu. Mai pe româneşte spus, Andrei Pleşu îi albeşte pe "tăcătorii" de serviciu - de acum foştii monarhişti Liiceanu, Patapievici şi Mihăieş -, admonestându-l prieteneşte încă o dată pe Traian Băsescu. Căci, nu-i aşa, nu-i deloc indicat să te pui rău cu marinerul de la Cotroceni, prietenul lui Bercea Mondial şi al regelui Cioabă!
Lui Andrei Pleşu, toată gaşca îi face cu ochiul, filosoful caţaon răspunzând cu amândoi. Când cu stângul, când cu dreptul!
Etichete:
ANDREI PLESU
IOAN ADREICA,FOST SECRETAR DE STAT LA MINISTERUL LENUTEI DI'PLESCOI O ACUZA DE FRAUDA CU FONDURI EUROPENE!
Fost secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, audiat la DNA: ''Nu puteam semna nici un contract fără ca ministrul să ştie''
Fostul secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ioan Andreica, a fost audiat la DNA, ieri, timp de aproximativ trei ore, la ieşirea din sediul Direcţiei declarând că nu este vinovat şi că nu putea semna nici un contract „fără ca ministrul să ştie”. Ioan Andreica a fost audiat în dosarul în care preşedintele CJ Bistriţa, Liviu Rusu, şi vicepreşedintele CJ Bistriţa, Luca Iancu, sunt anchetaţi pentru deturnare de fonduri.
La ieşirea din sediul DNA, Andreica a declarat că se simte nevinovat, că procurorii anticorupţie nu ar avea probe împotriva lui şi că el nu putea semna contractele „fără ca ministrul să ştie”, el nefăcând nominalizări. În 2 iunie, DNA a făcut percheziţii la sediul Consiliului Judeţean (CJ) Bistriţa-Năsăud, sigilând birourile lui Liviu Rusu şi al lui Luca Iancu, ambii membri PDL, la locuinţa din Bistriţa a fostului secretar de stat în MDRT Ioan Andreica, precum şi la sediul Euroland SA, la care sunt acţionari acesta şi soţia secretarului general al PDL, Ioan Oltean. „Soţia lui Ioan Oltean e acţionar la firmă, dar, din câte ştiu, a anunţat că vrea să-şi vândă acţiunile”, a declarat atunci Ioan Andreica. Potrivit unor informaţii care apar pe site-ul www.infoconstruct.ro, SC Euroland 2002 SRL oferă management general pentru proiectele în instalaţii electrice 0,4-700 Kv, management general al proiectelor de parcuri eoliene (proiecte instalaţii electrice, vânzări echipamente centrale eoliene, realizare de instalaţii electrice 0,4-20 Kv, documentaţii pentru obţinere aviz tehnic, proiectare, montaj, întreţinere şi asistenţă tehnică pentru instalaţii electrice, linii electrice aeriene şi subterane, posturi de transformare aeriene şi subterane, racordări parcuri eoliene). Conform sursei citate, firma are atestat ANRE nr. G343/03.12.2010 şi 5304/11.02.2010.
Andreica, asociat în firma deputatului Ioan Oltean
În cea mai recentă declaraţie de avere a deputatului Ioan Oltean, postată pe site-ul Camerei Deputaţilor, apare faptul că acesta deţine o sută de acţiuni la SC Euroland Bistriţa, în valoare de zece mii de lei. Anul trecut, Ioan Andreica spunea, într-o emisiune televizată, că firma s-a transformat din SA în SRL. „Eu am părţi sociale. Nu mai sunt acţionar, a fost firmă pe acţiuni şi acum este SRL, deci sunt asociat, am părţi sociale. Nu deţin nici o funcţie de conducere. Sunt asociat cu doamna Oltean. (...) Este o firmă de proiectare şi execuţie”, declara Ioan Andreica în emisiunea respectivă. Potrivit declaraţiei sale de avere postată în 16 septembrie 2010 pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Ioan Andreica menţiona că este asociat la SC Euroland 2002 Bistriţa, având 73 de părţi sociale în valoare de 730 de lei, şi că director general al SC Euroland 2002 Bistriţa este soţia sa, Sorinica Andreica, iar aceasta a obţinut un venit de peste 39.000 de lei de la firma la care el a lucrat ca inginer proiectant, având un venit anual de 13.555 de lei. Totodată, în declaraţia de interese Andreica menţiona un număr de 15 contracte aflate în derulare, la vremea respectivă, încheiate cu primării din Bistriţa-Năsăud, Mureş şi Cluj, dar şi cu Electrica Transilvania Nord, în valoare totală de 1,3 milioane de lei. Majoritatea acestor contracte au fost obţinute prin achiziţie directă sau cerere de ofertă. Ioan Andreica a demisionat din funcţia de secretar de stat în MDRT în 13 septembrie 2010, fiind acuzat că ar fi favorizat primarii PSD şi PNL în ce priveşte proiectele finanţate de minister. Andreica a negat toate acuzaţiile şi a spus că, cel puţin în privinţa proiectelor privind alimentările cu apă, primarii PDL au primit de două ori mai mulţi bani decât ceilalţi. El a ocupat funcţia în perioada de secretar de stat în MDRT timp de aproximativ doi ani. Referitor la demisia sa, el spunea în 13 septembrie că nu a făcut-o de pe „o poziţie de război” cu ministrul Elena Udrea.
Fostul secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ioan Andreica, a fost audiat la DNA, ieri, timp de aproximativ trei ore, la ieşirea din sediul Direcţiei declarând că nu este vinovat şi că nu putea semna nici un contract „fără ca ministrul să ştie”. Ioan Andreica a fost audiat în dosarul în care preşedintele CJ Bistriţa, Liviu Rusu, şi vicepreşedintele CJ Bistriţa, Luca Iancu, sunt anchetaţi pentru deturnare de fonduri.
La ieşirea din sediul DNA, Andreica a declarat că se simte nevinovat, că procurorii anticorupţie nu ar avea probe împotriva lui şi că el nu putea semna contractele „fără ca ministrul să ştie”, el nefăcând nominalizări. În 2 iunie, DNA a făcut percheziţii la sediul Consiliului Judeţean (CJ) Bistriţa-Năsăud, sigilând birourile lui Liviu Rusu şi al lui Luca Iancu, ambii membri PDL, la locuinţa din Bistriţa a fostului secretar de stat în MDRT Ioan Andreica, precum şi la sediul Euroland SA, la care sunt acţionari acesta şi soţia secretarului general al PDL, Ioan Oltean. „Soţia lui Ioan Oltean e acţionar la firmă, dar, din câte ştiu, a anunţat că vrea să-şi vândă acţiunile”, a declarat atunci Ioan Andreica. Potrivit unor informaţii care apar pe site-ul www.infoconstruct.ro, SC Euroland 2002 SRL oferă management general pentru proiectele în instalaţii electrice 0,4-700 Kv, management general al proiectelor de parcuri eoliene (proiecte instalaţii electrice, vânzări echipamente centrale eoliene, realizare de instalaţii electrice 0,4-20 Kv, documentaţii pentru obţinere aviz tehnic, proiectare, montaj, întreţinere şi asistenţă tehnică pentru instalaţii electrice, linii electrice aeriene şi subterane, posturi de transformare aeriene şi subterane, racordări parcuri eoliene). Conform sursei citate, firma are atestat ANRE nr. G343/03.12.2010 şi 5304/11.02.2010.
Andreica, asociat în firma deputatului Ioan Oltean
În cea mai recentă declaraţie de avere a deputatului Ioan Oltean, postată pe site-ul Camerei Deputaţilor, apare faptul că acesta deţine o sută de acţiuni la SC Euroland Bistriţa, în valoare de zece mii de lei. Anul trecut, Ioan Andreica spunea, într-o emisiune televizată, că firma s-a transformat din SA în SRL. „Eu am părţi sociale. Nu mai sunt acţionar, a fost firmă pe acţiuni şi acum este SRL, deci sunt asociat, am părţi sociale. Nu deţin nici o funcţie de conducere. Sunt asociat cu doamna Oltean. (...) Este o firmă de proiectare şi execuţie”, declara Ioan Andreica în emisiunea respectivă. Potrivit declaraţiei sale de avere postată în 16 septembrie 2010 pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Ioan Andreica menţiona că este asociat la SC Euroland 2002 Bistriţa, având 73 de părţi sociale în valoare de 730 de lei, şi că director general al SC Euroland 2002 Bistriţa este soţia sa, Sorinica Andreica, iar aceasta a obţinut un venit de peste 39.000 de lei de la firma la care el a lucrat ca inginer proiectant, având un venit anual de 13.555 de lei. Totodată, în declaraţia de interese Andreica menţiona un număr de 15 contracte aflate în derulare, la vremea respectivă, încheiate cu primării din Bistriţa-Năsăud, Mureş şi Cluj, dar şi cu Electrica Transilvania Nord, în valoare totală de 1,3 milioane de lei. Majoritatea acestor contracte au fost obţinute prin achiziţie directă sau cerere de ofertă. Ioan Andreica a demisionat din funcţia de secretar de stat în MDRT în 13 septembrie 2010, fiind acuzat că ar fi favorizat primarii PSD şi PNL în ce priveşte proiectele finanţate de minister. Andreica a negat toate acuzaţiile şi a spus că, cel puţin în privinţa proiectelor privind alimentările cu apă, primarii PDL au primit de două ori mai mulţi bani decât ceilalţi. El a ocupat funcţia în perioada de secretar de stat în MDRT timp de aproximativ doi ani. Referitor la demisia sa, el spunea în 13 septembrie că nu a făcut-o de pe „o poziţie de război” cu ministrul Elena Udrea.
Etichete:
ELENA UDREA
marți, 28 iunie 2011
BOCUL LUI BASESCU:REORGANIZAREA INCEPE DUPA PRELUAREA PRIMARIILOR!
|
Etichete:
EMIL BOC
luni, 27 iunie 2011
INTERVIU CU PROF.DR.IOAN BOLOVAN:ESTE REGRETABIL CA MAGHIARII NU POT SA VADA SI PARTEA PLINA A TRATATULUI DE LA TRIANON!
Un interviu cu Prof. dr. Ioan Bolovan
"Este regretabil că maghiarii nu pot să vadă şi partea plină a Tratatului de la Trianon"
„Celor mai mulți lideri politici şi elitei culturale maghiare nu le pasă prea mult de sensibilităţile populaţiei românești, majoritare”
Am văzut recent la Londra, dar și pe străzi din orașe românești, o inscripție: „Moarte Trianonului”. Ar fi posibil să se rescrie istoria, ținând seama că a existat totuși o încercare parțial reușită: Diktatul de la Viena, din 1940? Ne putem aștepta la un nou diktat, de data asta mai blând, „de catifea”?
Este regretabil, pe de o parte, faptul că nici azi, după mai bine de nouă decenii, maghiarii nu pot să vadă şi partea plină a Tratatului de la Trianon: restabilirea unui stat naţional maghiar independent, ceea ce nu mai avuseră maghiarii de la prăbuşirea regatului Ungaria la 1526. Apoi, este regretabil, pe de altă parte, că majoritatea maghiarilor „euro-atlantici” de azi, care clamează dreptul la identitate naţională şi chiar autonomia deplină pe criterii etnice, nu pot să accepte că, la 1918, popoarele asuprite din Austro-Ungaria, care din punct de vedere statistic erau mai numeroase decât germanii şi ungurii, au cerut şi şi-au câştigat aceste drepturi prin aplicarea celebrelor puncte wilsoniene, între care şi dreptul la autodeterminare lansat de preşedintele SUA, Woodrow Wilson. Personal nu cred că, din punctul de vedere al dreptului şi relaţiilor internaționale, azi ar mai fi posibil un nou Dictat de la Viena, cu toate consecinţele funeste pe care acesta le-a avut. Eu mă tem însă de altceva: de lipsa de viziune şi de responsabilitate din partea clasei politice din România, în special a celei aflate acum la conducerea ţării, care ar putea antrena în viitor efecte care să însemne pentru mulţi români o „reeditare” simbolică a nefastului Dictat.
Sunt 20 de ani de când politicienii români de toate culorile joacă „la nemurire” ceardașul „pe date și pe luate”, lucru care a făcut din România țara cea mai liberală din UE în materie de minorități etnice. Cu ce consecințe?
Sunt de acord că, de 20 de ani, România a făcut progrese mari pe calea acordării de drepturi minorităţilor naţionale, cum nicăieri nu se regăsesc în UE (de la reprezentarea politică, până la păstrarea indentităţii culturale), uneori cu „alocări” bugetare care depăşesc contribuţia financiară a acestor minorităţi la bugetul ţării, şi nu trebuie să regretăm deloc că am fost toleranţi. Un exemplu minor: dacă vă uitaţi peste lista editurilor, revistelor şi a cărţilor finanţate cu bani publici de către Ministerul Culturii în ultimii ani, veţi observa lesne că editurile şi titlurile subvenţionate, aparţinând comunităţii maghiare, au o pondere de circa 5-6 ori mai mare decât ponderea maghiarilor în ansamblul populaţiei României! Aceasta înseamnă, printre altele, că editurile şi cărţile româneşti au fost vizibil subfinanţate. Să fie la mijloc slaba calitate a editurilor şi lucrărilor româneşti propuse spre finanţare? Am mari rezerve! Aceste aspecte sunt doar o consecinţă parţială a faptului că UDMR s-a aflat la guvernare atât de mulţi ani!
„Dacă am avea un sistem politic cu două partide şi un parlament bicameral, cu maximum 250 de deputaţi şi senatori, nu ar mai fi nevoie de voturile UDMR pentru a trece o lege sau alta!”
Liderii maghiari așa-zis „moderați” au înaintat pas cu pas spre țelul lor suprem: autonomia teritorială pe criterii etnice. Este un avans pe care maghiarii din Slovacia, de exemplu, nici nu-l visează. De ce credeți că au închis ochii politicienii români, deși li s-a atras deseori atenția asupra riscurilor?
Cred că aici putem vorbi de sindromul „Mioriţa”. Politicienii români au fost conştienţi de ceea ce ni se va întâmpla, dar au au preferat să adopte resemnarea faţă de această tactică a „paşilor mărunţi” (dar siguri şi constanţi), pe care majoritatea liderilor maghiari au promovat-o. De ce s-au complăcut în această „moarte mioritică sigură” politicienii noştri, indiferent de culoarea politică? Din dorinţa de a se afla şi ei la putere pentru un ciclu electoral sau din neputinţa de a obţine o majoritate parlamentară. Aici văd eu vulnerabilitatea clasei politice româneşti postdecembriste, fripturismul multor lideri politici. Dacă am avea un sistem politic bipartidist (un partid mare de stânga, altul mare de dreapta), precum şi un parlament bicameral cu maximum 250 de deputaţi şi senatori – dincolo de efectele economice benefice – nu ar mai fi nevoie de şantajul, sau, mai direct spus, de voturile UDMR pentru a trece o lege sau alta!
Nu-i de mirare că asistăm acum la decontul politicii românești laxe și lașe. Credeți că politicienii interbelici ar fi fost mai performanți, dacă ar fi fost puși în postura celor din ultimii 20 de ani?
Politicienii din perioada interbelică, ajutaţi de regele Carol al II-lea, au asistat neputincioşi la prăbuşirea României Mari, realitate statală creată cu atâtea sacrificii de generaţia de politicieni cu adevărat mari de până la 1918. Prin comparație, și politicienii de după 1989 s-au jucat cu viitorul României și al românilor. S-a mai întâmplat acest lucru și ne gândim cu rușine la împrejurările în care alte instituții ale României interbelice, pe care par a le copia cele de azi, se retrăgeau din teritorii românești cu coada între picioare, lăsând pradă criminalilor hortiști și sovietici milioane de români.
Împărțirea administrativă susținută de UDMR amintește dureros de pumnalul înfipt în inima Transilvaniei, în 1940. De ce credeți că nu și-au pus această problemă liderii maghiari? Nu le pasă de sensibilitățile românilor?
Înclin să cred (având în vedere şi ce s-a întâmplat recent la Cluj-Napoca, în legătură cu plăcuţa de pe statuia regelui Matei Corvin, conţinând citatul marelui istoric Nicolae Iorga) că liderilor politici şi elitei culturale maghiare nu le pasă prea mult de sensibilităţile populaţiei majoritare. Le ignoră deliberat sau, poate, uneori chiar doresc să le provoace. În secolul în care trăim, în România, dar nu numai, este urgent necesar să asigurăm o deplasare a accentului conceptului de toleranţă dinspre social-politic, spre sfera relaţiilor interumane, pentru că în secolul al XXI-lea conceptul de toleranţă se dovedeşte insuficient, limitat. Astfel, e nevoie de o trecere de la coexistenţa tolerantă a majorităţii cu minorităţile, inclusiv cu magharii, la o colaborare activă (mutaţia cea mai semnificativă trebuie să fie înlocuirea expresiei “Eu tolerez...” cu cea “Eu respect”).
„Legea Minorităților nu trebuie să fie adoptată”
Cum privesc ardelenii aceste mișcări de pe scena politică dâmbovițeană?
În discuţiile private, nu am putut să nu remarc, mai cu seamă la persoanele vârstnice, o oarecare îngrijorare faţă de subiectul reorganizării administrative a României, în strânsă legătură cu posibile conotaţii etnice ale trasării viitoarelor limite ale unităţilor administrative. Chiar între membrii familiei mele există persoane care au cunoscut tragedia refugierii din Cluj după dictatul de la Viena. Pentru ei mai sunt proaspete unele amintiri dureroase şi nu pot să nu aibă teamă faţă de ceea ce poate face o reorganizare administrativă pripită, făcută şi sub ameninţarea şantajului...
Politica revizionistă maghiară se duce pe multiple planuri: prin instrumentele Budapestei, prin punerea în paranteze a statului român în centrul țării, prin liderii UDMR din guvern și din județe etc. Credeți că au politicienii români cunoștință de toate aceste sabotaje ale statului național?
Am convingerea că politicienii români (indiferent cărui partid aparţin), cei puţini la număr care pot lua sau influenţa deciziile, au şi au avut cunoştinţă de toate acestea. Nu au vrut sau nu au putut să acţioneze, în sensul îndreptării acestor lucruri de care pomeniţi, din motive ce ţin fie de propria slăbiciune, individuală sau mioritică, fie de faptul că interesele personale, economice de regulă, sunt transpartinice (corb la corb nu-și scoate ochii, ziceau parcă bătrânii noştri!).
Guvernul este gata să-și asume răspunderea pentru Legea Minorităților, în speranța că-i va îmblânzi pe liderii UDMR, și nu se vor retrage de la guvernare. Cât de periculoasă pentru stat este această lege?
Nu cred că mai avem nevoie de o nouă lege, aplicarea legislaţiei în vigoare este suficientă pentru oricare minoritate, inclusiv cea maghiară, să-şi exprime şi să-şi păstreze identitatea culturală. Pe de altă parte, noi, românii, avem obiceiul să scoatem repede o lege, să facem uşor un comitet, şi aşa să îngropăm definitiv un subiect, ducându-l în derizoriu prin regulamente și metodologii de aplicare care se bat cap în cap cu legea. Dar mă tem că actualul act normativ, Legea Minorităților, nu ar avea aceeaşi soartă, de aceea spun că nu trebuie să fie adoptată. Majoritatea oficialilor UE, care au vizitat România de 20 de ani încoace, dar mai ales actele oficiale ale instituţiilor europene au remarcat pozitiv ceea ce s-a făcut în ţara noastră în materie de minorităţi şi nu ne impun nici o lege nouă!
„Dacă ies în stradă patru-cinci sute de mii de maghiari, poate vor învăţa și românii că trebuie să iasă şi ei în stradă și să meargă la vot”
Extremistul Tamas Sandor, groful șef pe județul Covasna, la unison cu Kelemen Hunor, șeful său de partid, a declarat că maghiarimea va ieși în stradă, dacă PDL nu acceptă așa-zisul „Ținut secuiesc”. Tot el a strâns semnături pentru evacuarea poligonului de trageri și implicit a unității Armatei Române din Sfântu Gheorghe... Cum comentați?
Pretenţia domnului Tamas Sándor privind evacuarea armatei este una deplasată şi cred că nici etnicii maghiari de acolo, încadraţi în armata română şi care trebuie să-şi întreţină cu un venit familiile lor, nu sunt foarte încântaţi de această solicitare fantezistă. Cât priveşte „ameninţarea” că se va ieşi în stradă, abia aştept şi eu să mai văd în stradă câteva sute de mii de demonstranţi, fiindcă bravii lideri de sindicat din toată România nu au reuşit să adune în Bucureşti, pe străzi, o sută de mii de nemulţumiţi de măsurile de austeritate luate în ultimii ani de guvernanţi (între care se află şi udemerişti). Dacă ies în stradă patru-cinci sute de mii de maghiari, poate vor învăţa și românii, în anii următori, că trebuie să iasă şi ei în stradă, să meargă la vot şi să aleagă pe cine cred că este mai potrivit să le reprezinte interesele, sau să-i sancţioneze pe cei care i-au minţit sau trădat.
Sunt comentatori care avertizează că statul român este într-un mare pericol, cum n-a mai fost după 1989. Cum răspundeți?
Este adevărat că, pentru a rămâne la putere, guvernanţii sunt gata să facă concesii periculoase. Personal cred că statul român e pe marginea prăpastiei nu numai din cauza UDMR şi a Budapestei, dar şi din cauza corupţiei care a ajuns la cote nemaiîntâlnite în istoria românilor (nici măcar pe vremea fanarioţilor!). Corupţia a ajuns să fie percepută de mai toţi românii ca o plagă extinsă la nivelul tuturor structurilor politico-administrative. Se extinde şi ne subminează siguranţa naţională. Pentru cei din afară, care ne doresc colapsul, va fi floare la ureche să pună doar degetul şi să împingă în prăpastie statul român, subminat în primul rând din interior, de către ai noştri!(Preluare din revista Formula AS)
Profesorul Ion Bolovan este profesor universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca si îi puteți scrie la email: bolovani@yahoo.com
"Este regretabil că maghiarii nu pot să vadă şi partea plină a Tratatului de la Trianon"
„Celor mai mulți lideri politici şi elitei culturale maghiare nu le pasă prea mult de sensibilităţile populaţiei românești, majoritare”
Am văzut recent la Londra, dar și pe străzi din orașe românești, o inscripție: „Moarte Trianonului”. Ar fi posibil să se rescrie istoria, ținând seama că a existat totuși o încercare parțial reușită: Diktatul de la Viena, din 1940? Ne putem aștepta la un nou diktat, de data asta mai blând, „de catifea”?
Este regretabil, pe de o parte, faptul că nici azi, după mai bine de nouă decenii, maghiarii nu pot să vadă şi partea plină a Tratatului de la Trianon: restabilirea unui stat naţional maghiar independent, ceea ce nu mai avuseră maghiarii de la prăbuşirea regatului Ungaria la 1526. Apoi, este regretabil, pe de altă parte, că majoritatea maghiarilor „euro-atlantici” de azi, care clamează dreptul la identitate naţională şi chiar autonomia deplină pe criterii etnice, nu pot să accepte că, la 1918, popoarele asuprite din Austro-Ungaria, care din punct de vedere statistic erau mai numeroase decât germanii şi ungurii, au cerut şi şi-au câştigat aceste drepturi prin aplicarea celebrelor puncte wilsoniene, între care şi dreptul la autodeterminare lansat de preşedintele SUA, Woodrow Wilson. Personal nu cred că, din punctul de vedere al dreptului şi relaţiilor internaționale, azi ar mai fi posibil un nou Dictat de la Viena, cu toate consecinţele funeste pe care acesta le-a avut. Eu mă tem însă de altceva: de lipsa de viziune şi de responsabilitate din partea clasei politice din România, în special a celei aflate acum la conducerea ţării, care ar putea antrena în viitor efecte care să însemne pentru mulţi români o „reeditare” simbolică a nefastului Dictat.
Sunt 20 de ani de când politicienii români de toate culorile joacă „la nemurire” ceardașul „pe date și pe luate”, lucru care a făcut din România țara cea mai liberală din UE în materie de minorități etnice. Cu ce consecințe?
Sunt de acord că, de 20 de ani, România a făcut progrese mari pe calea acordării de drepturi minorităţilor naţionale, cum nicăieri nu se regăsesc în UE (de la reprezentarea politică, până la păstrarea indentităţii culturale), uneori cu „alocări” bugetare care depăşesc contribuţia financiară a acestor minorităţi la bugetul ţării, şi nu trebuie să regretăm deloc că am fost toleranţi. Un exemplu minor: dacă vă uitaţi peste lista editurilor, revistelor şi a cărţilor finanţate cu bani publici de către Ministerul Culturii în ultimii ani, veţi observa lesne că editurile şi titlurile subvenţionate, aparţinând comunităţii maghiare, au o pondere de circa 5-6 ori mai mare decât ponderea maghiarilor în ansamblul populaţiei României! Aceasta înseamnă, printre altele, că editurile şi cărţile româneşti au fost vizibil subfinanţate. Să fie la mijloc slaba calitate a editurilor şi lucrărilor româneşti propuse spre finanţare? Am mari rezerve! Aceste aspecte sunt doar o consecinţă parţială a faptului că UDMR s-a aflat la guvernare atât de mulţi ani!
„Dacă am avea un sistem politic cu două partide şi un parlament bicameral, cu maximum 250 de deputaţi şi senatori, nu ar mai fi nevoie de voturile UDMR pentru a trece o lege sau alta!”
Liderii maghiari așa-zis „moderați” au înaintat pas cu pas spre țelul lor suprem: autonomia teritorială pe criterii etnice. Este un avans pe care maghiarii din Slovacia, de exemplu, nici nu-l visează. De ce credeți că au închis ochii politicienii români, deși li s-a atras deseori atenția asupra riscurilor?
Cred că aici putem vorbi de sindromul „Mioriţa”. Politicienii români au fost conştienţi de ceea ce ni se va întâmpla, dar au au preferat să adopte resemnarea faţă de această tactică a „paşilor mărunţi” (dar siguri şi constanţi), pe care majoritatea liderilor maghiari au promovat-o. De ce s-au complăcut în această „moarte mioritică sigură” politicienii noştri, indiferent de culoarea politică? Din dorinţa de a se afla şi ei la putere pentru un ciclu electoral sau din neputinţa de a obţine o majoritate parlamentară. Aici văd eu vulnerabilitatea clasei politice româneşti postdecembriste, fripturismul multor lideri politici. Dacă am avea un sistem politic bipartidist (un partid mare de stânga, altul mare de dreapta), precum şi un parlament bicameral cu maximum 250 de deputaţi şi senatori – dincolo de efectele economice benefice – nu ar mai fi nevoie de şantajul, sau, mai direct spus, de voturile UDMR pentru a trece o lege sau alta!
Nu-i de mirare că asistăm acum la decontul politicii românești laxe și lașe. Credeți că politicienii interbelici ar fi fost mai performanți, dacă ar fi fost puși în postura celor din ultimii 20 de ani?
Politicienii din perioada interbelică, ajutaţi de regele Carol al II-lea, au asistat neputincioşi la prăbuşirea României Mari, realitate statală creată cu atâtea sacrificii de generaţia de politicieni cu adevărat mari de până la 1918. Prin comparație, și politicienii de după 1989 s-au jucat cu viitorul României și al românilor. S-a mai întâmplat acest lucru și ne gândim cu rușine la împrejurările în care alte instituții ale României interbelice, pe care par a le copia cele de azi, se retrăgeau din teritorii românești cu coada între picioare, lăsând pradă criminalilor hortiști și sovietici milioane de români.
Împărțirea administrativă susținută de UDMR amintește dureros de pumnalul înfipt în inima Transilvaniei, în 1940. De ce credeți că nu și-au pus această problemă liderii maghiari? Nu le pasă de sensibilitățile românilor?
Înclin să cred (având în vedere şi ce s-a întâmplat recent la Cluj-Napoca, în legătură cu plăcuţa de pe statuia regelui Matei Corvin, conţinând citatul marelui istoric Nicolae Iorga) că liderilor politici şi elitei culturale maghiare nu le pasă prea mult de sensibilităţile populaţiei majoritare. Le ignoră deliberat sau, poate, uneori chiar doresc să le provoace. În secolul în care trăim, în România, dar nu numai, este urgent necesar să asigurăm o deplasare a accentului conceptului de toleranţă dinspre social-politic, spre sfera relaţiilor interumane, pentru că în secolul al XXI-lea conceptul de toleranţă se dovedeşte insuficient, limitat. Astfel, e nevoie de o trecere de la coexistenţa tolerantă a majorităţii cu minorităţile, inclusiv cu magharii, la o colaborare activă (mutaţia cea mai semnificativă trebuie să fie înlocuirea expresiei “Eu tolerez...” cu cea “Eu respect”).
„Legea Minorităților nu trebuie să fie adoptată”
Cum privesc ardelenii aceste mișcări de pe scena politică dâmbovițeană?
În discuţiile private, nu am putut să nu remarc, mai cu seamă la persoanele vârstnice, o oarecare îngrijorare faţă de subiectul reorganizării administrative a României, în strânsă legătură cu posibile conotaţii etnice ale trasării viitoarelor limite ale unităţilor administrative. Chiar între membrii familiei mele există persoane care au cunoscut tragedia refugierii din Cluj după dictatul de la Viena. Pentru ei mai sunt proaspete unele amintiri dureroase şi nu pot să nu aibă teamă faţă de ceea ce poate face o reorganizare administrativă pripită, făcută şi sub ameninţarea şantajului...
Politica revizionistă maghiară se duce pe multiple planuri: prin instrumentele Budapestei, prin punerea în paranteze a statului român în centrul țării, prin liderii UDMR din guvern și din județe etc. Credeți că au politicienii români cunoștință de toate aceste sabotaje ale statului național?
Am convingerea că politicienii români (indiferent cărui partid aparţin), cei puţini la număr care pot lua sau influenţa deciziile, au şi au avut cunoştinţă de toate acestea. Nu au vrut sau nu au putut să acţioneze, în sensul îndreptării acestor lucruri de care pomeniţi, din motive ce ţin fie de propria slăbiciune, individuală sau mioritică, fie de faptul că interesele personale, economice de regulă, sunt transpartinice (corb la corb nu-și scoate ochii, ziceau parcă bătrânii noştri!).
Guvernul este gata să-și asume răspunderea pentru Legea Minorităților, în speranța că-i va îmblânzi pe liderii UDMR, și nu se vor retrage de la guvernare. Cât de periculoasă pentru stat este această lege?
Nu cred că mai avem nevoie de o nouă lege, aplicarea legislaţiei în vigoare este suficientă pentru oricare minoritate, inclusiv cea maghiară, să-şi exprime şi să-şi păstreze identitatea culturală. Pe de altă parte, noi, românii, avem obiceiul să scoatem repede o lege, să facem uşor un comitet, şi aşa să îngropăm definitiv un subiect, ducându-l în derizoriu prin regulamente și metodologii de aplicare care se bat cap în cap cu legea. Dar mă tem că actualul act normativ, Legea Minorităților, nu ar avea aceeaşi soartă, de aceea spun că nu trebuie să fie adoptată. Majoritatea oficialilor UE, care au vizitat România de 20 de ani încoace, dar mai ales actele oficiale ale instituţiilor europene au remarcat pozitiv ceea ce s-a făcut în ţara noastră în materie de minorităţi şi nu ne impun nici o lege nouă!
„Dacă ies în stradă patru-cinci sute de mii de maghiari, poate vor învăţa și românii că trebuie să iasă şi ei în stradă și să meargă la vot”
Extremistul Tamas Sandor, groful șef pe județul Covasna, la unison cu Kelemen Hunor, șeful său de partid, a declarat că maghiarimea va ieși în stradă, dacă PDL nu acceptă așa-zisul „Ținut secuiesc”. Tot el a strâns semnături pentru evacuarea poligonului de trageri și implicit a unității Armatei Române din Sfântu Gheorghe... Cum comentați?
Pretenţia domnului Tamas Sándor privind evacuarea armatei este una deplasată şi cred că nici etnicii maghiari de acolo, încadraţi în armata română şi care trebuie să-şi întreţină cu un venit familiile lor, nu sunt foarte încântaţi de această solicitare fantezistă. Cât priveşte „ameninţarea” că se va ieşi în stradă, abia aştept şi eu să mai văd în stradă câteva sute de mii de demonstranţi, fiindcă bravii lideri de sindicat din toată România nu au reuşit să adune în Bucureşti, pe străzi, o sută de mii de nemulţumiţi de măsurile de austeritate luate în ultimii ani de guvernanţi (între care se află şi udemerişti). Dacă ies în stradă patru-cinci sute de mii de maghiari, poate vor învăţa și românii, în anii următori, că trebuie să iasă şi ei în stradă, să meargă la vot şi să aleagă pe cine cred că este mai potrivit să le reprezinte interesele, sau să-i sancţioneze pe cei care i-au minţit sau trădat.
Sunt comentatori care avertizează că statul român este într-un mare pericol, cum n-a mai fost după 1989. Cum răspundeți?
Este adevărat că, pentru a rămâne la putere, guvernanţii sunt gata să facă concesii periculoase. Personal cred că statul român e pe marginea prăpastiei nu numai din cauza UDMR şi a Budapestei, dar şi din cauza corupţiei care a ajuns la cote nemaiîntâlnite în istoria românilor (nici măcar pe vremea fanarioţilor!). Corupţia a ajuns să fie percepută de mai toţi românii ca o plagă extinsă la nivelul tuturor structurilor politico-administrative. Se extinde şi ne subminează siguranţa naţională. Pentru cei din afară, care ne doresc colapsul, va fi floare la ureche să pună doar degetul şi să împingă în prăpastie statul român, subminat în primul rând din interior, de către ai noştri!(Preluare din revista Formula AS)
Profesorul Ion Bolovan este profesor universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca si îi puteți scrie la email: bolovani@yahoo.com
Etichete:
TRATATUL DE LA TRIANON
REGIZORUL SORIN ILIESIU II SOLICITA LUI TRAIAN BASESCU SA-SI DEA DEMISIA!
Acuzându-l de fariseism pe preşedinte
Regizorul Sorin Ilieşiu, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului, îi cere demisia preşedintelui Băsescu căruia îi impută "minciuna, incultura, fariseismul, vulgaritatea", dar şi "emascularea condamnării comunismului" prin ultimele declaraţii despre Rege.
Într-o scrisoare deschisă adresată lui Traian Băsescu, Ilieşiu îi cere încă din primul rând demisia. "Domnului Traian Băsescu, preşedintele României. Demisia! Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie. Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare", scrie Ilieşiu.
El explică că "paharul" relelor făcute de Băsescu "s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii" despre Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care Băsescu a numit-o, spune Ilieşiu, "invadare", sintagmă ce "batjocoreşte unitatea şi integritatea naţională" pe care Băsescu a jurat solemn să le apere.
Ilieşiu îl acuză de ipocrizie pe Băsescu şi de faptul că nici nu a citit raportul de condamnare a comunsimului pe care şi l-a asumat în numele statului român. "Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât. Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur - pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet - un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial. Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. (...) Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului - aşa cum v-am cerut - să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs", îi scrie Ilieşiu lui Băsescu.
"Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală", adaugă intelectualul.
Ilieşiu îi impută lui Băsescu şi că este părtaş la îngroparea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. "Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi renumit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc", mai scrie el.
Sorin Ilieşiu îi mai reproşează şefului statului că nu respinge declaraţiile revizioniste ale extremiştilor maghiari. "Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evalvie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi - aşa cum v-am cerut - Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European", se mai arată în scrisoarea lui Ilieşiu.
"V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei Deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o. Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv de siguranţă naţională", mai acuză Ilieşiu.
Fostul disident comunist face câteva aprecieri şi despre implicarea lui Băsescu în Guvern şi politica internă. "Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României. V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios", se mai arată în scrisoarea semnată de Ilieşiu.
"Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum - fiind chiar comandant de navă - nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor. Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos. Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs", îi mai scrie regizorul lui Traian Băsescu.
Sorin Ilieşiu se aşteaptă la represalii în urma acestei scrisori. "Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor să mă iar celor de la serviciile secrete să mă , pentru a nu genera ", susţine acesta. Ilieşiu adaugă că pentru a nu se crede că ceea ce i-a scriu ar fi "sarcină de partid", anunţă că tocmai şi-a dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Ilieşiu îşi încheie scrisoarea cu o expresie în latină. "Dixi et salvavi animam meam", în traducere "am vorbit pentru a-mi salva sufletul". De remarcat că acest citat îi aparţine lui Karl Marx. Acesta şi-a încheiat volumul "Critica programului de la Gotha" cu acest citat. Exegeţii operei lui Marx au interpretat această încheiere drept un semn al pesimismului ideologului că nimeni nu va avea curajul să încheie capitalismul ca epocă istorică.
Într-o scrisoare deschisă adresată lui Traian Băsescu, Ilieşiu îi cere încă din primul rând demisia. "Domnului Traian Băsescu, preşedintele României. Demisia! Excelenţă, excelaţi în minciună, nedreptate, neruşine, incultură, derizoriu, prefăcătorie, mahalagism, vulgaritate, ipocrizie, fariseism, prefăcătorie, duplicitate, viclenie. Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare", scrie Ilieşiu.
El explică că "paharul" relelor făcute de Băsescu "s-a umplut odată cu detestabilele afirmaţii" despre Regele Mihai, despre mareşalul Antonescu şi despre eliberarea Basarabiei de armata română, în 1941, eliberare pe care Băsescu a numit-o, spune Ilieşiu, "invadare", sintagmă ce "batjocoreşte unitatea şi integritatea naţională" pe care Băsescu a jurat solemn să le apere.
Ilieşiu îl acuză de ipocrizie pe Băsescu şi de faptul că nici nu a citit raportul de condamnare a comunsimului pe care şi l-a asumat în numele statului român. "Nu aţi făcut nimic bun, cu excepţia condamnării comunismului. Dar nu aţi fi făcut-o dacă timp de un an nu v-aş fi încolţit cu apeluri argumentate şi documentate, astfel încât să nu aveţi încotro şi să răspundeţi favorabil. În 2005 aţi spus că nu puteţi condamna comunismul întrucât. Ca urmare, v-am prezentat dovezi : am redactat de unul singur - pe baza datelor incontestabile preluate de la cel mai respectat Memorialul din Europa, respectiv cel de la Sighet - un raport neoficial publicat integral în presa centrală în octombrie 2005, cele 21 de capete de acuzare formulate de mine regăsindu-se ulterior în raportul oficial. Din păcate, nici până azi nu aţi binevoit să citiţi raportul pe care vi l-aţi asumat în 2006. Aţi condamnat neavând habar ce condamnaţi. (...) Aţi proiectat în derizoriu condamnarea comunismului şi aţi emasculat-o, prin refuzul dvs de a solicita parlamentului şi guvernului - aşa cum v-am cerut - să adopte măsurile şi legile decomunizării propuse în raportul asumat şi evocate în discursul dvs", îi scrie Ilieşiu lui Băsescu.
"Incultura dvs este năucitoare, şi, în consecinţă, incompatibilă cu funcţia pe care o deţineţi prin fraudă morală", adaugă intelectualul.
Ilieşiu îi impută lui Băsescu şi că este părtaş la îngroparea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. "Aţi demostrat că nu doriţi Dreptate şi Adevăr prin justiţie faţă de crimele comunismului, genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. În septembrie 2009 ne-aţi implicat la Cotroceni într-un show electoral. Aţi certat-o pe doamna procuror general Kovesi pentru că încă nu se aflase adevărul. Ca pedeapsă, după o lună, aţi renumit-o pentru încă un mandat. În prezent, dosarele sunt îngropate şi mai adânc", mai scrie el.
Sorin Ilieşiu îi mai reproşează şefului statului că nu respinge declaraţiile revizioniste ale extremiştilor maghiari. "Vă lăudaţi că sunteţi patriot, îngenunchiaţi cu prefăcută evalvie în faţa tricolorului, dar refuzaţi să solicitaţi - aşa cum v-am cerut - Ungariei şi reprezentanţilor minorităţii maghiare, să dezavueze şi să regrete zecile de masacre antiromâneşti şi antievreieşti comise în Transilvania, în 1941-1944, de regimul horthyst cu implicarea unei părţi a populaţiei maghiare locale, şi, de asemenea, să recunoască legitimitatea tratatelor de pace semnate de Ungaria la Trianon în 1920 şi la Paris în 1947, contestate de organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale din România sau din Ungaria, de lideri precum Laszlo Tokes, preşedintele Consiliului National Maghiar din Transilvania, vicepreşedintele Parlamentului European", se mai arată în scrisoarea lui Ilieşiu.
"V-aţi angajat că veţi cere preşedintei Camerei Deputaţilor să supună din nou la vot Legea lustraţiei astfel încât să nu mai fie declarată neconstituţională, dar nu aţi făcut-o. Aţi promis asanarea morală a societăţii româneşti, dar aţi refuzat să cereţi SRI şi SIE să predea către CNSAS cele 97.000 de dosare considerate abuziv de siguranţă naţională", mai acuză Ilieşiu.
Fostul disident comunist face câteva aprecieri şi despre implicarea lui Băsescu în Guvern şi politica internă. "Aţi decredibilizat în mod ridicol reforma, modernizarea şi reorganizarea României. V-aţi umilit primul-ministru şi alţi colaboratori făcând din ei marionete perfecte ale unui păpuşar capricios", se mai arată în scrisoarea semnată de Ilieşiu.
"Pretindeţi că luptaţi împotriva corupţiei şi hoţiei, dar nu solicitaţi procurorilor să trimită în judecată vinovaţii pentru neantizarea flotei române, ca şi cum - fiind chiar comandant de navă - nu v-ar păsa deloc de această flotă, ca şi cum nu aţi şti nimic despre fraudă cu toate că atunci eraţi ministrul transporturilor. Aţi decăzut atât de mult încât aproape oricine ar putea fi un preşedinte mai puţin dezastruos. Orice intelectual adevărat se descalifică dacă nu îşi exprimă dezgustul faţă de acţiunile şi afirmaţiile scandaloase ale dvs", îi mai scrie regizorul lui Traian Băsescu.
Sorin Ilieşiu se aşteaptă la represalii în urma acestei scrisori. "Probabil că replica la această scrisoare va fi să le ordonaţi procurorilor să mă iar celor de la serviciile secrete să mă , pentru a nu genera ", susţine acesta. Ilieşiu adaugă că pentru a nu se crede că ceea ce i-a scriu ar fi "sarcină de partid", anunţă că tocmai şi-a dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Ilieşiu îşi încheie scrisoarea cu o expresie în latină. "Dixi et salvavi animam meam", în traducere "am vorbit pentru a-mi salva sufletul". De remarcat că acest citat îi aparţine lui Karl Marx. Acesta şi-a încheiat volumul "Critica programului de la Gotha" cu acest citat. Exegeţii operei lui Marx au interpretat această încheiere drept un semn al pesimismului ideologului că nimeni nu va avea curajul să încheie capitalismul ca epocă istorică.
Etichete:
TRAIAN BASESCU
SEVER VOINESCU COTOI SI STATUTUL MINORITATILOR LA ..TOAMNA!
Sever Voinescu: Coaliţia a agreat ca statutul minorităţilor să fie adoptat de Parlament eventual în toamnă
Coaliţia de guvernare a agreat ca statutul minorităţilor naţionale să fie adoptat de Parlament "eventual în toamnă", după ce se va ajunge la un acord privind prevederile care se află încă în discuţii, acestea reprezentând până la cinci sută din proiect, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu.
"Există un acord al întregii Coaliţii pentru 90-95% din textul acestui proiect. Mai sunt una sau două chestiuni care urmează a fi tranşate în cadrul negocierilor care vor urma şi noi suntem convinşi că pe parcursul acestei veri problemele se vor rezolva şi vom putea avea eventual din toamnă acest act normativ la vot", a spus Voinescu, după şedinţa Biroului Permanent Naţional al PDL.
De asemenea, el a susţinut că nu există vreo frustrare în rândul formaţiunilor din Coaliţie privind neadoptarea statului minorităţilor până la finalul acestei sesiuni parlamentare, aşa cum îşi propusese Puterea.
"Nu e o amânare, a fost ţinta noastră pe care ne-am asumat-o toţi. De altfel, ea este prevăzută şi în Protocolul Coaliţiei. Practic toate structurile care compun Coaliţia au agreat că mai sunt una sau chestiuni de rezolvat, pe care e foarte probabil, datorită calendarului, acestei ultime săptămâni de sesiune parlamentară să nu le putem trece prin formalităţile, raport în Comisie, plen, ş.a.m.d. până la sfârşitul acestei sesiuni. Practic nu există niciun fel de frustrare sau îngrijorare din partea vreunei structuri care compune Coaliţia. Important este că acest act normativ va fi cel mai probabil în prima săptămână din toamnă adoptat", a susţinut Voinescu. AGERPRES
Coaliţia de guvernare a agreat ca statutul minorităţilor naţionale să fie adoptat de Parlament "eventual în toamnă", după ce se va ajunge la un acord privind prevederile care se află încă în discuţii, acestea reprezentând până la cinci sută din proiect, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu.
"Există un acord al întregii Coaliţii pentru 90-95% din textul acestui proiect. Mai sunt una sau două chestiuni care urmează a fi tranşate în cadrul negocierilor care vor urma şi noi suntem convinşi că pe parcursul acestei veri problemele se vor rezolva şi vom putea avea eventual din toamnă acest act normativ la vot", a spus Voinescu, după şedinţa Biroului Permanent Naţional al PDL.
De asemenea, el a susţinut că nu există vreo frustrare în rândul formaţiunilor din Coaliţie privind neadoptarea statului minorităţilor până la finalul acestei sesiuni parlamentare, aşa cum îşi propusese Puterea.
"Nu e o amânare, a fost ţinta noastră pe care ne-am asumat-o toţi. De altfel, ea este prevăzută şi în Protocolul Coaliţiei. Practic toate structurile care compun Coaliţia au agreat că mai sunt una sau chestiuni de rezolvat, pe care e foarte probabil, datorită calendarului, acestei ultime săptămâni de sesiune parlamentară să nu le putem trece prin formalităţile, raport în Comisie, plen, ş.a.m.d. până la sfârşitul acestei sesiuni. Practic nu există niciun fel de frustrare sau îngrijorare din partea vreunei structuri care compune Coaliţia. Important este că acest act normativ va fi cel mai probabil în prima săptămână din toamnă adoptat", a susţinut Voinescu. AGERPRES
Coaliţia de guvernare a agreat ca statutul minorităţilor naţionale să fie adoptat de Parlament "eventual în toamnă", după ce se va ajunge la un acord privind prevederile care se află încă în discuţii, acestea reprezentând până la cinci sută din proiect, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu.
"Există un acord al întregii Coaliţii pentru 90-95% din textul acestui proiect. Mai sunt una sau două chestiuni care urmează a fi tranşate în cadrul negocierilor care vor urma şi noi suntem convinşi că pe parcursul acestei veri problemele se vor rezolva şi vom putea avea eventual din toamnă acest act normativ la vot", a spus Voinescu, după şedinţa Biroului Permanent Naţional al PDL.
De asemenea, el a susţinut că nu există vreo frustrare în rândul formaţiunilor din Coaliţie privind neadoptarea statului minorităţilor până la finalul acestei sesiuni parlamentare, aşa cum îşi propusese Puterea.
"Nu e o amânare, a fost ţinta noastră pe care ne-am asumat-o toţi. De altfel, ea este prevăzută şi în Protocolul Coaliţiei. Practic toate structurile care compun Coaliţia au agreat că mai sunt una sau chestiuni de rezolvat, pe care e foarte probabil, datorită calendarului, acestei ultime săptămâni de sesiune parlamentară să nu le putem trece prin formalităţile, raport în Comisie, plen, ş.a.m.d. până la sfârşitul acestei sesiuni. Practic nu există niciun fel de frustrare sau îngrijorare din partea vreunei structuri care compune Coaliţia. Important este că acest act normativ va fi cel mai probabil în prima săptămână din toamnă adoptat", a susţinut Voinescu. AGERPRES
Coaliţia de guvernare a agreat ca statutul minorităţilor naţionale să fie adoptat de Parlament "eventual în toamnă", după ce se va ajunge la un acord privind prevederile care se află încă în discuţii, acestea reprezentând până la cinci sută din proiect, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu.
"Există un acord al întregii Coaliţii pentru 90-95% din textul acestui proiect. Mai sunt una sau două chestiuni care urmează a fi tranşate în cadrul negocierilor care vor urma şi noi suntem convinşi că pe parcursul acestei veri problemele se vor rezolva şi vom putea avea eventual din toamnă acest act normativ la vot", a spus Voinescu, după şedinţa Biroului Permanent Naţional al PDL.
De asemenea, el a susţinut că nu există vreo frustrare în rândul formaţiunilor din Coaliţie privind neadoptarea statului minorităţilor până la finalul acestei sesiuni parlamentare, aşa cum îşi propusese Puterea.
"Nu e o amânare, a fost ţinta noastră pe care ne-am asumat-o toţi. De altfel, ea este prevăzută şi în Protocolul Coaliţiei. Practic toate structurile care compun Coaliţia au agreat că mai sunt una sau chestiuni de rezolvat, pe care e foarte probabil, datorită calendarului, acestei ultime săptămâni de sesiune parlamentară să nu le putem trece prin formalităţile, raport în Comisie, plen, ş.a.m.d. până la sfârşitul acestei sesiuni. Practic nu există niciun fel de frustrare sau îngrijorare din partea vreunei structuri care compune Coaliţia. Important este că acest act normativ va fi cel mai probabil în prima săptămână din toamnă adoptat", a susţinut Voinescu. AGERPRES
Etichete:
SEVER VOINESCU COTOI SI REGIONALIZAREA
duminică, 26 iunie 2011
MIRCEA BASESCU ESTE 100% DE ACORD CU DECLARATIILE FRATELUI SAU TRAIAN BASESCU:"SANGELE APA NU SE FACE",MAFIA BASESCU ESTE GROPARUL ROMANIEI!
Mircea Băsescu este 100% de acord cu declaraţiile preşedintelui, referitoare la Regele Mihai:
"Alteţa Sa nu a fost jignit, acesta este adevărul"
Mircea Băsescu este sută la sută de acord cu ce a spus, referitor la Regele Mihai, preşedintele Traian Băsescu. A fost un comentariu, o opinie a preşedintelui, cu care eu, ca cetăţean, sunt de acord, a spus Mircea Băsescu, referitor la afirmaţiile lui Traian Băsescu, făcute la B1 Tv, conform cărora abdicarea Regelui Mihai a fost un act de laşitate. Păi, dacă ar fi fost Traian în locul lui, ar fi spus: împuşcaţi-mă, nu ar fi abdicat. Sunt atâtea exemple de regi care au fost omorâţi. Dacă Regele Mihai nu ar fi abdicat, probabil că ar fi fost omorât şi atunci ar fi devenit un erou, a mai comentat Mircea Băsescu, care mai susţine că nu înţelege de ce atâtea comentarii negative pe seama comentariilor fratelui său, Traian Băsescu. Am văzut că şi Ion Iliescu îl critică pe preşedinte, dar îmi aduc aminte când a venit Alteţa Sa pe aeroport şi Iliescu nu i-a permis să intre în România. Alteţa Sa nu a fost jignit de ceea ce a spus fratele meu, acesta este adevărul. De ce acum, de ce nu acum o lună sau mâine? Uite, acum a venit discuţia şi a spus-o (n.r. - preşedintele Traian Băsescu). Cât priveşte declaraţiile lui Crin Antonescu, Mircea Băsescu a spus că liderul PNL s-a erijat într-un fel de voce a întregului popor, dar că el, ca cetăţean, nu se simte reprezentat de cele afirmate de liberal: I-a luat apărarea Regelui, vorbind de preşedintele ales de majoritatea poporului ca fiind beţiv... Păi, cum poate să vorbească aşa? Este preşedintele, ales de majoritate, democratic, iar el ca profesor ar trebui să ştie noţiuni de genul demos kratos. Alteţa Sa s-a bucurat când a fost decorat de Stalin... Alteţa Sa a scris şi a semnat cu mânuţa lui că renunţă la titlul de Rege şi trebuie să îi cerem scuze? Iar despre preşedintele ales să spunem că e beţiv sau mai ştiu eu ce? Alteţa Sa nu mai e Rege pentru că a renunţat. Când îl va unge Patriarhul iar Rege, atunci va fi Rege din nou. Eu ştiu că Regele e trimisul lui Dumnezeu pe pământ, ori el a renunţat, a dat scris că nu mai este bun pentru România, a comentat Mircea Băsescu. Fratele preşedintelui nu a iertat nici emisiunea de la Realitatea Tv în cadrul căreia fratele său a fost criticat, afirmând că unul dintre invitaţi ar trebui să mai citească istorie întrucât a încurcat vârsta Regelui la momentul abdicării - este vorba despre Cornel Nistorescu, despre care a adăugat că-şi aminteşte că a provocat un accident pentru care nu a păţit nimic. Reamintim că preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat pe Regele Mihai de trădare prin abdicarea din 1947, calificându-l pe acesta drept slugă a ruşilor, aceste opinii fiind exprimate în cadrul unei emisiuni televizate. Cu aceeaşi ocazie, Traian Băsescu a afirmat că Mihai este la fel de responsabil ca mareşalul Antonescu pentru Holocaustul împotriva evreilor şi a ţiganilor.
Etichete:
MIRCEA BASESCU
ROMANII JIGNITI DE ISULTAREA MAJESTATII SALE REGELE MIHAI I POT SEMNA"PROTESTUL TRADATORILOR LUI BASESCU"!
Românii jigniţi de insultarea Regelui pot semna „Protestul Trădătorilor lui Băsescu“
Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, din 22 iunie 2011, în care se combinau neadevăruri şi insulte la adresa Majestăţii Sale Regelui Mihai, i-a revoltat pe mulţi români, indiferent dacă au opţiuni republicane sau regaliste. Cei care îl privesc pe Rege ca pe o personalitate a istoriei românilor, ca pe un model de moralitate sau chiar ca pe un conducător legitim s-au simţit ultragiaţi de afirmaţiile domnului Traian Băsescu.
Mâhnit de lipsa de reacţie a multora dintre cei care se legitimau, în anii ’90, prin ataşamentul faţă de figura nepătată a Regelui, tânărul istoric Filip Lucian Iorga a dat publicităţii un manifest. Acesta porneşte de la o logică de bun simţ: dacă MS Regele Mihai este un ”trădător” al interesului naţional, în viziunea preşedintelui României, atunci orice român ar trebui să se mândrească dacă regimul Băsescu îl va considera un ”trădător”.
Fostul deputat Horaţiu Buzatu s-a declarat imediat ”un trădător” şi a trimis scrisoarea mai multor personalităţi ale vieţii publice. Până acum, s-au declarat ”trădători” ai interesului naţional exprimat de Traian Băsescu: istoricul Adrian Cioroianu, regizorul Mircea Cornişteanu, director al Teatrului Naţional din Craiova, scriitorul Mihai Firică , Adrian Miuţescu, inginer, fost deputat, Dan Piroi, Vasi Băescu şi Lorena Topciov de la Asociaţia „Regele este Patria”, Marcel Răduţ-Selişte - preot ortodox şi publicist, Ioan Turculeanu, decanul Baroului de Avocaţi Dolj, Horia Uioreanu - inginer, deputat PNL de Cluj şi Horaţiu Buzatu - arhitect, fost deputat.
”Prin memorie, ne vom recăpăta identitatea, iar plusul de identitate ne va ajuta să ne reamintim, ca societate, ce înseamnă demnitatea naţională, se mai arată în manifest. Acea demnitate care, fără să se manifeste agresiv, nu va mai permite niciunui reprezentant ales să batjocorească simbolurile şi valorile profunde ale naţiunii.
Până atunci, atâta timp cât preşedintele României îşi permite să-i adreseze M.S. Regelui Mihai I epitete ca acela de „trădător”, nu dorim decât să ne alăturăm Regelui, cu modestie dar şi cu hotărârea de a încerca să împiedicăm, pe viitor, astfel de derapaje. Dacă pentru asta vom fi, la rândul nostru, consideraţi „trădători”, ne declarăm încă de pe acum vinovaţi. Nimic nu ne-ar bucura mai mult decât ca, trădând minciuna, iresponsabilitatea şi proasta-creştere, să rămânem fideli adevărului, simţului răspunderii şi bunului-simţ”.
Cei care se consideră ”trădători” ai regimului Băsescu pot să se alăture acestui demers postând în secţiunea de comentarii a acestui articol sau semnând pe blogurile iniţiatorilor.
Cine a semnat până în prezent:
Filip-Lucian Iorga - istoric
Adrian Cioroianu - istoric, profesor universitar
Mircea Cornişteanu - regizor, directorul Teatrului Naţional din Craiova
Mihai Firică - scriitor, publicist
Adrian Miuţescu - inginer, om de afaceri, fost deputat.
Dan Piroi - inginer, Asociaţia „Regele este Patria”
Marcel Răduţ-Selişte - preot ortodox, publicist.
Lorena Topcsov - Asociaţia „Regele este Patria”
Vasi Băescu - colonel (r), Asociaţia „Regele este Patria”
Ioan Turculeanu - avocat, Decanul Baroului de Avocaţi Dolj.
Horia Uioreanu - inginer, deputat PNL de Cluj.
Horaţiu Buzatu - arhitect, om de afaceri, fost deputat.
Dorina Rusu - director al Fundației "Horia Rusu" Bogdan Duca - politolog Cristian Mircea Duicu - economist Ponta: PDL va accepta o “umilinţa politică” de la UDMR, Boc va spune că regionalizarea e o prostie
Preşedintele PSD Victor Ponta a declarat, sâmbătă, că PDL va accepta luni, în proxima şedinţă a coaliţiei, o "umilinţa politică" din partea UDMR, iar liderul democrat-liberal Emil Boc va anunţa, "dându-se peste cap", că regionalizarea este o prostie.
"Slavă Domnului că ceea ce USL a spus de acum două săptămâni - că nu trebuie desfiinţate judeţele şi trebuie să mergem pe cât mai multe atribuţii date regiunilor actuale de dezvoltare - a ajuns ca şi concluzie pentru UDMR. Sunt convins că PDL - nu pentru că-şi dau seama de greşeală, ci pentru că sunt în stare de orice să nu plece de la guvernare - vor accepta luni această umilinţă politică (..) Luni o să-l vedeţi pe Boc cum o să se dea peste cap şi o să zică că regionalizarea e o prostie, eventual a opoziţiei şi a presei, şi că de fapt el nu a vrut niciodată regionalizare", a spus Ponta.
El a criticat, însă, UDMR pentru faptul că, deşi nu este de aceeaşi părere cu PDL, cel puţin în privinţa reorganizării, rămâne totuşi la guvernare.
"Să vă traduc eu ce a spus Kelemen Hunor în maghiară. A spus aşa: suntem de acord cu USL că nu trebuie desfiinţate judeţele, că trebuie să mergem pe formula actuală, dar vrem să stăm cu PDL la guvernare, pentru că de la ei obţinem întotdeuna mult mai mult, pentru că PDL, ca orice partid care ştie că după alegeri va pierde guvernarea, e dispus să dea cu mult mai mult decât ar fi oricine alticineva dispus", a mai declarat Ponta.
El a menţionat că, pe viitor, acestor "petarde" aruncate de preşedintele Traian Băsescu trebuie să fie lăsate deoparte.
"Sunt convins că, de acum încolo, trebuie să lăsăm aceste petarde aruncate de preşedinte . Poate că, dacă Traian Băsescu ar vorbi mai puţin şi ar veni cu mai puţine idei proaste, măcar ne-ar ajuta pe noi ceilalţi să nu ne mai pierdem timpul", a mai declarat Ponta.
Etichete:
VICTOR PONTA vs.PD-L
sâmbătă, 25 iunie 2011
CENTRUL WIESENTHAL:TRAIAN BASESCU ARE NEVOIE DE O LECTIE DESPRE HOLOCAUSTUL DIN ROMANIA!
Centrul Wiesenthal:
Preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie despre Holocaustul din România.
Centrul Simon Wiesenthal, cea mai renumită organizaţie internaţională de apărare a drepturilor evreilor şi de luptă împotriva antisemitismului, îşi exprimă dezacordul cu privire la afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu, legate de rolul Regelui Mihai în perioada crimelor antisemite comise de mareşalul Ion Antonescu.
"Se pare că preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie corectă de istorie despre Holocaustul din România. Persoana care poartă cea mai mare responsabilitate criminală pentru uciderea în masă a atât de multor evrei este mareşalul Antonescu, dictatorul care a condus ţara până când a fost îndepărtat din funcţie. Regele Mihai a avut o influenţă minoră, dacă nu chiar inexistentă, asupra destinului evreimii din România", a declarat într-un mesaj pentru gândul Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal.
Preşedintele Traian Băsescu şi-a expus propria viziune asupra istoriei României, miercuri seara, într-o emisiune a postului B1 Tv. "Pentru majoritatea dintre noi, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi ţiganilor. Nimeni nu spune că România avea un şef de stat atunci, ăsta a fost doar prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi îl iertăm de toate păcatele?", a spus Băsescu, referindu-se la Regele Mihai.
Preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie despre Holocaustul din România.
Centrul Simon Wiesenthal, cea mai renumită organizaţie internaţională de apărare a drepturilor evreilor şi de luptă împotriva antisemitismului, îşi exprimă dezacordul cu privire la afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu, legate de rolul Regelui Mihai în perioada crimelor antisemite comise de mareşalul Ion Antonescu.
"Se pare că preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie corectă de istorie despre Holocaustul din România. Persoana care poartă cea mai mare responsabilitate criminală pentru uciderea în masă a atât de multor evrei este mareşalul Antonescu, dictatorul care a condus ţara până când a fost îndepărtat din funcţie. Regele Mihai a avut o influenţă minoră, dacă nu chiar inexistentă, asupra destinului evreimii din România", a declarat într-un mesaj pentru gândul Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal.
Preşedintele Traian Băsescu şi-a expus propria viziune asupra istoriei României, miercuri seara, într-o emisiune a postului B1 Tv. "Pentru majoritatea dintre noi, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi ţiganilor. Nimeni nu spune că România avea un şef de stat atunci, ăsta a fost doar prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi îl iertăm de toate păcatele?", a spus Băsescu, referindu-se la Regele Mihai.
Etichete:
CENTRUL WIESENTHAL vs.TRAIAN BASESCU
DOI PARLAMENTARI PD-L DAU O LEGE PENTRU BUZUNARUL LOR!
Doi parlamentari PDL dau o lege pentru buzunarul lor
Senatorul Petru Filip
Camera Deputaţilor a aprobat tacit un proiect de modificare a Legii Educaţiei prin care centrele universitare de stat nu vor mai înmatricula studenţi pe locuri cu taxă. Proiectul a fost iniţiat de doi parlamentari PDL ambii profesori la facultăţi particulare.
Pentru ca legea să se aplice, mai trebuie să primească votul Senatului şi apoi să fie promulgată de Preşedinţie.Iniţiatorii acestui proiect, care, în opinia rectorilor de la instituţiile de stat ar aduce în faliment învăţământul superior public, sunt deputatul Cătălin Croitoru şi senatorul Petru Filip, ambii parlamentari PDL.
Proiectul a fost depus în Camera Deputaţilor în 9 mai, iar până pe 15 iunie a primit avizele comisiilor de specialitate. "Nu au introdus acest proiect pe ordinea de zi, pentru că. probabil, au considerat că nu este important. Dar aşa s-a ajuns să fie aprobat în mod tacit de Camera Deputaţilor", ne-a declarat Gheorghe Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti pentru evz.ro.
Rectorul de la ASE critică dur acest proiect. "Dacă va trece şi de Senat, intrăm în prostituţie universitară, pentru că în acest moment universităţile particulare nu sunt la fel de valoroase ca cele de la stat. Probabil sunt alte interese", a fost declaraţia lui Gheorghe Roşca.
Curios este faptul că iniţiatorii legi sunt salariaţi ai unor universităţi particulare. Cătălin Croitoru este lector universitar la Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" Bucureşti, iar Petru Filip încasează bani de la Universitatea Agora din Oradea şi de la Universitatea "Dimitrie Cantemir".
Senatorul Petru Filip
Camera Deputaţilor a aprobat tacit un proiect de modificare a Legii Educaţiei prin care centrele universitare de stat nu vor mai înmatricula studenţi pe locuri cu taxă. Proiectul a fost iniţiat de doi parlamentari PDL ambii profesori la facultăţi particulare.
Pentru ca legea să se aplice, mai trebuie să primească votul Senatului şi apoi să fie promulgată de Preşedinţie.Iniţiatorii acestui proiect, care, în opinia rectorilor de la instituţiile de stat ar aduce în faliment învăţământul superior public, sunt deputatul Cătălin Croitoru şi senatorul Petru Filip, ambii parlamentari PDL.
Proiectul a fost depus în Camera Deputaţilor în 9 mai, iar până pe 15 iunie a primit avizele comisiilor de specialitate. "Nu au introdus acest proiect pe ordinea de zi, pentru că. probabil, au considerat că nu este important. Dar aşa s-a ajuns să fie aprobat în mod tacit de Camera Deputaţilor", ne-a declarat Gheorghe Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti pentru evz.ro.
Rectorul de la ASE critică dur acest proiect. "Dacă va trece şi de Senat, intrăm în prostituţie universitară, pentru că în acest moment universităţile particulare nu sunt la fel de valoroase ca cele de la stat. Probabil sunt alte interese", a fost declaraţia lui Gheorghe Roşca.
Curios este faptul că iniţiatorii legi sunt salariaţi ai unor universităţi particulare. Cătălin Croitoru este lector universitar la Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir" Bucureşti, iar Petru Filip încasează bani de la Universitatea Agora din Oradea şi de la Universitatea "Dimitrie Cantemir".
Etichete:
CORUPTIA PD-L
vineri, 24 iunie 2011
ADRIANA SAFTOIU(PNL),FOSTA PURTATOARE DE CUVANT :TRAIAN BASESCU CONSIDERA INCA DIN 2005 CA ABDICAREA REGELUI MIHAI I A FOST O TRADARE NATIONALA!
Adriana Săftoiu: Traian Băsescu considera încă din 2005 că abdicarea Regelui a fost o trădare naţională
Fosta purtătoare de cuvânt a preşedintelui Băsescu, Adriana Săftoiu susţine că opinia şocantă a şefului statului, cum că abdicarea Regelui Mihai a fost o trădare naţională, nu este nouă. Săftoiu afirmă că Traian Băsescu credea acest fapt încă din anul 2005.
Adriana Săftoiu, deputat PNL în prezent, publică un text pe platforma de opinii şi comentarii voxpublica.ro. Ea susţine că nu crede că se află vreo strategie ascunsă în spatele declaraţiilor şocante, referitoare la Regele Mihai, făcute de preşedintele României, Traian Băsescu. „Nu cred că Traian Băsescu vede în monarhie un pericol pentru tronul său. Mai degrabă, a profitat de întrebare ca să spulbere un eventual mit al regalităţii. Părerea lui despre regele Mihai o avea demult în <> Momentul ales nu cred că are la bază vreo strategie. Monarhia nu reprezintă o idee care să îl sperie, dar poate să îl enerveze în schimb ideea de a face din regalitate un simbol. Aşa că a profitat neinspirat de contextul jurnalistic (…). În 2005, se pregătea participarea delegaţiei României la festivităţile organizate la Moscova cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la victoria forţelor aliate împotriva fascismului (…).În pregătirea vizitei, a avut loc o discuţie informală cu consilierul de atunci pe probleme externe, Andrei Pleşu. Cu acea ocazie, am auzit pentru prima dată opinia lui Traian Băsescu, acum exprimată public. Andrei Pleşu l-a combătut. I–a spus atunci că regele a fost forţat să abdice, sub ameninţarea uciderii a peste 1000 de tineri aduşi în faţa Palatului Regal. Traian Băsescu i-a răspuns sec: gesturile mari cer sacrificii mari. Traian Băsescu considera că, dacă regele nu ar fi abdicat, comuniştii nu ar fi pus mâna pe ţară”, susţine pe voxpublica.ro Adriana Săftoiu, fostă purtătoare de cuvânt a preşedintelui Băsescu.
Fosta purtătoare de cuvânt a preşedintelui Băsescu, Adriana Săftoiu susţine că opinia şocantă a şefului statului, cum că abdicarea Regelui Mihai a fost o trădare naţională, nu este nouă. Săftoiu afirmă că Traian Băsescu credea acest fapt încă din anul 2005.
Adriana Săftoiu, deputat PNL în prezent, publică un text pe platforma de opinii şi comentarii voxpublica.ro. Ea susţine că nu crede că se află vreo strategie ascunsă în spatele declaraţiilor şocante, referitoare la Regele Mihai, făcute de preşedintele României, Traian Băsescu. „Nu cred că Traian Băsescu vede în monarhie un pericol pentru tronul său. Mai degrabă, a profitat de întrebare ca să spulbere un eventual mit al regalităţii. Părerea lui despre regele Mihai o avea demult în <
Etichete:
ADRIANA SAFTOIU
UN FLEAC:TRAIAN BASESCU ,S-A CIURUIT! ATACANDU-L PE MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I SI-A PUS LUMEA IN CAP!
Un fleac: S-a ciuruit! Băsescu îl atacă dur pe Rege şi îşi pune lumea în cap
Traian Băsescu, de profesie căpitan de navă, este executat pe eşafodul opiniei publice în urma declaraţiilor sale fără precedent la adresa Regelui Mihai, conform cărora, abdicarea acestuia din 1947 a fost un act de trădare naţională. Cele mai recente sondaje creditează monarhia constituţională ca având mai puţin de 10% din sprijinul românilor. Cu toate acestea, indiferent că au fost premeditate sau nu, afirmaţiile lui Băsescu au creat în acest moment un val de simpatie pentru fostul monarh. Numeroşi istorici, politicieni şi alte figuri publice dezaprobă afirmaţiile preşedintelui. În afară de curentul regalist, Traian Băsescu a deschis o uşă şi pentru naţionalişti. Declaraţiile sale s-au apropiat sensibil de mult de cele ale lui Corneliu Vadim Tudor.
„Slugă la ruşi”, caracterizarea pe care Traian Băsescu i-a făcut-o Regelui face în acest moment turul României, iar ecourile sale se aud chiar şi în presa occidentală. Istorici, jurnalişti, analişti politici, politicieni, plus o altă lungă serie de figuri publice dezaprobă declaraţiile preşedintelui, cum că abdicarea Regelui Mihai a fost un act de trădare. Chiar şi lideri ai PDL lasă de înţeles că nu sunt de acord cu preşedintele. „Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României, abdicarea din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a declarat Traian Băsescu, miercuri seară, la postul B1 TV, în contextul împlinirii a 70 de ani de la „hai să-i spunem de la celebra «Soldaţi români, vă ordon treceţi Prutul»”. Declaraţiile preşedintelui nu s-au oprit aici, el continuând cu afirmaţii şi mai dure. „Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu - n.r.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele”, a mai afirmat Băsescu.
Curentul 1: Regalismul
Indiferent că au fost premeditate sau nu, afirmaţiile lui Traian Băsescu au creat, fără doar şi poate, spaţii de manevră pentru două curente de opinie: regalismul şi extremism-naţionalismul. Valul de voci care îşi manifestă zilele acestea simpatia faţă de Rege popularizează astfel intenţia ţărăniştilor de a reinstaura monarhia constituţională. Reamintim că în urma alegerii sale recente în fruntea de preşedinte al PNŢCD, Victor Ciorbea a lansat un program de strângere de semnături pentru organizarea unui referendum pro-monarhie constituţională. Lista figurilor publice care în acest moment dezaprobă public afirmaţiile preşedintelui este impresionant de lungă. Sociologul Cristian Pîrvulescu nu crede că va creşte susţinerea populaţiei pentru monarhia constituţională ca formă de guvernare. El consideră însă că Regele în sine va fi mai simpatizat acum, după atacul lui Băsescu. „Există un fenomen în psihologia socială, şi anume că publicul se solidarizează cu victima. Iar în acest context, victima este Regele Mihai. Pentru Rege, cu siguranţă că declaraţiile preşedintelui produc un efect de creştere a simpatiei. Nu ştiu dacă şi pentru forma de monarhie, foarte puţini români dorind acest sistem de conducere - monarhia constituţională”, a declarat Pârvulescu pentru „Puterea”.
Curentul 2: Naţionalismul
Prin declaraţiile sale, şeful statului se apropie sensibil de mult de discursul practicat de preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor. În anul 2006, Traian Băsescu ţinea în Parlament celebrul discurs de condamnare a comunismului. Momentul său oratoric era înterupt atunci de Vadim Tudor, care îi striga din sală: „Ce caută Mihai de Hohenzollern aici!? L-a omorât pe mareşalul Antonescu! Ne-a vândut soldaţilor ruşi”. Cristian Pîrvulescu afirmă că prin atacul la Rege al preşedintelui se va coagula curentul naţionalist. „Da, creează un culoar, nu ştiu neapărat dacă extremismului, dar măcar naţionalismului şi autoritarismului, da. Pot înţelege simpatia lui Traian Băsescu pentru Antonescu, dar nu înţeleg manifestarea sa publică. Până una alta, el este şeful statului român, iar oficial, în România, mareşalul Antonescu este considerat criminal de război. Poate că Traian Băsescu mizează pe electoratul naţionalist în 2012, iar la B1 TV a dezvăluit din planurile sale electorale pentru 2012”, a mai declarat sociologul pentru „Puterea”.
„Preşedintele spune ce are în ficat”
Aşa cum îl ştim pe Traian Băsescu, a luat, desigur, în calcul, efectele unor asemenea declaraţii scandaloase au fost luate, astfel că ne putem întreba ce se ascunde în spatele lor. Printre ipoteze s-ar putea încercarea de a creşte capitalul electoral al PDL printr-o retorică de tip PRM-FSN, o reacţie dură la campania strângerii de semnături pentru monarhie anunţată de PNŢCD, sau, poate chiar lansarea unei dezbateri pe tema monarhiei, cu gândul că i-ar conveni să aibă drept succesor un rege.
Parlamentarii PDL pe care i-am întrebat refuză însă să accepte că în spatele atacurilor preşedintelui s-ar ascunde vreo astfel de stratagemă.
„E o declaraţie a dânsului personală despre un anumit moment istoric, despre nişte fapte care nu pot fi negate. N-am nici cea mai vagă idee ce ar fi putut sta în spatele declaraţiei. Dar nu e obligatoriu să fi urmărit ceva anume. Trăim într-o ţară liberă şi fiecare are dreptul să aibă o opinie despre un anumit moment istoric. Nu mi se pare că este nimic de comentat aici”, a fost declaraţia deputatului PDL Daniel Buda.
„Nu a fost un atac la monarhie, altfel s-ar fi referit la toate monarhiile care sunt în Europa. Ci e vorba de părerea unui om despre alt om. Întâmplător, amândoi, au fost într-un fel sau altul, şefi de stat. Nu toate declaraţiile sale sunt premeditate, ci dânsul avea o vorbă: «dacă am ceva în ficat, o spun». Văd că deja lumea s-a împărţit în două tabere, sunt şi oameni din zona culturii, dar şi oameni de pe stradă care îi dau dreptate”, ne-a spus şi Gheorghe Albu, deputat PDL.
Casa Regală: No comment
"Până în acest moment, Maiestatea sa nu a autorizat pe nimeni să facă declaraţii pe marginea acestor afirmaţii", a declarat ieri, prompt, consilierul Casei Regale Radu Ghinea. Principele Radu, care a participa, împreună cu principesa Margareta, la vernisajul expoziţiei "România - Spania. 130 de ani de relaţii diplomatice", de la Muzeul Naţional de Istorie, a refuzat, să comenteze în vreun fel, la cererea jurnalişilor, afirmaţiile lui Traian Băsescu.
În acelaşi timp, pe blogul Casei Regale şi pe blogul principelui Radu au fost postate o serie de opinii aparţinând diverşilor comentatori care critică atacul preşedintelui, inclusiv în termeni de “nesimţire” şi “mojicie”.
Alături de ele sunt postate cuvintele adresate în urmă cu 10 ani Majestăţii Sale, de către prinţul Charles (cu care este văr): “Inima mea se sfâşie pentru Mihai şi Ana când ştiu prin ce teribile încercări şi necazuri au trebuit să treacă. (…) În faţa acestor orori şi alienări de neînţeles, Mihai nu s-a lăsat niciodată cuprins de amărăciune sau de răzbunare. El şi-a păstrat întotdeauna umanitatea sa de om de stat, valorile lui de civilizaţie şi liniştea sa înţelegătoare. El a rămas, pentru mulţi români, o lumină de sperantă în întuneric şi conaţionalii lui pot acum, în sfârşit, să vadă adevărul care a fost înnegurat atâţia ani de minciuni şi propagandă”.
Harry Truman, invocat ca martor
Ca răspuns indirect la acuzaţia de laşitate din partea preşedintelui, găsim şi viziunea exprimată în 1946 de preşedintele de atunci al SUA, Harry Truman: “Majestatea Sa Regele Mihai I a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste. În iulie şi august 1944, Naţiunea sa, sub dominaţia unui regim dictatorial peste care Regele nu avea control, aliniindu-se cu agresorii germani, el, Regele Mihai I, a reuşit să dea ţel, direcţie și inspiraţie forţelor interne, necoordonate până atunci, care se opuneau conducerii dictatorului. În culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, deşi capitala lui era încă dominată de trupele germane, el personal, din propria lui iniţiativă, şi în completă nepăsare pentru siguranţa lui personală, a dat semnalul pentru o lovitură de stat ordonând gardelor palatului său să aresteze pe dictator şi principalii lui miniştri. Imediat apoi, într-o inspirată proclamaţie către ţară adresată la radio, el a declarat ţării decizia lui de a scoate România de sub jugul nazist şi a chemat Armata să se întoarcă împotriva trupelor germane, şi să ucidă, să captureze prizonieri sau să-i alunge din ţară. Puşi în faţa acestui frontal şi puternic act din partea suveranului lor, răspunsul poporului român şi al armatei române a fost imediat şi din toată inima, cu rezultatul că, în doar câteva zile, cea mai mare parte a teritoriului României a fost eliberat de sub controlul nazist, şi linia principală a rezistenţei germane pe frontul de Sud-Est a fost alungat mai mult de cinci sute de kilometri spre Nord-Vest. Prin judecata lui superioară, prin ascuţimea acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei.”
Cum a fost cu Abdicarea
Potrivit relatărilor Regelui Mihai, în momentul abdicării (anunţat de tratamentele la care fusese supus anterior) abdicarea s-ar fi produs sub ameninţarea de către prim-ministrul comunist Petru Groza cu un pistol, şi sub şantaj. “Mi-au spus: «Dacă nu semnezi imediat, suntem obligaţi - de ce obligaţi, nu ştiu - să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie»”, a declarat Regele, într-un interviu în New York Times din 2007. Potrivit altei versiuni publicate de revista Time, ameninţarea guvernului comunist s-ar fi referit de fapt la arestări ulterioare a mii de oameni.
Liderul comunist albanez Enver Hodja relata şi el că i s-ar fi povestit la vremea respectivă de către comuniştii români că Regele ar fi fost ameninţat cu pistolul, dar de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar în momenul abdicării palatul regal era încercuit. Comuniştii au transmis la radio înregistrarea proclamaţiei Regelui despre propria sa abdicare, iar Petru Groza a susţinut că “actul s-a făcut prin buna învoială”, întrucât Regele “a înţeles glasul vremurilor”. Potrivit revistei Time, Regele Mihai nu a denunţat pe loc abdicarea drept ilegală, pentru că a trebuit să poarte cu guvernul comunist negocieri privind recuperarea unei părţi a averii lăsate în România. În ianuarie 1948, Mihai s-a autointitulat prinţ de Hohenzollern, recunoscând prin aceasta că la acea dată nu mai era Regele României. Totuşi, în martie 1948, Mihai denunţa abdicarea ca fiind smulsă cu forţa şi ilegală, semnându-se, de atunci, ca "Regele Mihai de România".
REACTII
Intre 1940 şi 1944, Antonescu, dotat cu «puteri depline», nu a fost un banal premier, ci «conducătorul statului», Regele fiind în acea perioadă pur ornamental.
Era, în schimb, şi prim-ministru, şi «slugă la ruşi» – cum spune, grăbit, Traian Băsescu – un anume Petru Groza, cel care l-a silit pe Mihai I să abdice, sub ameninţarea pistolului. Istoricii spun că Groza îşi luase la el pistolul, ca nu cumva să fie arestat, aşa cum se întâmplase cu Antonescu în august 1944. În memoriile sale, Nichifor Crainic se lăuda că l-ar fi convins pe Antonescu să nu accepte formula «şeful statului», ca nu cumva să-l strige lumea «şefule! », propunându-i varianta «conducătorul statului». Aceasta o înlocuia pe cea folosită de Carol al II-lea, şi anume «capul statului»”. Cristian Preda, europarlamentar PDL.
„Vă scriu în numele tuturor românilor, republicani sau monarhişti, care-şi iubesc ţara şi îşi respectă istoria. Aţi fost jignit încă o dată şi am fost cu toţii jigniţi încă o dată de către un apatrid moral, care se află astăzi, vremelnic şi din ce în ce mai abuziv, în fruntea statului român. În numele tuturor compatrioţilor mei care Vă respectă ca pe un simbol al istoriei noastre, Vă cer eu iertare pentru această agresiune stupidă şi ticăloasă. Suntem alături de Majestatea Voastră pentru ceea ce aţi reprezentat şi reprezentaţi, din respect pentru istoria şi demnitatea României”. Crin Antonescu, preşedinte PNL – scrisoare deschisă către Regele Mihai.
“Băsescu are despre Regele Mihai viziunea lui Ceauşescu. (...) Atacul furibund şi lipsit de orice bun simţ al preşedintelui denotă nu numai lipsă de cultură şi de viziune istorică, ci reprezintă şi încălcarea tuturor cutumelor pe care trebuie să le respecte un om de stat. (…) Poate că Băsescu este supărat că Regele Mihai a intrat în istoria României cu fruntea sus, în timp ce el nu reuşeşte să-şi atragă decât critici. Poate că Băsescu este invidios pe decenţa şi pe renumele Casei Regale pe care el nu le va avea niciodată (…)Nimic nu poate scuza un astfel de atac sălbatic şi nejustificat.” Bogdan Diaconu, vicepreşedinte PC.
"Declaraţia domnului Băsescu despre Majestatea Sa Regele Mihai reflectă ură şi incultură. Ca român, sunt revoltat şi ofensat. Condamnarea regimului comunist de către Traian Băsescu se dovedeşte a fi fost un gest gratuit. Aştept reacţia intelectualilor pro-Băsescu." Puiu Haşotti, lider al senatorilor PNL.
“În acele momente dramatice, rezistenţa Regelui Mihai ar fi însemnat o confruntare militară deschisă cu trupele de ocupaţie ruseşti, în care armata română nu ar fi avut nici o şansă şi ar fi suferit pierderi foarte grele. (…) Considerăm de asemenea că Regele Mihai I nu este vinovat de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, el nefiind acuzat de nici o organizaţie a acestora. A arunca vina pe Mihai I este o reacţie disperată din partea unor politicieni care înţeleg că monarhia are în România din ce în ce mai mulţi simpatizanţi şi se constituie încet, dar sigur, într-o alternativă reală la sistemul prezidenţial care funcţionează defectuos.” Comunicat TCD-PNŢCD.
"A fost evident că a vorbit cu rea-credinţă. (...) Printr-un decret semnat de Carol al II-lea Ion Antonescu a devenit conducător al statului cu puteri depline. Prin acelaşi decret, rolul Regelui redevenea inferior sub cel pe care l-au avut până la Constituţia din 1938, practic un rol ornamental, decorativ de reprezentare. Deci acestea sunt realităţile constituţionale ale României anului 1940 (...) Dl Traian Băsescu, obişnuit probabil cu raporturile de putere pe care el le are cu dl prim-ministru Emil Boc, a spus aşa, că de vină pentru ceea ce s-a întâmplat în anii 1940–1944 este şeful statului, adică Regele Mihai şi nu primul ministru, adică Ion Antonescu." Georgică Severin, senator PSD, istoric.
"Nu avem de-a face cu o polemică între Regele Mihai şi preşedintele Traian Băsescu, este pur şi simplu un atac retoric al celui din urmă la adresa celui dintâi. (…) Ideea fostului suveran ca slugă a ruşilor este o jignire, o insultă la adresa unui om care a condus această ţară, culmea, din partea celui care o conduce în prezent. Nu-mi dau seama cine, ce are de câştigat din acest lucru. Evident că e o declaraţie politică. (…) Regele Mihai a fost singurul bastion de apărare a acestei ţări în acele momente. (…) Cred că orice om cu o minimă educaţie din această ţară ar trebui să aibă un sentiment de jenă în urma declaraţiei de aseară. (…) A-l contrapune pe mareşalul Antonescu Regelui Mihai, a face dintr-unul o victimă şi din celălalt o slugă a sovieticilor, mi se pare o răstălmăcire a istoriei din care nici măcar domnul preşedinte Traian Băsescu nu va avea nimic de câştigat." Adrian Cioroianu, fost ministru de externe.
“Cred că preşedintele României şi-a atins limita de incompetenţă în materie, pe acel principiu al lui Murphy că orice persoană urcă până când atinge limita de incompetenţă. Traian Băsescu se bagă în istorie şi gafează în mod ruşinos. (…) Ce decizii lua Regele sub Antonescu? Să luăm un exemplu: Declaraţia de război. E o decizie importantă? Cam este. A ştiut măcar Regele Mihai de decizia de a intra în război? De fapt, Regele Mihai a aflat că România a declarat război sovietelor de la… radio Londra (BBC). Şef al statului? Responsabil de Holocaust? Hm… Cum ziceam: Traian Băsescu şi-a atins limita de incompetenţă istorică. Avem dovezi că familia regală a încercat să-i protejeze pe evrei. (…) Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă. Ar trebui să-şi ceară scuze.” Cristian Ghinea
"Este o eroare foarte gravă, este o gafă de proporţii pentru că declaraţia «Regele Mihai este un trădător, a trădat şi a predat România Uniunii Sovietice» i-a aparţinut lui Adolf Hitler, a fost formulată la 25 august 1944, a fost transmisă prin intermediul biroului de presă al serviciului de politică externă al Partidului Nazist şi a fost transmisă la radioul din Germania în după-amiaza zilei de 25 august. (…) Nici măcar juridic nu îl putem acuza pe Regele Mihai de ceea ce s-a întâmplat sub conducerea statului de către Ion Antonescu.” Alex Mihai Stoenescu.
“Regele Mihai, monarhia, nu au însemnat mare lucru în copilări mea. (…) Profesorii nu vorbeau despre monarhie decât în termeni peiorativi, pentru că şi ei erau supravegheaţi. Ni se mai explica,în presă, în manuale, că bucuria a cuprins «masele populare» când au aflat vestea că Regele Mihai a abdicat la 30 decembrie 1947. Povestea era însoţită în manuale de o «fotografie» falsă cu o horă încinsă în Piaţa Palatului de «oamenii muncii». În lecţiile de istorie (erau simplă propagandă sovietică) nu se amintea de rolul Regelui Mihai la 23 august 1944. Alţii, «curajoşii», recunoşteau rolul Regelui cu conotaţii negative, în sensul că Antonescu nu trebuia arestat, ci lăsat să facă el pacea cu ruşii!!! Regelui Mihai îi era rezervat rolul personajului negativ. Admiratorii lui Antonescu reintepretau istoria, uitând situaţia disperată a României şi că lovitura de palat dată de armată sub conducerea curajosului nostru Rege a fost singura ieşire dintr-o situaţie fără ieşire.” Stelian Tănase
“În buna tradiţie a regimului, aşteptăm ca Regele să fie chemat la ANAF sau măcar să fie trimisă la Săvârşin, la intimidare, o echipă a Gărzii Financiare, în frunte cu Stelică
Traian Băsescu, de profesie căpitan de navă, este executat pe eşafodul opiniei publice în urma declaraţiilor sale fără precedent la adresa Regelui Mihai, conform cărora, abdicarea acestuia din 1947 a fost un act de trădare naţională. Cele mai recente sondaje creditează monarhia constituţională ca având mai puţin de 10% din sprijinul românilor. Cu toate acestea, indiferent că au fost premeditate sau nu, afirmaţiile lui Băsescu au creat în acest moment un val de simpatie pentru fostul monarh. Numeroşi istorici, politicieni şi alte figuri publice dezaprobă afirmaţiile preşedintelui. În afară de curentul regalist, Traian Băsescu a deschis o uşă şi pentru naţionalişti. Declaraţiile sale s-au apropiat sensibil de mult de cele ale lui Corneliu Vadim Tudor.
„Slugă la ruşi”, caracterizarea pe care Traian Băsescu i-a făcut-o Regelui face în acest moment turul României, iar ecourile sale se aud chiar şi în presa occidentală. Istorici, jurnalişti, analişti politici, politicieni, plus o altă lungă serie de figuri publice dezaprobă declaraţiile preşedintelui, cum că abdicarea Regelui Mihai a fost un act de trădare. Chiar şi lideri ai PDL lasă de înţeles că nu sunt de acord cu preşedintele. „Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României, abdicarea din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a declarat Traian Băsescu, miercuri seară, la postul B1 TV, în contextul împlinirii a 70 de ani de la „hai să-i spunem de la celebra «Soldaţi români, vă ordon treceţi Prutul»”. Declaraţiile preşedintelui nu s-au oprit aici, el continuând cu afirmaţii şi mai dure. „Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu - n.r.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele”, a mai afirmat Băsescu.
Curentul 1: Regalismul
Indiferent că au fost premeditate sau nu, afirmaţiile lui Traian Băsescu au creat, fără doar şi poate, spaţii de manevră pentru două curente de opinie: regalismul şi extremism-naţionalismul. Valul de voci care îşi manifestă zilele acestea simpatia faţă de Rege popularizează astfel intenţia ţărăniştilor de a reinstaura monarhia constituţională. Reamintim că în urma alegerii sale recente în fruntea de preşedinte al PNŢCD, Victor Ciorbea a lansat un program de strângere de semnături pentru organizarea unui referendum pro-monarhie constituţională. Lista figurilor publice care în acest moment dezaprobă public afirmaţiile preşedintelui este impresionant de lungă. Sociologul Cristian Pîrvulescu nu crede că va creşte susţinerea populaţiei pentru monarhia constituţională ca formă de guvernare. El consideră însă că Regele în sine va fi mai simpatizat acum, după atacul lui Băsescu. „Există un fenomen în psihologia socială, şi anume că publicul se solidarizează cu victima. Iar în acest context, victima este Regele Mihai. Pentru Rege, cu siguranţă că declaraţiile preşedintelui produc un efect de creştere a simpatiei. Nu ştiu dacă şi pentru forma de monarhie, foarte puţini români dorind acest sistem de conducere - monarhia constituţională”, a declarat Pârvulescu pentru „Puterea”.
Curentul 2: Naţionalismul
Prin declaraţiile sale, şeful statului se apropie sensibil de mult de discursul practicat de preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor. În anul 2006, Traian Băsescu ţinea în Parlament celebrul discurs de condamnare a comunismului. Momentul său oratoric era înterupt atunci de Vadim Tudor, care îi striga din sală: „Ce caută Mihai de Hohenzollern aici!? L-a omorât pe mareşalul Antonescu! Ne-a vândut soldaţilor ruşi”. Cristian Pîrvulescu afirmă că prin atacul la Rege al preşedintelui se va coagula curentul naţionalist. „Da, creează un culoar, nu ştiu neapărat dacă extremismului, dar măcar naţionalismului şi autoritarismului, da. Pot înţelege simpatia lui Traian Băsescu pentru Antonescu, dar nu înţeleg manifestarea sa publică. Până una alta, el este şeful statului român, iar oficial, în România, mareşalul Antonescu este considerat criminal de război. Poate că Traian Băsescu mizează pe electoratul naţionalist în 2012, iar la B1 TV a dezvăluit din planurile sale electorale pentru 2012”, a mai declarat sociologul pentru „Puterea”.
„Preşedintele spune ce are în ficat”
Aşa cum îl ştim pe Traian Băsescu, a luat, desigur, în calcul, efectele unor asemenea declaraţii scandaloase au fost luate, astfel că ne putem întreba ce se ascunde în spatele lor. Printre ipoteze s-ar putea încercarea de a creşte capitalul electoral al PDL printr-o retorică de tip PRM-FSN, o reacţie dură la campania strângerii de semnături pentru monarhie anunţată de PNŢCD, sau, poate chiar lansarea unei dezbateri pe tema monarhiei, cu gândul că i-ar conveni să aibă drept succesor un rege.
Parlamentarii PDL pe care i-am întrebat refuză însă să accepte că în spatele atacurilor preşedintelui s-ar ascunde vreo astfel de stratagemă.
„E o declaraţie a dânsului personală despre un anumit moment istoric, despre nişte fapte care nu pot fi negate. N-am nici cea mai vagă idee ce ar fi putut sta în spatele declaraţiei. Dar nu e obligatoriu să fi urmărit ceva anume. Trăim într-o ţară liberă şi fiecare are dreptul să aibă o opinie despre un anumit moment istoric. Nu mi se pare că este nimic de comentat aici”, a fost declaraţia deputatului PDL Daniel Buda.
„Nu a fost un atac la monarhie, altfel s-ar fi referit la toate monarhiile care sunt în Europa. Ci e vorba de părerea unui om despre alt om. Întâmplător, amândoi, au fost într-un fel sau altul, şefi de stat. Nu toate declaraţiile sale sunt premeditate, ci dânsul avea o vorbă: «dacă am ceva în ficat, o spun». Văd că deja lumea s-a împărţit în două tabere, sunt şi oameni din zona culturii, dar şi oameni de pe stradă care îi dau dreptate”, ne-a spus şi Gheorghe Albu, deputat PDL.
Casa Regală: No comment
"Până în acest moment, Maiestatea sa nu a autorizat pe nimeni să facă declaraţii pe marginea acestor afirmaţii", a declarat ieri, prompt, consilierul Casei Regale Radu Ghinea. Principele Radu, care a participa, împreună cu principesa Margareta, la vernisajul expoziţiei "România - Spania. 130 de ani de relaţii diplomatice", de la Muzeul Naţional de Istorie, a refuzat, să comenteze în vreun fel, la cererea jurnalişilor, afirmaţiile lui Traian Băsescu.
În acelaşi timp, pe blogul Casei Regale şi pe blogul principelui Radu au fost postate o serie de opinii aparţinând diverşilor comentatori care critică atacul preşedintelui, inclusiv în termeni de “nesimţire” şi “mojicie”.
Alături de ele sunt postate cuvintele adresate în urmă cu 10 ani Majestăţii Sale, de către prinţul Charles (cu care este văr): “Inima mea se sfâşie pentru Mihai şi Ana când ştiu prin ce teribile încercări şi necazuri au trebuit să treacă. (…) În faţa acestor orori şi alienări de neînţeles, Mihai nu s-a lăsat niciodată cuprins de amărăciune sau de răzbunare. El şi-a păstrat întotdeauna umanitatea sa de om de stat, valorile lui de civilizaţie şi liniştea sa înţelegătoare. El a rămas, pentru mulţi români, o lumină de sperantă în întuneric şi conaţionalii lui pot acum, în sfârşit, să vadă adevărul care a fost înnegurat atâţia ani de minciuni şi propagandă”.
Harry Truman, invocat ca martor
Ca răspuns indirect la acuzaţia de laşitate din partea preşedintelui, găsim şi viziunea exprimată în 1946 de preşedintele de atunci al SUA, Harry Truman: “Majestatea Sa Regele Mihai I a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza Naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei hitleriste. În iulie şi august 1944, Naţiunea sa, sub dominaţia unui regim dictatorial peste care Regele nu avea control, aliniindu-se cu agresorii germani, el, Regele Mihai I, a reuşit să dea ţel, direcţie și inspiraţie forţelor interne, necoordonate până atunci, care se opuneau conducerii dictatorului. În culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, deşi capitala lui era încă dominată de trupele germane, el personal, din propria lui iniţiativă, şi în completă nepăsare pentru siguranţa lui personală, a dat semnalul pentru o lovitură de stat ordonând gardelor palatului său să aresteze pe dictator şi principalii lui miniştri. Imediat apoi, într-o inspirată proclamaţie către ţară adresată la radio, el a declarat ţării decizia lui de a scoate România de sub jugul nazist şi a chemat Armata să se întoarcă împotriva trupelor germane, şi să ucidă, să captureze prizonieri sau să-i alunge din ţară. Puşi în faţa acestui frontal şi puternic act din partea suveranului lor, răspunsul poporului român şi al armatei române a fost imediat şi din toată inima, cu rezultatul că, în doar câteva zile, cea mai mare parte a teritoriului României a fost eliberat de sub controlul nazist, şi linia principală a rezistenţei germane pe frontul de Sud-Est a fost alungat mai mult de cinci sute de kilometri spre Nord-Vest. Prin judecata lui superioară, prin ascuţimea acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei.”
Cum a fost cu Abdicarea
Potrivit relatărilor Regelui Mihai, în momentul abdicării (anunţat de tratamentele la care fusese supus anterior) abdicarea s-ar fi produs sub ameninţarea de către prim-ministrul comunist Petru Groza cu un pistol, şi sub şantaj. “Mi-au spus: «Dacă nu semnezi imediat, suntem obligaţi - de ce obligaţi, nu ştiu - să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie»”, a declarat Regele, într-un interviu în New York Times din 2007. Potrivit altei versiuni publicate de revista Time, ameninţarea guvernului comunist s-ar fi referit de fapt la arestări ulterioare a mii de oameni.
Liderul comunist albanez Enver Hodja relata şi el că i s-ar fi povestit la vremea respectivă de către comuniştii români că Regele ar fi fost ameninţat cu pistolul, dar de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar în momenul abdicării palatul regal era încercuit. Comuniştii au transmis la radio înregistrarea proclamaţiei Regelui despre propria sa abdicare, iar Petru Groza a susţinut că “actul s-a făcut prin buna învoială”, întrucât Regele “a înţeles glasul vremurilor”. Potrivit revistei Time, Regele Mihai nu a denunţat pe loc abdicarea drept ilegală, pentru că a trebuit să poarte cu guvernul comunist negocieri privind recuperarea unei părţi a averii lăsate în România. În ianuarie 1948, Mihai s-a autointitulat prinţ de Hohenzollern, recunoscând prin aceasta că la acea dată nu mai era Regele României. Totuşi, în martie 1948, Mihai denunţa abdicarea ca fiind smulsă cu forţa şi ilegală, semnându-se, de atunci, ca "Regele Mihai de România".
REACTII
Intre 1940 şi 1944, Antonescu, dotat cu «puteri depline», nu a fost un banal premier, ci «conducătorul statului», Regele fiind în acea perioadă pur ornamental.
Era, în schimb, şi prim-ministru, şi «slugă la ruşi» – cum spune, grăbit, Traian Băsescu – un anume Petru Groza, cel care l-a silit pe Mihai I să abdice, sub ameninţarea pistolului. Istoricii spun că Groza îşi luase la el pistolul, ca nu cumva să fie arestat, aşa cum se întâmplase cu Antonescu în august 1944. În memoriile sale, Nichifor Crainic se lăuda că l-ar fi convins pe Antonescu să nu accepte formula «şeful statului», ca nu cumva să-l strige lumea «şefule! », propunându-i varianta «conducătorul statului». Aceasta o înlocuia pe cea folosită de Carol al II-lea, şi anume «capul statului»”. Cristian Preda, europarlamentar PDL.
„Vă scriu în numele tuturor românilor, republicani sau monarhişti, care-şi iubesc ţara şi îşi respectă istoria. Aţi fost jignit încă o dată şi am fost cu toţii jigniţi încă o dată de către un apatrid moral, care se află astăzi, vremelnic şi din ce în ce mai abuziv, în fruntea statului român. În numele tuturor compatrioţilor mei care Vă respectă ca pe un simbol al istoriei noastre, Vă cer eu iertare pentru această agresiune stupidă şi ticăloasă. Suntem alături de Majestatea Voastră pentru ceea ce aţi reprezentat şi reprezentaţi, din respect pentru istoria şi demnitatea României”. Crin Antonescu, preşedinte PNL – scrisoare deschisă către Regele Mihai.
“Băsescu are despre Regele Mihai viziunea lui Ceauşescu. (...) Atacul furibund şi lipsit de orice bun simţ al preşedintelui denotă nu numai lipsă de cultură şi de viziune istorică, ci reprezintă şi încălcarea tuturor cutumelor pe care trebuie să le respecte un om de stat. (…) Poate că Băsescu este supărat că Regele Mihai a intrat în istoria României cu fruntea sus, în timp ce el nu reuşeşte să-şi atragă decât critici. Poate că Băsescu este invidios pe decenţa şi pe renumele Casei Regale pe care el nu le va avea niciodată (…)Nimic nu poate scuza un astfel de atac sălbatic şi nejustificat.” Bogdan Diaconu, vicepreşedinte PC.
"Declaraţia domnului Băsescu despre Majestatea Sa Regele Mihai reflectă ură şi incultură. Ca român, sunt revoltat şi ofensat. Condamnarea regimului comunist de către Traian Băsescu se dovedeşte a fi fost un gest gratuit. Aştept reacţia intelectualilor pro-Băsescu." Puiu Haşotti, lider al senatorilor PNL.
“În acele momente dramatice, rezistenţa Regelui Mihai ar fi însemnat o confruntare militară deschisă cu trupele de ocupaţie ruseşti, în care armata română nu ar fi avut nici o şansă şi ar fi suferit pierderi foarte grele. (…) Considerăm de asemenea că Regele Mihai I nu este vinovat de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, el nefiind acuzat de nici o organizaţie a acestora. A arunca vina pe Mihai I este o reacţie disperată din partea unor politicieni care înţeleg că monarhia are în România din ce în ce mai mulţi simpatizanţi şi se constituie încet, dar sigur, într-o alternativă reală la sistemul prezidenţial care funcţionează defectuos.” Comunicat TCD-PNŢCD.
"A fost evident că a vorbit cu rea-credinţă. (...) Printr-un decret semnat de Carol al II-lea Ion Antonescu a devenit conducător al statului cu puteri depline. Prin acelaşi decret, rolul Regelui redevenea inferior sub cel pe care l-au avut până la Constituţia din 1938, practic un rol ornamental, decorativ de reprezentare. Deci acestea sunt realităţile constituţionale ale României anului 1940 (...) Dl Traian Băsescu, obişnuit probabil cu raporturile de putere pe care el le are cu dl prim-ministru Emil Boc, a spus aşa, că de vină pentru ceea ce s-a întâmplat în anii 1940–1944 este şeful statului, adică Regele Mihai şi nu primul ministru, adică Ion Antonescu." Georgică Severin, senator PSD, istoric.
"Nu avem de-a face cu o polemică între Regele Mihai şi preşedintele Traian Băsescu, este pur şi simplu un atac retoric al celui din urmă la adresa celui dintâi. (…) Ideea fostului suveran ca slugă a ruşilor este o jignire, o insultă la adresa unui om care a condus această ţară, culmea, din partea celui care o conduce în prezent. Nu-mi dau seama cine, ce are de câştigat din acest lucru. Evident că e o declaraţie politică. (…) Regele Mihai a fost singurul bastion de apărare a acestei ţări în acele momente. (…) Cred că orice om cu o minimă educaţie din această ţară ar trebui să aibă un sentiment de jenă în urma declaraţiei de aseară. (…) A-l contrapune pe mareşalul Antonescu Regelui Mihai, a face dintr-unul o victimă şi din celălalt o slugă a sovieticilor, mi se pare o răstălmăcire a istoriei din care nici măcar domnul preşedinte Traian Băsescu nu va avea nimic de câştigat." Adrian Cioroianu, fost ministru de externe.
“Cred că preşedintele României şi-a atins limita de incompetenţă în materie, pe acel principiu al lui Murphy că orice persoană urcă până când atinge limita de incompetenţă. Traian Băsescu se bagă în istorie şi gafează în mod ruşinos. (…) Ce decizii lua Regele sub Antonescu? Să luăm un exemplu: Declaraţia de război. E o decizie importantă? Cam este. A ştiut măcar Regele Mihai de decizia de a intra în război? De fapt, Regele Mihai a aflat că România a declarat război sovietelor de la… radio Londra (BBC). Şef al statului? Responsabil de Holocaust? Hm… Cum ziceam: Traian Băsescu şi-a atins limita de incompetenţă istorică. Avem dovezi că familia regală a încercat să-i protejeze pe evrei. (…) Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă. Ar trebui să-şi ceară scuze.” Cristian Ghinea
"Este o eroare foarte gravă, este o gafă de proporţii pentru că declaraţia «Regele Mihai este un trădător, a trădat şi a predat România Uniunii Sovietice» i-a aparţinut lui Adolf Hitler, a fost formulată la 25 august 1944, a fost transmisă prin intermediul biroului de presă al serviciului de politică externă al Partidului Nazist şi a fost transmisă la radioul din Germania în după-amiaza zilei de 25 august. (…) Nici măcar juridic nu îl putem acuza pe Regele Mihai de ceea ce s-a întâmplat sub conducerea statului de către Ion Antonescu.” Alex Mihai Stoenescu.
“Regele Mihai, monarhia, nu au însemnat mare lucru în copilări mea. (…) Profesorii nu vorbeau despre monarhie decât în termeni peiorativi, pentru că şi ei erau supravegheaţi. Ni se mai explica,în presă, în manuale, că bucuria a cuprins «masele populare» când au aflat vestea că Regele Mihai a abdicat la 30 decembrie 1947. Povestea era însoţită în manuale de o «fotografie» falsă cu o horă încinsă în Piaţa Palatului de «oamenii muncii». În lecţiile de istorie (erau simplă propagandă sovietică) nu se amintea de rolul Regelui Mihai la 23 august 1944. Alţii, «curajoşii», recunoşteau rolul Regelui cu conotaţii negative, în sensul că Antonescu nu trebuia arestat, ci lăsat să facă el pacea cu ruşii!!! Regelui Mihai îi era rezervat rolul personajului negativ. Admiratorii lui Antonescu reintepretau istoria, uitând situaţia disperată a României şi că lovitura de palat dată de armată sub conducerea curajosului nostru Rege a fost singura ieşire dintr-o situaţie fără ieşire.” Stelian Tănase
“În buna tradiţie a regimului, aşteptăm ca Regele să fie chemat la ANAF sau măcar să fie trimisă la Săvârşin, la intimidare, o echipă a Gărzii Financiare, în frunte cu Stelică
Etichete:
TRAIAN BASESCUvs.REGELE MIHAI I
joi, 23 iunie 2011
TRAIAN BASESCU INCASEAZA O LOVITURA DURA.CCR RECOMANDA SISTEMUL PARLAMENTAR BICAMERAL!
Traian Băsescu încasează o lovitură dură
CCR recomandă sistemul parlamentar bicameral
Judecătorii Curții Constituționale deși consideră drept constituțional demersul lui Traian Băsescu de a propune un parlament unicameral, recomandă, în motivarea deciziei luate acum o săptămână menținerea sistemului bicameral. Vă prezentăm ce spun la acest capitol judecătorii CCR.
Pledoarie pentru bicameralism
"Nu trebuie ignorată totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport de cea unicamerală. Curtea reţine în acest sens că, în mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin „Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală – Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul – lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.
Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor, în cadrul unui Parlament unicameral, se face după mai multe „lecturi" succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune şi în prezentul proiect de revizuire a Constituţiei. Fiind realizate însă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială, sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, întotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a decizilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlametar. În plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizând dialogul între majorităţile din cele două Camere, precum şi între grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse în acest mod, demonstrându-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor, care nu funcţionează doar între puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi în interiorul celei legislative. Atât tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului român, îl defineşte şi reprezintă, cât şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism".
CCR recomandă sistemul parlamentar bicameral
Judecătorii Curții Constituționale deși consideră drept constituțional demersul lui Traian Băsescu de a propune un parlament unicameral, recomandă, în motivarea deciziei luate acum o săptămână menținerea sistemului bicameral. Vă prezentăm ce spun la acest capitol judecătorii CCR.
Pledoarie pentru bicameralism
"Nu trebuie ignorată totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport de cea unicamerală. Curtea reţine în acest sens că, în mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin „Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală – Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul – lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.
Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor, în cadrul unui Parlament unicameral, se face după mai multe „lecturi" succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune şi în prezentul proiect de revizuire a Constituţiei. Fiind realizate însă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială, sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, întotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a decizilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlametar. În plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizând dialogul între majorităţile din cele două Camere, precum şi între grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse în acest mod, demonstrându-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor, care nu funcţionează doar între puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi în interiorul celei legislative. Atât tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului român, îl defineşte şi reprezintă, cât şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism".
Etichete:
TRAIAN BASESCU vs.CCR
FALS IN ACTE PUBLICE:TRAIAN BASESCU A TRIMIS LA CCR UN TEXT MODIFICAT :ALBA -NEAGRA CU ARESTAREA PARLAMENTARILOR DE PROCURORI!
Fals în acte publice
Preşedinţia României a trimis la CCR un text modificat
Textul prezentat public de președintele Traian Băsescu diferă de textul trimis CCR. Din art.72 varianta Traian Băsescu a dispărut prevederea stalinistă care dădea dreptul procurorilor să aresteze.
Alba-neagra cu arestarea parlamentarilor de către procurori
În proiectul de revizuire a Constituției prezentat publicului de Traian Băsescu și care – cel puțin miercuri la orele 19.00 – se mai afla pe site-ul administrației prezidențiale, alin. al art.72 arăta astfel:
"Urmărirea, percheziția, reținerea, ARESTAREA, sau trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile publice exprimate în exercitarea mandatului se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție".
Ce regăsim în documentul prin care judecătorii CCR își motivează Decizia nr.779 din 17 iunie 2011: "În redactarea proiectului legii de revizuire a Constituţiei, alineatul (1) al art.72 se păstrează, singura diferenţă fiind înlocuirea denumirilor de "deputaţi" şi "senatori" cu aceea de "parlamentari", alineatul (3) al aceluişi articol este eliminat, iar alineatul 2 are următoarea redactare: <>".
Noul text al lui Băsescu nu mai prevede percheziția și arestarea
Actuala Constituție spune la art.72, alim2: "Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în
judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie". În noul text (modificarea modificării – n.a.) trimis la CCR din care s-a scos prevederea stalinistă a arestării de către procuror a DISPĂRUT și posibilitatea ca parlamentarii să mai fie percheziționați sau arestați (cu încuviințarea Camerei din care fac parte). Și în acest caz ne vine greu să credem că este vorba de o greșeală.
De ce a respins CCR diminuarea la maxim a imunității parlamentare
Judecătorii CCR au respins diminuarea la maxim a imunității parlamentare. Vă prezentăm motivarea CCR pentru respingerea alin.2 al art.72.
"Examinând această propunere, în raport de dispoziţiile art.152 din Constituţie, Curtea constată, mai întâi, că actuala reglementare a imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului [alin.(1) al art.72] şi inviolabilitatea parlamentarului [alin.(2) şi (3) ale art.72], continuă tradiţia statului român ale cărei baze au fost puse încă din anul 1864.
Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris prevedea în acest sens, în art.VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel şi membrii Adunării Elective, se bucură de "neviolabilitate", ei neputând fi arestaţi sau judecaţi pe timpul sesiunii 42 parlamentare, cu excepţia flagrantului, şi numai după ce Adunarea a autorizat urmărirea. Instituţia imunităţii parlamentare a fost preluată şi întărită de constituţiile următoare, cu excepţia celor din perioada dictaturii comuniste. Constituţia României din 1991 a consacrat din nou instituţia imunităţii parlamentare, abolită practic în perioada 1948 - 1989, aceasta căpătând o reglementare de principiu în acord cu constituţiile statelor europene, influenţate îndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată atât sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că nici un parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate în exerciţiul mandatului, cât şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constituţiile Belgiei (art.58 şi art.59), Finlandei (art.30), Franţei (art.26), Greciei (art.60-62), Italiei (art.68), Poloniei (art.105), Portugaliei (art.157), Spaniei (art.71)]. Mai mult, în unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins în flagrant, el nu poate fi arestat decât dacă infracţiunea este pasibilă cu o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin 5 ani [constituţiile Croaţiei (art.75), Macedoniei (art.64), Sloveniei (art.83)]. Reglementare constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor. Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte atât mandatul Camerelor, cât şi al fiecărui parlamentar în parte, cu consecinţe grave asupra îndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional. În ceea ce priveşte persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentarea are ca efect suprimarea garanţiilor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libertatea individuală şi libertatea de exprimare.
Pentru aceste considerente, şi văzând că prin proiectul legii de revizuire a Constituţiei este eliminată inviolabilitatea parlamentarului, adică acea imunitate de procedură care protejează parlamentarul împotriva urmăririlor penale abuzive sau vexatorii, instituţia imunităţii parlamentare fiind astfel golită de conţinut, Curtea constată că modificarea propusă sub acest aspect este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie".
Preşedinţia României a trimis la CCR un text modificat
Textul prezentat public de președintele Traian Băsescu diferă de textul trimis CCR. Din art.72 varianta Traian Băsescu a dispărut prevederea stalinistă care dădea dreptul procurorilor să aresteze.
Alba-neagra cu arestarea parlamentarilor de către procurori
În proiectul de revizuire a Constituției prezentat publicului de Traian Băsescu și care – cel puțin miercuri la orele 19.00 – se mai afla pe site-ul administrației prezidențiale, alin. al art.72 arăta astfel:
"Urmărirea, percheziția, reținerea, ARESTAREA, sau trimiterea în judecată penală a parlamentarilor, pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile publice exprimate în exercitarea mandatului se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție".
Ce regăsim în documentul prin care judecătorii CCR își motivează Decizia nr.779 din 17 iunie 2011: "În redactarea proiectului legii de revizuire a Constituţiei, alineatul (1) al art.72 se păstrează, singura diferenţă fiind înlocuirea denumirilor de "deputaţi" şi "senatori" cu aceea de "parlamentari", alineatul (3) al aceluişi articol este eliminat, iar alineatul 2 are următoarea redactare: <
Noul text al lui Băsescu nu mai prevede percheziția și arestarea
Actuala Constituție spune la art.72, alim2: "Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în
judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie". În noul text (modificarea modificării – n.a.) trimis la CCR din care s-a scos prevederea stalinistă a arestării de către procuror a DISPĂRUT și posibilitatea ca parlamentarii să mai fie percheziționați sau arestați (cu încuviințarea Camerei din care fac parte). Și în acest caz ne vine greu să credem că este vorba de o greșeală.
De ce a respins CCR diminuarea la maxim a imunității parlamentare
Judecătorii CCR au respins diminuarea la maxim a imunității parlamentare. Vă prezentăm motivarea CCR pentru respingerea alin.2 al art.72.
"Examinând această propunere, în raport de dispoziţiile art.152 din Constituţie, Curtea constată, mai întâi, că actuala reglementare a imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului [alin.(1) al art.72] şi inviolabilitatea parlamentarului [alin.(2) şi (3) ale art.72], continuă tradiţia statului român ale cărei baze au fost puse încă din anul 1864.
Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris prevedea în acest sens, în art.VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel şi membrii Adunării Elective, se bucură de "neviolabilitate", ei neputând fi arestaţi sau judecaţi pe timpul sesiunii 42 parlamentare, cu excepţia flagrantului, şi numai după ce Adunarea a autorizat urmărirea. Instituţia imunităţii parlamentare a fost preluată şi întărită de constituţiile următoare, cu excepţia celor din perioada dictaturii comuniste. Constituţia României din 1991 a consacrat din nou instituţia imunităţii parlamentare, abolită practic în perioada 1948 - 1989, aceasta căpătând o reglementare de principiu în acord cu constituţiile statelor europene, influenţate îndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată atât sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că nici un parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate în exerciţiul mandatului, cât şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constituţiile Belgiei (art.58 şi art.59), Finlandei (art.30), Franţei (art.26), Greciei (art.60-62), Italiei (art.68), Poloniei (art.105), Portugaliei (art.157), Spaniei (art.71)]. Mai mult, în unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins în flagrant, el nu poate fi arestat decât dacă infracţiunea este pasibilă cu o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin 5 ani [constituţiile Croaţiei (art.75), Macedoniei (art.64), Sloveniei (art.83)]. Reglementare constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor. Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte atât mandatul Camerelor, cât şi al fiecărui parlamentar în parte, cu consecinţe grave asupra îndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional. În ceea ce priveşte persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentarea are ca efect suprimarea garanţiilor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libertatea individuală şi libertatea de exprimare.
Pentru aceste considerente, şi văzând că prin proiectul legii de revizuire a Constituţiei este eliminată inviolabilitatea parlamentarului, adică acea imunitate de procedură care protejează parlamentarul împotriva urmăririlor penale abuzive sau vexatorii, instituţia imunităţii parlamentare fiind astfel golită de conţinut, Curtea constată că modificarea propusă sub acest aspect este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie".
Etichete:
CCR
Abonați-vă la:
Postări (Atom)