Cazul Bradley Manning, nedreptatea definitorie a lui Obama.
Bradley Manning, sursa WikiLeaks, a fost găsit vinovat, în urmă cu o săptămână, în cazul a 20 din cele 22 de capete de acuzare. A fost găsit nevinovat doar în ce privește ajutarea inamicului. În rest, Manning este vinovat de spionaj, furt, fraudă informatică, etc. Cumulate, pedepsele ajung pe aproape 140 de ani de închisoare. Mai există însă o șansă pentru tânărul Manning: negocierea pedepsei în cadrul tribunalului militar de la Fort Meade, Maryland. Revista germană Der Spiegel, care a publicat multe din telegramele WikiLeaks, a luat o poziție foarte dură față de verdictul pronunțat în SUA și față de administrația Obama, mai cu seamă că totul vine pe fondul scandalului de spionaj al NSA în Europa.
Iată materialul publicat in ediția electronică în limba engleză a Der Spiegel.
’’Niciodată nu s-a pus problema dacă Bradley Manning a violat sau nu legile americane. Manning a pledat vinovat pentru zece capate de acuzare, în fața tribunalului militar care îl judecă. Pedeapsa maximă pentru aceste acuzatii este de 20 de ani de închisoare, o pedeapsă inacceptabilă, dar măcar una care părea că nu poate fi extinsă.
Acum, această pedeapsă poate ajunge până la 136 de ani de închisoare. Procurorii au adus artileria grea și au invocat Espionage Act, o lege care a fost adoptată în 1917, de teama spionajului și sabotajelor germane în Primul Război Mondial.
Se numește despotism politic încercare de a folosi această lege într-un proces care nu are nimic de-a face cu spionajul sau cu sabotajul. Aceasta înseamnă că apărarea nu mai poate argumenta că Manning nu a făcut rău nimănui, ca a acționat în interesul public. Aceasta îl privează pe Manning de singura modalitate de a-și justifica acțiunile și de posibilitatea de a obține un verdict favorabil.
Reacția cea mai indicată față de acest verdict ar fi anularea sa. Ar fi un exces de zel ca acest caz să fie folosit ca un avertisment adresat potențialilor inculpati din rațiuni politice. Militarul în vârstă de 25 de ani, care nu convinge deloc că ar fi o figură eroică, este cea mai recentă victima a prelungirii isterice a ’’războiului împotriva terorismului’’.
Procesul lui Manning nu este primul în care Statele Unite își demonstrează voința de a preîntâmpina răspândirea unor adevăruri pe care nu le dorește a fi cunoscute. Fostul președinte Richard Nixon a încercat să folosească Espionage Act pentru a-l băga la închisoare pe cel care a obținut documentele Pentagonului referitoare la planificarea războiului din Vietnam. Cu un verdict împotriva lui Manning, Obama a reușit acum acolo unde Nixon a eșuat.
Această nedreptate – mai mult decat retragerea din doua războaie, mai mult decât încercările sale de a transforma SUA într-o țară mai echitabilă din punct de vedere social – va defini președinția lui Obama pe termen lung.
Spiegel, alături de alte mari publicații internaționale, a editat și a publicat scurgerile de date pe care Manning le-a diseminat prin WikiLeaks. De aceea, este în interesul Spiegel ca viitoarele surse să nu fie intimidate, ca acest verdict să fie anulat.
Ar fi si in interesul lui Obama. Reputația SUA este in joc, împreuna cu credibilitatea unei țări în care libertatea înseamnă și confruntarea cu adevăruri incomode.
Scurgerile de informații sunt necesare pentru prevenirea abuzului de putere. Scurgerile lui Manning au dezvăluit crime de război, chiar daca unele care au rămas nepedepsite. Au dezvăluit, din timp, dezoirientarea de care au dat dovadă operațiunile SUA în Afganistan. Iar telegramele diplomatice, departe de a fi o bârfă la nivel înalt, au arătat cum cei aflați la putere și-au dezamăgit propria națiune.
Obama trebuie să-l grațieze pe Manning, astfel încât viitoare asemenea personaje să nu se mai trezească căutând refugiul în și mai întunecatul teritoriul al președintelui rus Vladimir Putin. Politicieni care au încălcat legea, precum Richard Nixon și conspiratorii din afacerea Iran-Contra (fostul secretar al Apărării Caspar Weinberger și fostul consilier pe probleme de securitate națională Robert McFarlane) au fost exonerați. Până la urmă, există și hoți onorabili.
E timpul și pentru a ierta pe cineva care le-a spus hoților pe nume.’’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu